Poezie
La ceas de nemurire
Mariilor
1 min lectură·
Mediu
Cu nemurire clipa se împletea în noapte,
La ziua ce-o sa vină cu ale tale șoapte,
Am coborît la pieptu-ți ce toarce a iubire,
Și ne-am simțit copiii cei minunați din fire.
Noi te-am prelins în suflet cu cîntec-clopoței,
Și ne vorbea Maria... era doar glasul ei,
Iar negura topită era de prea-lumină,
În gînd, în fapt, în toate și luna prea senină.
Așa pornit-am drumul cuprins de liniștire,
Erai cu noi de mînă și dăruiai iubire,
Erai regina noastră, noi paji printre mireni,
Iar heruvimi, în cale, urneau din loc bușteni.
Am sîngerat o clipă, să primenim culoarea,
O doină în amurguri ne poartă și chemarea,
În ochi vorbea lumina cu liră de caval,
Și noi am fost în ceruri primiți medieval!
În mîinile Mariei stă astăzi toată taina,
Culorile cîmpiei și curcubeul-haina,
Cu sufletul pereche în germen de văpaie,
Am colindat castelul lui Dumnezeu-odaie.
În palmele aride a despărțirii frust,
Mai lungă pare calea și timpul mai injust...
003.061
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitriu Florin-Constantin. “La ceas de nemurire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitriu-florin-constantin/poezie/144478/la-ceas-de-nemurireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.