Dragoș Vișan

Este superb tot textul. Ar trebui rumegare în receptare. Nu citire grăbită. Rareori se ajunge la o astfel de perfectă decantare a mesajului, a conținutului afectiv al deplinei Confesiuni lirice în expresii artistice seducătoare.

"dacă nu te-ai împărtășit cu iubire
filmul se voalează negreșit".

De luat în seamă: este și un avertisment pentru poeții și poetele prea mândri de ei/ele, care pot să și sfideze pe cunoscuții lor printr-o infalibilitate discursivă de la sine înțeleasă, din prerogativele ascendentul întregii lor creații, considerate perfectă, cu texte având valoare ce nu scade în ochii lor niciodată.

"Amăruiul alcol" și pășirea printre umbrele artistice sunt indiciul cunoașterii modeste a unui rost artistic: asumarea originalității discursive se face mereu prin deschidere către orice analizare critică a noilor poeme.

Un poem sapiențial marca Teodor Dume: "Când umbrele trec strada".
A cunoaște pe mulți înseamnă a te bucura și a te întrista la regăsirea / negăsirea lor. Oamenii se mai schimbă în viață. Puținii prieteni adevărați rămân paroliști. Cu cât sunt mai mulți, cu atât simți o fericire de a fi un trecător în viață, chiar un mentor al unor amici, un Iov, un Avram, un Moise, un Ilie care nu prea a stat, ci a tot umblat, să cunoască inimi și să adune înțelegere în minte, afecțiune în artă, tărie de caracter, hotărâre de intelectual veritab în orice discurs public, încredere constantă că lumea românească are încă resorturi meditative adevărate, că nu piere ușor tot ce i s-a insuflat bun din strămoși.

Avem de continuat misiuni de la părinți, îndemnuri paterna, să-i respectăm în mod egal pe toți semenii, să-i considerăm persoane active și orientate spre îndreptare morală, chiar dacă ar trece și prin pase mai proaste, să-i ajutăm dacă este nevoie, pentru contopirea prietenească a vieților deja cunoscute, deja precum vasele comunicante:

"am impresia că trec
dintr-un trecut în altul
îmi refac drumul
în gând
intru în istoria gesturilor
pe care
tata le-a făcut".

Poemul este și ca o scurtcircuitare a propriului sine. Eul liric rămâne spre final într-o expectativă, potențând mult sensurile unei expresii verbale cotidiene banale:

"dialoghez cu mine însumi deși
pare ciudat
am impresia că
mă așteaptă la capăt de zi

nu
azi nu voi traversa..."

Tatălui eului liric i se simte prezența, dar poetul nu traversează în direcția plecării departe-departe, ci rămâne să-și facă datoria artistică în cetatea pământească, în interiorul palisadelor Artei. E o luptă frumoasă, binecuvântată a-ți face mereu datoria de cetățean al Artei în orice loc, la timp, când alții nu mai vor, ori nu mai știu bine s-o facă.

"Fiară cu chip de om", "metafizică" era construită în anii '50, însă și în prezent, o fiară la fel de periculoasă. Neamul mai ținea. Acum nu mai ține, de nu se produce vreo minune.
Este un text la care mă întorc, să-l citesc. Acest pământ a fost al românului care nu s-a mai întors acasă. Aici ar fi de discutat. E și pământ de eroi, e și de români ai diasporei, ori basarabeni. E și al celor care mai... trăim.

Contabilitatea animalelor — cont 361, cont 368.

Inventarul materialelor didactice


Cu toate animalele domestice și sălbatice din țară

Index, indexuri

Înscrierea în evidențele fiscale a unor bunuri imobile

Declarația de avere

Haruspiciul, un sacerdot, un șaman se ocupă cu ghicirea viitorului în măruntaiele animalelor sacrificate.

Fain este să fie bărbatul și femeia sa împreună, călăuziți și noapte de noapte de simbolul ancestral al misterului acvatic și cosmic lebăda neagră. E o lume descrisă nu doar din trăiri și impresii sincere. Ci și o creare de legendă, ceva feeric.

O fi harta și legenda unei hărți.

Poemul este meditativ, poate chiar despre ceva dihotomic imanent-transcedent, despre moartea individuală sau eshaton. Cu speculațiile asupra "eternității" se problematizează existența unui om cu forța interiorizării lui Hamlet. Mă întreb totuși dacă se exteriorizează suficient, cât s-a vrut, din trăirile intense.

Intestinul gros (colon),
intestinul subțire.

Mișto, cașto! Te ține până la sfârșit cu sufletul la gură. Și descrierea bibliotecii din Câh, plină de cărțile lumii, de fapt doar cu toate coperțile. Foile au fost distribuite în alt regim, hârtie de răsucit cornete pentru semințe. Dialoguri spumoase, caricaturizări, satiră și umor de cea mai bună calitate. Lume în lume. Prin acțiune amintește prea puțin spre deloc de serialul de serialul "Clanul" (polițiștii de pe șosea închideau ochii, erau ocupați cu altceva când a trecut microbuzul galben școlar). Parcă am vedea și spectatorii "pensionari". Echipă de șoc, împotriva Zmeului.

Nu știu de ce "Xantipă" a ajuns să însemne "femeie rea sau cicălitoare". Cu siguranță, soția lui Socrate a fost o femeie de-un mare caracter. În spatele unui bărbat de succes este femeia sa, care-l ambiționează să devină cineva. Dacă ar fi fost răuvoitoare, dacă ar fi avut dispute cu ea, Socrate n-ar mai fi fost Socrate. Privesc cu neîncredere unele comentarii, până și Platon neînregistrând conlucrarea în viață a celor doi, Socrate, marele Gânditor al Atenei, acuzat că ar perverti mințile tinerilor și soția sa Xantipa, care a știut că învățăturile sale au și impact protestatar, de n-au convenit conducătorilor de atunci.

Stănică Ilie Viorel

66% câștigător

La ora matinală 8.23

"În temă

Ar mai fi

《cap plecat》".

Noema lui Husserl ar fi de fapt aici, în acest poem, o neputință a unui om de a ajunge într-o armonie cu celălalt. Despărțirea este pentru cel care iubește un fel de "Noli me tangere", zisa Bunului Grădinar către Maria Magdalena. Nu promisiune a reîntâlnirii cu toți prietenii Săi. Ci respingere.

Poem tragic. Eul liric dă de înțeles unei persoane că "poezia e un banal procedeu de evacuare a sinelui", în prezent "cuvintele nu mai deschid calea cunoașterii", ba chiar "împart dezastre la doi.

Aferim, ne-am luat cu vorba
despre oameni, despre gesturi,
gânditor stătea maestrul
să ne-asculte trilul, ghesul,
gânditoare și nevasta
tot a pregătit... gustarea

"Cu capul plecat" - primul vers din text.

Abia a fost postat textul lui Miclăuș Silvestru.

Aveți, maestre!

Cutremurător poem, care oferă și soluția dublă unei ghicitori, 523. Precum "Gânditorul de la Hamangia" și consoarta sa, statueta. Așa s-ar autoportretiza un înțelept ce-și așteaptă cuminte... soția, ca un Socrate pe deșteapta și primitoarea de oaspeți Xantipă.
Primul și ultimul vers.

Răspunsurile ghicitori 523!