DVDragoș Vișan
Verificat@dragos-visan
București
„Cuvântule de lumină, în cer îngeri Te știu pe dinafară, ca noi să Te repetăm pe dinăuntru-ntr-un poem!”
Vechea biografie, astăzi nevalabilă, dar de mărturisit: Sunt profesor la un liceu din Constanța, colaborez cu revistele Tomis, Ex Ponto, Euromuseum, Meandre, Paradigma, Arca, Observatorul munchenez etc. Debut literar cu poezie în rev. Euromuseum (nr. 7 - vara lui 2008). Am absolvit in 2000 facultatea de Litere din univ. Ovidius,…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Da, de n-am fi și ăi mai bolunzi "supcruntați" câteodată, am fi monele Lisei (din jud. Br.,br, br, oiță, brrr!). Din Lisa, comuna de unde a pornit val-vârtej Octavian Paler la București si în toată lumea cutreierată cu har intelectual și afectiv de el.
Bună replică mai avea și învățătoarea. Stenică și folositoare replică.
Mulțumesc mult pentru comentariu, încurajări, glume. Poate îmi... trece detot să mai scriu/serios!
Bună replică mai avea și învățătoarea. Stenică și folositoare replică.
Mulțumesc mult pentru comentariu, încurajări, glume. Poate îmi... trece detot să mai scriu/serios!
Pe textul:
„Ultimul meu agonal poem" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextȘi mie mi-a plăcut acest eseu pamfletar. Am aflat și de existența unor Gigantopiteci, prin Vietnam, Sudul Chinei, Indonezia etc., cele mai mari primate de pe Terra. Aceștia se despăducheau în preistoria noastră umană cu nu zdrobind păduchii între buricele degetelor de la labele superioare oblic înălțate. Categoric se despăducheau doar cu pumnii și în familii (clanuri).
"Găștile de maieuți" virusate și de "agramați". Adevărul doare. Dar este tot adevăr.
"Găștile de maieuți" virusate și de "agramați". Adevărul doare. Dar este tot adevăr.
Pe textul:
„Despre inteligenți, analfabeți, maieutică și bârfă" de Ionuț Georgescu
0 suflu
ContextAm fost prea...
"supcruntat" (vorba lui fi-miu, Petruț). Adică și încruntat, și supărat. Mi-a mai trecut. Am uitat deja. Dimineață ploua. La amiază e prea soare.
"supcruntat" (vorba lui fi-miu, Petruț). Adică și încruntat, și supărat. Mi-a mai trecut. Am uitat deja. Dimineață ploua. La amiază e prea soare.
Pe textul:
„Ultimul meu agonal poem" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextBianca Marcovici și Beatrice Bernath. Două poete dragi mie. Ambele scriu și boem, și protestatar.
Iată un poem de Beatrice Bernath din 2019, c-un ultim comentariu de azi, de-acum o oră în care se spune că ploaia de bombe și rachete n-a încetat nici acum în 2023, iar politica e ca peste tot... tot o varză:
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid04thmaP6W9RQWLYWPKQ1DniGLJ7pzqPUJMACAFeFpyP1izN8VBKcBZB9cQgq8g9znl&id=818099766
Iată un poem de Beatrice Bernath din 2019, c-un ultim comentariu de azi, de-acum o oră în care se spune că ploaia de bombe și rachete n-a încetat nici acum în 2023, iar politica e ca peste tot... tot o varză:
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid04thmaP6W9RQWLYWPKQ1DniGLJ7pzqPUJMACAFeFpyP1izN8VBKcBZB9cQgq8g9znl&id=818099766
Pe textul:
„țara extremelor" de bianca marcovici
0 suflu
ContextDin senin plouă cu soare prea tare, prea mult, voi rămâne altor vremuri dârz și incult, întuneric teluric de patimi mi-e versul, ostenit de scris îmi arde până și mersul.
