Cine?

Am așezat un fir de păr negru pe un petec alb de hârtie, un petec de viață, o fărâmă de timp? Negrul și albul imaculat – o zi suspendată între lumi, fără început, fără sfârșit. Un fior necunoscut m-a străpuns până la măduva ființei. fragilitatea firului, imensitatea albului – un univers în care mă cufund. O lacrimă tremurândă a căzut pe firul de păr, albul nu mai era alb. Trupul mi-a tresărit, o teamă ciudată m-a cuprins. M-am văzut alergând prin micul meu infinit, căutând culorile nesfârșite, îmbrăcând clipa în cea mai delicată lumină. M-am simțit deodată singură, întrebarea căuta răspuns: Cine sunt eu în albul Timpului meu?