DVDragoș Vișan
Verificat@dragos-visan
București
„Cuvântule de lumină, în cer îngeri Te știu pe dinafară, ca noi să Te repetăm pe dinăuntru-ntr-un poem!”
Vechea biografie, astăzi nevalabilă, dar de mărturisit: Sunt profesor la un liceu din Constanța, colaborez cu revistele Tomis, Ex Ponto, Euromuseum, Meandre, Paradigma, Arca, Observatorul munchenez etc. Debut literar cu poezie în rev. Euromuseum (nr. 7 - vara lui 2008). Am absolvit in 2000 facultatea de Litere din univ. Ovidius,…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Ce criterii au apărut pentru a decreta că un text nu e poezie? Sau decrete? Nu vreau să intru în polemică. S-ar fi putut să spuneți, dacă-l puneam la proză că nu este nici proză. Dacă îl așezam la eseu, că nu-i nici eseu. La teatru, că n-are didascalii, nume majusculate de personaje la început.
Și totuși eu cred că aici sunt patru strofe. Cred că nu sunt eu în măsură să-mi comentez starea depotizării programate ce m-a făcut să scriu aceste versuri, inspirându-mă și după ultimul poem dat de Gheorghe Recheșan astăzi. De fapt prima strofă a acestui poem era inițial comentariu pentru text, dar n-avea legătură cu textul său, doar că pivota în jurul aceleiași stări de lehamite pe care o transmite și el. Păcat că nu există un releu pentru ceea ce va deveni literatura mai departe. Genul liric - o gogoriță deja pentru cei tineri!
Și totuși eu cred că aici sunt patru strofe. Cred că nu sunt eu în măsură să-mi comentez starea depotizării programate ce m-a făcut să scriu aceste versuri, inspirându-mă și după ultimul poem dat de Gheorghe Recheșan astăzi. De fapt prima strofă a acestui poem era inițial comentariu pentru text, dar n-avea legătură cu textul său, doar că pivota în jurul aceleiași stări de lehamite pe care o transmite și el. Păcat că nu există un releu pentru ceea ce va deveni literatura mai departe. Genul liric - o gogoriță deja pentru cei tineri!
Pe textul:
„La ultima bere-nghețată vin congelat" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextOui. N\'est ce pas?
Eu am vrut să fie așa. Un poem SF, nu o simplă glumiță.
Eu am vrut să fie așa. Un poem SF, nu o simplă glumiță.
Pe textul:
„La ultima bere-nghețată vin congelat" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextEu unul nu pot să zic un lucru măreț, de schimbare a mersului omenerii. Doar o instanță superioară ar fi în stare să pună lucrurile în ordinea firească, deșirată atât amar de vreme. Ioan Barb caută să oprească, prin poemul său, extinderea întunericului, ripostând cu mult șarm artistic la tot ce poate leza raportul eu - Tu, eu - lume. Între Tu și lume eul liric din poemul său „numele întunericului” nu își revendică o identitate, nu devine complet \"eu\", pentru că statutul său de luptător e înțeles ca o devenire prin viața sa. Din nimicnicie, victimă a răului, pre-eul tinde spre asumarea propriei identități, fiind ajuatat personal de un Tu, poate divinitatea, mai puțin de lume.
Pe textul:
„Ioan Barb – „numele întunericului”" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextScuze pentru că am întârziat să-ți răspund. Am considerat că poemul lui Ioan Barb conține o suită de imagini și idei, pe marginea cărora puteam să-mi imaginez un eseu, o compoziție prin analogie, mai puțin un studiu, sau o analiză de ordin critic. Mulțumesc foarte mult. Ai o capacitate de lecturare dezvoltată.