Pe textul:
„Ultimul meu agonal poem" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextEu nu plec decât dat afară. Dacă va considera conducerea site-ului că sunt mitocan, că vrea să aerisească după mine conacul, hotelul sau casa tradițională. Protestatar sunt de când mă știu.
În rest îmi fac mereu datoria, știind regulamentul și că bătaia, milităria, e bună, ruptă din pod, spre o bună funcționare a cenaclului virtual.
În rest îmi fac mereu datoria, știind regulamentul și că bătaia, milităria, e bună, ruptă din pod, spre o bună funcționare a cenaclului virtual.
Pe textul:
„În înțărcar, femeia de lapte..." de Iulia Elize
0 suflu
ContextAm mai spus pe "Jurnal israelian" și acum doi ani, într-un poem! De nu veți mai putea îndura căldura, seceta și ura arabilor, vă rog să veniți în România, mai puțin în altă țară. Să se facă aici o politică demnă, nici asiatică, nici europeană, de popor nou ales!
Pe textul:
„țara extremelor" de bianca marcovici
0 suflu
ContextNoi, mulți dintre noi, avem impresia din mândrie că avem dușmani pe cei ce nu-s veritabil geți corciți cu niscaiva coloniști romani. La fel francezii, de-aia le-au dat (în) foc alogenii acum. Se pregătește un cutremur anarhist-satanist de amploare în multe meleaguri, din păcatele lumii prea civilizate, deoarece soarele ia mințile atâtor prinți ai poienilor de-alde Crypto. Să vină salvatoare Enigel să stingă focurile masculilor neponderați-scelerați din lume.
Pe textul:
„țara extremelor" de bianca marcovici
0 suflu
ContextOK. E frumoasă și strofa penultimă, cu anemonele de mare ("degetul pe rană") ale cuvintelor ce pot capăta din strofa a doua orice reprezentări prin percepțiile stării de reverie. Autorul/ autoarea are dreptate. Poem de pus în ramă, prin lucrătura în filigran a versurilor, strofele
Atunci când citesc așa ceva, visez la interiorul unor case deosebite, cu multe cărți și obiecte chiar răvășite, ori impecabil aranjate, dar nu pentru a primi oaspeți, ci pentru a primi zilnic Poezia pe ferestre.
Atunci când citesc așa ceva, visez la interiorul unor case deosebite, cu multe cărți și obiecte chiar răvășite, ori impecabil aranjate, dar nu pentru a primi oaspeți, ci pentru a primi zilnic Poezia pe ferestre.
Pe textul:
„Altădată norii fugeau pe cer" de Papadopol Elena
0 suflu
ContextRămân mirat de frumusețea imaginilor cu părul despletit al femeilor ce încă se spală de trecerea camioanelor cu prelată, de "parfum bărbătesc" (adică de începătorul miros al bărbaților lor, logodnici ori soți, mult mai rar altceva).
Totul pornește de la "pe piciorul alb și lungit va cădea picătura de ploaie".
Plouă iarăși în țară. Ce bine. Femeile se mai spală cu apa din cer.
Un poem deosebit scris, memorabil. Viața din anii regimului comunist era o viață și cu mari frumuseți ale oamenilor obișnuiți. Și la țară, și la oraș, și în stațiuni, și în R.S.S. Moldovenească până în Tighina și Tiraspol, și în București. Mă uit pe Cinemaraton la filme mai vechi, chiar și alb-negru excelente din anii '50, '60 și visez.
Totul pornește de la "pe piciorul alb și lungit va cădea picătura de ploaie".
Plouă iarăși în țară. Ce bine. Femeile se mai spală cu apa din cer.
Un poem deosebit scris, memorabil. Viața din anii regimului comunist era o viață și cu mari frumuseți ale oamenilor obișnuiți. Și la țară, și la oraș, și în stațiuni, și în R.S.S. Moldovenească până în Tighina și Tiraspol, și în București. Mă uit pe Cinemaraton la filme mai vechi, chiar și alb-negru excelente din anii '50, '60 și visez.
