astăzi m-am trezit cu dor
de pădure,
de verde crud,
de soare miere,
de glasuri ascunse printre frunze,
de adiere de viață...
m-am trezit lăcrimând,
de dragoste,
de miros primenit de
Și-am zis:
Să mă mai lase toată lumea-n pace,
Să nu mai caute întrebări
Cu răspuns stors
Din spatele cortinei închise.
Însă,
Dorința de-a fi mințit
E mai puternică...
Așadar întreabă!
S-a dus...
A mai trecut un an.
Cu bucurie îl petreci
Și-n anul ce se-așterne
Aștepți să treacă mâine,
Că e greu...
Și altă zi,
Că e la fel
Și tot așa.
Aleargă viața...
Tu vrei să
Am sperat mereu
Că ai să te întorci,
Că vom fi din nou împreună.
Dar, aștept … aștept…
Oare toate punțile de legătură s-au rupt?
Oare nu mai există nimeni
Care să-mi spună ceva despre tine
Sau
Nu aștepta să treacă clipa,
E ca și cum viața s-ar sparge în mii de bucăți
Lovită de nepăsare.
Timpul nu stă în loc
Aleargă-l cu disperarea atletului
Cu iz de învingător,
Lasă-i vremii
Tinerețea este a unei vârste!?
Sufletul, copil zglobiu,
Aleargă fără popas,
Aripile-i, muguri de viață,
Se zbat rătăcind pe cărări bătătorite.
Mi-e dor de mine ieri,
Mă doare azi,
Mă
“Fiul meu, cel mai frumos copil din lume”, spune mama,
“Mama mea, cea mai bună mamă din lume”, spune fiul.
Într-o lume cu cei mai frumoși copii, cu cele mai bune mame,
“Unde se-ascunde mama
Dacă furnica ar avea aripi
Realizezi câte lucruri ar putea să facă?
Era o poezie -"O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate..."
Am putea să o folosim pe post de dronă.
Ar semăna,
Ar
astăzi am sărutat vântul
i-am simțit îmbrățișarea
când caldă,
când rece,
când tandră,
când zbuciumată
și-am trăit
pentru o fărâmă de timp
fericirea.
va mai fi asta
Îmi amintesc cum m-alintai,
Cum fața-n palma-ți mică mi-o luai
Și o strângeai cu dragoste la pieptul tău,
Mi-e dor de tine, mamă și sufletul mi-e greu.
Îmi amintesc de ochii tăi ce
n-am timp…
și ce mult aș vrea
să stau pe malul gârli-n clocotire:
s-arunc cu pietre după broaștele-amețite
de beția ultimei ploi de vară târzie,
să urmăresc peștii cum săgetează
Eu mi-s de la țară,
Acolo m-am iscat,
Crescut-am printre arbori
Și-n iarbă m-am jucat.
Aveam prieten curtea,
Ograda era mare,
Rai, pădurea
Gârla, scăldătoare
Mângâiere, rătăciri de
*La drum*
Am luat cu mine
Valiza cu vise
Și-am presărat
Potecile timpului ce sta să vină…
*Prietenie*
Întinde mâna
Să ucidem
Orice gând dintre noi,
Să atingem
De-ar fi și pentru o
Ce mi-aș mai putea dori?
Dumnezeu mi-a dăruit speranță
Atunci când eram îngenuncheată.
M-a ridicat când alții m-au ajutat să cad,
Mi-a șters lacrima ce o simțeam căzând adânc în mine.
îți sorb resprația
din lacrimile nevinovate ale cerului pus pe șotii,
din raza de soare ce mi s-a prins în păr,
din limpezimea apei din fântână,
din triluri de păsări ascunse-n adânc de
Sunt speranţe care mor înainte de a se naşte
Sunt gânduri care rătăcesc
Şi prinse de timp
Se-ascund în spatele timpului.
Sunt…
Sunt oameni care vin şi vor să rămână
Dar, drumurile lor
un drum prăfuit
șerpuiește
printre dealuri înfrigurate:
cu teama degradării înfiptă-n priviri,
cu umerii dezgoliți,
sfidând prin impudoare
începutul unei noi lumi.
praful
Minunea mea,
Să poți zbura,
Printre vise aprinse
Din somn desprinse
De mine despicate
Pentru tine îmbrăcate
În zămbet preschimbate
De noapte purtate…
Împlinirea mea,
Somnul să-ți
iartă-mă!
gândurile mele respiră,
visele mele se nasc,
inima mea bate în ritmul dragostei,
pentru tine.
și dacă n-ai să mă poți ierta,
iubește-mă!
pierdută pe cărările drumului
Am obosit si vreau să rătăcesc în uitare,
să nu mai știu nimic:
de ziua de mâine,
de lacrima ce s-a oprit undeva, pe sufletul meu,
de bucurie,
de tine viață chiar.
Am obosit și-mi pare
că
“Soarele râde mami, mă privește și-mi încălzește obrazul. De ce tataiu nu iese din casa și doarme așa mult?
Mi-a spus că-i este frig, să vină afară, că-l încălzește soarele…”
Tataiu nu iese
m-a îmbrăcat în întuneric așteptarea revenirii tale
ochii urmăreau dâre de lumină,
se chinuiau
să trântească noaptea cu capul de pereții timpului
prea leneș se pare.
inima-mi tresărea la
Dacă-ai să vii astăzi
Te-aș iubi mai mult cu o zi
Dacă-ai să vii mâine
Te-aș iubi cu o zi mai puțin
Dar pentru că nu vii
Iubesc așteptarea…
Dacă-ai să fii cerul
Þi-aș săruta
Mă regăsesc într-un fir de iarbă:
ploaia mă hrănește,
vântul m-apleacă,
soarele mă ridică
gerul mă chinuie,
zăpada m-ascunde,
tu mă strivești cu pasu-ți obosit,
strigătu-mi se pierde-n
DE