Pe textul:
„Ioan Barb – „numele întunericului”" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextȘtii ceva n-ai de ce anume din poem te lega! Vai de autorul pe care l-ai ales pentru doctorat, vezi să n-o scrintești de-a binelea. Poate că subiectul lucrării tale de doctorat ar fi despre altceva, nu despre literatură. Se justifică atunci, pentru că de fapt te ștergi undeva cu subiectul abordat cu tot... Nu știu de ce nu se dau la offtopicuri și aceste inepții de-ale tale, dacă oricum ești obișnuită să fii avertizată!... Ai venit să scrii un comentariu așa, la derută. Eu am vorbit civilizat și cu Mădălina care m-a criticat dur, iar doamna Irina Nechit cred că nici nu a lecturat primul comentariu pe care-l primisem. De ce n-o întrebi personal pe dumneaei și vii aici să bagi strâmbe? Eu nu mă cobor să-ți citesc textele, îmi ajunge ce impresie îmi face numai constatarea faptului că nu ești serioasă deloc...
Pe textul:
„resturile zilei de august se divid noaptea prin vid-ani-lumină" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextTe descalifică automat biografia ta:
\"Veniți și faceți dragoste cu mine. Nu veți mai simți niciodată atâta tristețe.\"
Nu mă încumet să-ți deschid ori să-ți răsfoiesc agenda nici aici, nici în realitate.
Dacă nu scriai \"prostie...\", nu-mi dădeam seama cu cine am de-a face. Poezia nu poate fi considerată niciodată prostie, cum zici tu. Ori e vorba de poezie și nu știu dacă modestul meu poem este, asta se va vedea. Ori nu-i poezie deloc, sau e poezie proastă. Poezia nu are în ea ceva din prostia autorului ei, e slabă sau bună. Cognitiv, nu este deșteaptă sau proastă.
\"Veniți și faceți dragoste cu mine. Nu veți mai simți niciodată atâta tristețe.\"
Nu mă încumet să-ți deschid ori să-ți răsfoiesc agenda nici aici, nici în realitate.
Dacă nu scriai \"prostie...\", nu-mi dădeam seama cu cine am de-a face. Poezia nu poate fi considerată niciodată prostie, cum zici tu. Ori e vorba de poezie și nu știu dacă modestul meu poem este, asta se va vedea. Ori nu-i poezie deloc, sau e poezie proastă. Poezia nu are în ea ceva din prostia autorului ei, e slabă sau bună. Cognitiv, nu este deșteaptă sau proastă.
Pe textul:
„resturile zilei de august se divid noaptea prin vid-ani-lumină" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextMulțumesc mult, amândurora. Doresc să mai echilibrez forma, însă nu mai am timp astăzi, alerg să petrec! Cu mâncăruri alese, nu cu arsuri prin cuptor. E sâmbătă seara.
Prea am scris mult ieri și azi, să mai și corectez...
Mersi, Irina, un gest fain venit aici și-acum. Nu mai comentez prea mult.
Prea am scris mult ieri și azi, să mai și corectez...
Mersi, Irina, un gest fain venit aici și-acum. Nu mai comentez prea mult.
Pe textul:
„resturile zilei de august se divid noaptea prin vid-ani-lumină" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextMă simt flatat de ceea ce-mi scrii, Irina, și-mi doresc să am cititori. Îi caut la orizont, se pare că se ascund, nu sunt Diogene să-i caut și să-i insult cu ceva, nu sunt nici Ieremia să anunța catastrofe, sunt un biet cetățean, un slujbaș care se miră cum nu ne pierdem cunoștința și cunoștințele solide (nu pilele, proptelele, precum alții) într-o lume care a pierdut legătura cu Adam și Eva, cu omul primordial Evoadu, spre asemănarea divină.
Pe textul:
„Bucătăria de vară a lui Evo și-a lui Adu" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextSe începe cu un caleidoscop de imagini, de la vârste apuse încoace. Apoi, pe la mijloc predomină ceva hirsut în poveste (actorul cu machiaj fiind doar proiecția unui alter ego). Vârsta aceasta, a celor patruzeci de ani, amestecă pe chip, în paste de culoare schimbate, experiențe, învățările, dezvățul, stări fizice și de spirit, pregătind o armură de viking, ce nu poate fi străpunsă cu una cu două, nici de săgetările unui Amor, spuse de femeile neascultate. Oprirea cunoscuților poate fi comparată, în aceste versuri, dinspre final, cu o încercare de alungare a răului lăuntric sau mai de grabă, a indiferenței. Are un efect apotropaic derularea acestui schimb de povești cu sinele, cu lumea, cu Dumnezeu în ultimă instanță, bineînțeles pentru alungarea necurăției.