Pe textul:
„În înțărcar, femeia de lapte..." de Iulia Elize
0 suflu
ContextScuze, mă uitasem la un text de-al lui Ionuț Caragea, privilegiatul site-ului, și pe urmă am postat aici, ca să și fiu eliminat de pe site.
Pe textul:
„În înțărcar, femeia de lapte..." de Iulia Elize
0 suflu
ContextBună dimineața. Bine că am aflat și eu, iertatuitucul site-lui pentru ultima dată! Spor la texte slabe pe veci! Chiar că nu-ți mai comentez deloc producțiile.
Și spor la comentarii bune, Ionuț, la asta ajungi să te procepi binișor spre bine! Până la proba contrarie, vezi să nu comentezi dacă te oprește cineva pentru exces de viteză la comentat.
Și spor la comentarii bune, Ionuț, la asta ajungi să te procepi binișor spre bine! Până la proba contrarie, vezi să nu comentezi dacă te oprește cineva pentru exces de viteză la comentat.
Pe textul:
„În înțărcar, femeia de lapte..." de Iulia Elize
0 suflu
ContextBine. Cum doriți. "Cuvintele" dau nume lucrurilor din casă. Ele nu mai sunt căutate. Deodată s-au amestecat ca lucrurile străine și nu mai sunt recunoscute de un eu liric ce are un moment de extaz al pierderii percepțiilor auditive și vizuale, prin reverie. Totuși îmi sună forțată personificarea cu aceste "cuvinte" de neînțeles în starea de transă poetică, ce "pun degetul pe rană", deși au devenit ambigue, niște păreri.
Ar merge înlocuită locuțiunea "pun degetul pe rană" și ar fi un text excelent, chiar de stea.
Poate să rămână. Într-o retorică cu figuri de stil mai exagerate. Nu-i ceva de neîntâlnit în lirică. Eu am sugerat că se putea îmbunătăți discursul printr-o mică modificare la acel vers, "pun degetul pe rană ". Atâta tot.
Ar merge înlocuită locuțiunea "pun degetul pe rană" și ar fi un text excelent, chiar de stea.
Poate să rămână. Într-o retorică cu figuri de stil mai exagerate. Nu-i ceva de neîntâlnit în lirică. Eu am sugerat că se putea îmbunătăți discursul printr-o mică modificare la acel vers, "pun degetul pe rană ". Atâta tot.
Pe textul:
„Altădată norii fugeau pe cer" de Papadopol Elena
0 suflu
ContextComentarii ca la asociația de bloc. Receptare literară, "Aici e ceva altceva!", "Atracția, pentru mine, e prima strofă." "prima strofă e frumoasă tare. nu-i găsesc egal".
Greșit acord. "Egal" este la neutru sau masculin. S-ar fi potrivit un... feminin.
"Nu-i găsesc egala". Ce egal? La meci? Nu mai știm nici gramatică. "Egal", dacă ar fi fost comentat tot textul poetic. Dar comentăm numai pe sfert poeme.
Se putea spune: "Nu găsesc una s-o egaleze în valoare, prin toată lirica noastră sau mondială."
Greșit acord. "Egal" este la neutru sau masculin. S-ar fi potrivit un... feminin.
"Nu-i găsesc egala". Ce egal? La meci? Nu mai știm nici gramatică. "Egal", dacă ar fi fost comentat tot textul poetic. Dar comentăm numai pe sfert poeme.
Se putea spune: "Nu găsesc una s-o egaleze în valoare, prin toată lirica noastră sau mondială."
Pe textul:
„absolute beginners" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextCuvintele nu pot, dintr-o dată, ori deodată să "pună degetul pe rană". Deoarece nu au această abilitate decât ființele. Personificarea lucrurilor ce pun degetul pe rană este și una incompletă. Care lucruri? Toate din casă? Și ce să înțeleagă cititorul din acțiunea "punerii degetului pe rană" a lucrurilor? Nu sună nici logic.
