În umbra orelor firave

Învălui umbra orelor firave
Din ceasul ce renaște întristare,
La masa unde stă o lumînare,
Potop de gînduri aspre și hulpave.

Ai luat primul vers de la Adrian și l-ai dezvoltat într-o strofă sau chiar mai mult…dar nu ai mai urmărit firul gândurilor și mai ales starea, ai direcționat versurile spre starea ta, dacă la Adrian e doar o ușoară stare de nostalgie, la tine, totul e plin de întristare: Învălui umbra orelor firave / Din ceasul ce renaște întristare..

În strofa a doua deja te depărtezi de Adrian total, poate doar starea mai rămâne, în rest tu îi dai poemului o altă semnificație: Pe-o buză de pahar preling încet / Secunda plănuită pentru spasm. Întristarea sufletească o amplifici în strofa următoare: Se tînguie precum un metronom / Stricat de-o elongație strivită / Un gînd lîngă o șoaptă nerostită,

După câte sesizez și s-ar putea să nu fie chiar așa poemul tău ia o altă întorsătură ce o sesizez în ultima strofă: O lumînare și-un pahar matol / O cameră pustie într-o noapte, / Un univers de umbre și de șoapte, / Un glonț pus la o tîmplă de pistol!

Am zis și repet nu mă pricep la poezie, nu mă pricep poate la a comenta într-un anumit fel, eu aștern aici impresia pe care mi-o lasă un poem, și de cele mai multe ori mă opresc acolo unde găsesc frumosul, sunt o căutătoare de frumos, pe urmele lui Adrian am ajuns la tine. Am găsit aici un poem al rigorii, poate unele rime mi se par demodate dar important este că sonetul de la care ai pornit a fost catalogat bine, atâta timp cât ai reușit să te inspiri, iar poemul tău la fel. Meriți după mine cu adevărat o stea, dar vezi tu am să mai păstrez steaua aceasta lipită undeva într-un colțul din dreapta inimii.

spasm / pleonasm
matol / pistol

La o secundă lumînarea lăcrimează,
Nene Florine, îți propun versul:
La țanc o lumânare lăcrimează

Este adevărat în cele ce spui tu, însă nu am să modific deoarece nu s-a vrut un sonet. Este un simplu răspuns dat unui prieten drag pe care l-am cunoscut la Brașov. Pentru a schimba în ceea ceea ce propui tu, se modifica ideea de bază a \"locului\" în care \"se petrece acțiunea\". O cameră pustie, întunecată, goală, mobilată doar cu o masă, un scaun, o SINGURÃ lumînare... Lumînarea aceea semnifică ceva, nu am să spun ce, insă îți pot spune că aceste cuvinte așa au curs din suflet, încît, din respect pentru suflet meu nu am să schimb nimic. Nu vreau să te superi dar această încercare de răspuns nu s-a vrut o epopee. Îți promit însă că atunci cind voi avea o \"replică\" pentru tine am să încerc să fiu mai riguros. Mulțumesc mult de comentariu, da, din punctul de vedere al metricii ai dreptate și mă bucur sincer că mi-ai atras atenția. Te aștept cu sugestii și în continuare! Drag FLORR!