Pe textul:
„Povestea de noapte bună" de Adrian Suciu
Recomandat0 suflu
ContextUn candid semn, bifurcat în Yin și Yang - țigări, muțcătură din măr, vorbind aluziv și de moarte.
Trenspiră ori se propagă departe tot ce trăim. Cercurile fumului preînchipuie cercurile în apă. Undele. Rezonanța, echilibrul, unitatea contrastelor. Căldura insuportabilă e definită tactil, ca o întărire a simțurilor, o degajare de mister feminin. Prin palparea masculină a acestuia.
Trenspiră ori se propagă departe tot ce trăim. Cercurile fumului preînchipuie cercurile în apă. Undele. Rezonanța, echilibrul, unitatea contrastelor. Căldura insuportabilă e definită tactil, ca o întărire a simțurilor, o degajare de mister feminin. Prin palparea masculină a acestuia.
Pe textul:
„Semnul dintelui" de Adrian Suciu
Recomandat0 suflu
ContextO zi de vineri adumbrită pe litoral de nori apropiați de pământ. Cu forme gigantice, ce ne invită să-i prindem, să le epuizăm tot conținutul, să facă din grădini rai, din ogoare surse ale bunăstării... Dar unde să intre ele, în ce buzunare!
Închiderea întreprindrilor și arestul la domiciliu al celor concediați conturează la tine agonia naturii neomenești, ce se perpetuează acolo, pe lângă postpatricienele sau postaristocraticele ravagii ale economiei românești.
Închiderea întreprindrilor și arestul la domiciliu al celor concediați conturează la tine agonia naturii neomenești, ce se perpetuează acolo, pe lângă postpatricienele sau postaristocraticele ravagii ale economiei românești.
Pe textul:
„cerul s-a posomorât" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextCâteodată vreau să mai trec și cu pamflete în real dar nu-mi prea reușesc, e adevărat... Forțez nota, știu! Mulțumesc foarte mult pentru că m-ai criticat obiectiv. Știu că nu-mi controlez deloc patima scriind pamflete, însă pentru mine asta reprezintă o defulare necesară. Dacă observi, scriu aproape exclusiv poezii de dragoste, mult mai rar pamflete. M-ar interesa părerea ta, la care țin cu sinceritate, și despre poemele mele de dragoste, descriptive, cu instantanee din viața citadină.
Încă o dată mulțumesc mult pentru semn. Mă bucură enorm că îmi apreciezi eseurile, articolele.
Încă o dată mulțumesc mult pentru semn. Mă bucură enorm că îmi apreciezi eseurile, articolele.
Pe textul:
„Dar’ar… cunoștințele-n conștiințele lor să dea!" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextMulțumesc. E un poem al regăsirii mele ca bărbat împlinit. Discul simbolizează fericirea. Iar femeia, avântul.
Pe textul:
„Discul transparent al rotulei mele se tot mișcă" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextAș vrea să fiu mai pragmatic, vindecabil, însă mereu depistez că pot fiu și cum spui tu, dragă Ottilia! Ce fain ai spus aici: \"orice vers este precum un aport al sentimentului\" pe care vreau să-l transpun... Dar\'ar Dumnezeu Bunul Drăguțu\' să fie așa, că fără ajutor de la Măria Sa Sfântă Treime aș rămâne... marele anonim!...
Pe textul:
„Discul transparent al rotulei mele se tot mișcă" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextScuze, am sărit un s la titlul comentariului!
Vă descopăr abia acum.
Cu plăcerea relecturării!
Vă descopăr abia acum.
Cu plăcerea relecturării!
Pe textul:
„vom cunoaște tandrețea" de Nicolae Popa
Recomandat0 suflu
ContextPoem cristal, fără cusur. Poem macabru însă atât de tandru...