Poemul este interesant. Cu meditația despre ape, ploi, nori, cântecul din "templul liniștii". Un mister din exterior spre viața din casă. O atmosferă propice meditației și liniștirii.
Poemul este interesant. Cu meditația despre ape, ploi, nori, cântecul din "templul liniștii". Un mister din exterior spre viața din casă. O atmosferă propice meditației și liniștirii.
Pe textul:
„Altădată norii fugeau pe cer" de Papadopol Elena
0 suflu
ContextCeva ca in poemele lui Al.Macedonski, neoavangardism, de secol XIX, trecut prin perspectivă feminină, puțin ultragiată, aparent sedusă (doar imaginar, ca boemă) de invitarea celor la costum, cu cilindre în cap de pe terasa de sus din clădirea de vizavi.
Pe textul:
„Sinusitis si tonsilitis gânguresc" de Miruna Gavaz
0 suflu
ContextCrezi ce vrei.
Eu cred că e un text de Poezie. Nu de stea pe Agonia. Un poem interesant. Măcar te pune pe gânduri. Nu este lirism fără miros, gust, sunete, culori, nu-i ceva căldicel spre temperatura normală de afară pe seară. E o viziune panoramică. Dacă astea nu te atrag, ori te fac să vorbești cu insinuări ("gașcă"), mai bine taci, exact cum ți-a spus-o bine, cu argumente, și Ionuț Caragea mai sus. Jos pălăria pentru argumentele sale.
Eu cred că e un text de Poezie. Nu de stea pe Agonia. Un poem interesant. Măcar te pune pe gânduri. Nu este lirism fără miros, gust, sunete, culori, nu-i ceva căldicel spre temperatura normală de afară pe seară. E o viziune panoramică. Dacă astea nu te atrag, ori te fac să vorbești cu insinuări ("gașcă"), mai bine taci, exact cum ți-a spus-o bine, cu argumente, și Ionuț Caragea mai sus. Jos pălăria pentru argumentele sale.
Pe textul:
„țara extremelor" de bianca marcovici
0 suflu
ContextUn fel de cameră Sambô din "Memoriile" lui Mircea Eliade și totuși cu totul altceva! Îndeosebi dacă ar fi să ne luăm după indiciul titlului. Refugiu al unui partener dintr-un cuplu altundeva, într-un loc diferit de cel al camerei adevărate.
Metoda onirică este și ea modificată, nu funcționează ca la avangardiștii suprarealiști, deoarece luciditatea, frământarea aduce în față "camera memoriei". Nu se mai cerea identificarea în acea cameră, așadar era un spațiu ipotetic, de liniștit cumpătul celui ce nu mai rezista.
Fain spus despre tot ce dăinuia în acel loc-timp, camera: "era egală cu sine"; "totul se sfârșea într-un alt început".
Nu era această cameră viață trăită cu folos? Când credem că ne pierdem, atunci ne câștigăm în absolut, prin dramatismul devenirii întru ființă, dupacum spunea Constantin Noica.
Cele două strofe din urmă mă fac să meditez la o altă dimensiune a existenței, la camera de dincolo, la un sălaș undeva.
Metoda onirică este și ea modificată, nu funcționează ca la avangardiștii suprarealiști, deoarece luciditatea, frământarea aduce în față "camera memoriei". Nu se mai cerea identificarea în acea cameră, așadar era un spațiu ipotetic, de liniștit cumpătul celui ce nu mai rezista.
Fain spus despre tot ce dăinuia în acel loc-timp, camera: "era egală cu sine"; "totul se sfârșea într-un alt început".
Nu era această cameră viață trăită cu folos? Când credem că ne pierdem, atunci ne câștigăm în absolut, prin dramatismul devenirii întru ființă, dupacum spunea Constantin Noica.
Cele două strofe din urmă mă fac să meditez la o altă dimensiune a existenței, la camera de dincolo, la un sălaș undeva.
Pe textul:
„camera memoriei" de George Pașa
0 suflu
Context