Am remarcat în primul rând iscusința unor tropi nespecifici, cu idee aparent ilogică, simili-metonimică, ori simili-antitetică, tropi foarte originali. De exemplu:
- vom cădea dezgropați înapoi pe pământ
- veșmintele putrede (simbol poetic și pentru simțuri, fapte, vorbe) vs. culorile sărbătorești
- personificarea batistei-floare de bumbac
- metamorfozarea în stropii veșniciei a lacrimilor rudelor din batista lăsată în sicriu
- vis al neființei e universul cel himeric (Eminescu, Scrisoarea I) apare la tine mult, foarte mult și îmbucurător de original schimbat în strofa revelației spirituale, în strofa secundă. E vorba oare de-o polemică dusă cu pesimismul eminescian? Aș fi nerăbdător să știu, să-mi confirmi, dacă așa ai gândit. Poate greșesc.
- urmează niște tabuuri ale mângâierii, niște alegorice thanatograme, fiind permise numai tandrețea și reciprocitatea sentimentelor. Totul de dincolo de nivelul zero, parcă și de gradul zero al scriiturii, al poeticului
Am remarcat în primul rând iscusința unor tropi nespecifici, cu idee aparent ilogică, simili-metonimică, ori simili-antitetică, tropi foarte originali. De exemplu:
- vom cădea dezgropați înapoi pe pământ
- veșmintele putrede (simbol poetic și pentru simțuri, fapte, vorbe) vs. culorile sărbătorești
- personificarea batistei-floare de bumbac
- metamorfozarea în stropii veșniciei a lacrimilor rudelor din batista lăsată în sicriu
- vis al neființei e universul cel himeric (Eminescu, Scrisoarea I) apare la tine mult, foarte mult și îmbucurător de original schimbat în strofa revelației spirituale, în strofa secundă. E vorba oare de-o polemică dusă cu pesimismul eminescian? Aș fi nerăbdător să știu, să-mi confirmi, dacă așa ai gândit. Poate greșesc.
- urmează niște tabuuri ale mângâierii, niște alegorice thanatograme, fiind permise numai tandrețea și reciprocitatea sentimentelor. Totul de dincolo de nivelul zero, parcă și de gradul zero al scriiturii, al poeticului
Pe textul:
„vom cunoaște tandrețea" de Nicolae Popa
Recomandat0 suflu
ContextPupici de popici de Popeye-pici din partea mea, bucureștenizată pe jumătate, către Kolnul tău, dragă Anni-Lorei!
Mulțumesc pentru trecere!
Mulțumesc pentru trecere!
Pe textul:
„Vespula Vulgaris (ordinul Hymenoptera, familia Vespidae)" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextÎntâmplarea face în prezent ca viespea vulgară să ne înțepe în buzunare. Despre această înțepătură e vorba aici și sunt recunoscător că remarci undele de umor folosite de mine pentru ideala stârpire a viesparului tâlharilor țării.
Pe textul:
„Vespula Vulgaris (ordinul Hymenoptera, familia Vespidae)" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextDa, cred că este un pastel cu lilieci, insecte, larve, dar mai degrabă o specie hibrid, un fel de pastel-fabulă-pamflet, mai ales că anomaliile naturii sunt provocate de meteoritul portocaliu din final. Chiar se observă prin toți pomii și arborii invazia de omizi. Anul trecut au fost destule, de-au ronțăit toată vara, iar acum s-au pus pe treabă mai abitir. Bine că sunt liliecii din poemul tău. Poftă bune la toate larvel, ouăle, omizile nehămesite, a căror negreală din frunze pare un rest generalizat al unui meteorit devenit portocaliu în atmosfera pământului.
Pe textul:
„pastel incomplet" de rechesan gheorghe
0 suflu
ContextUn coșmar prelins ca un flux, ieșit ca refluxul dintr-un trup văzut din perspectivă neoavangardistă și kafkiană. Foarte bine conotat tavanul de rai și pardoseaua iadului, din camera ta de luat vederi onirice și fantaste. Mi-a plăcut acest poem, c-un fantastic ponderat de oniric și autobiografic. Se simte și urma de protest social, bine camuflată.
Pe textul:
„Patul de moarte" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context