Dragoș Vișan

Typo sau mistake "să-mi fi galeșa făptură a morții?" - să-mi fii!

Ar mai fi de îndreptat "privirea cu teamă". Poate rămâne doar "privirea". Sau "privirea temătoare". "Cu teamă" este locuțiune adverbial, nu adjectivală.

Interesant conținutul de idei, despre frica în fața morții, despre o arătare.
"Îndoiala mă cuprinde".

În eseu nu e vorba despre tine. Vrei unul despre poemele tale?

Din perspectiva unui copil. Fiecare strofă e un gând revenit din memorie. "Chipul nu poate minți" este o prejudecată, o încredere prea mare a copilului în vorbele spuse de alții, prin verificarea fizionomiei. Să nu fie vreo tresărire trădătoare.
Gândul că "dacă mor/ aș alege să urc un munte" este ca propunerea unei variante de joc, pe lumea cealaltă. A urca un munte e fantezie pentru copii.
"întreg/ lasă omul să-și spună cuvintele", versuri ale ascultării rudelor, străinilor. Cuvintele spun despre oameni cum sunt.

A doua jumătate ar putea fi mai bună. De la repetiția cu "minciunile". În cuvinte sunt toate... închipuirile?

Da. Hora a apus. Hoarda ne-a luat în primire. Uitasem și eu să mai ascult fructele vorbindu-se în legănare prin pomi.
E vorba de "sufletul pereche" căutat în orice trup. E vorba de moartea ce ia chipul drag. "aruncă în afara timpului amintirile/ după greutate".

Totuși nu înțeleg bine ultimele trei strofe, de la mătrăguni, spălarea lor anevoioasă, "țiitoarele" intaiului născut.

Iei în derâdere numele lui Hristos, adorat degeaba dr cel care s-a lepadat de trei ori, Petru. Dar "vârsta" maturității depline a lui Ady Hi. este un reper valoric pentru viața ta, Emilian Valeriu Pal, nu-i așa. Încă nu ai îndreptat niciunul dintre cele trei versuri din "stihirea 1", nu-i așa?
Te închini unor monștri și unor ideologii nefaste, amestecând esteticul poeziei cu enormități extraliterare. În propriile "stihiri", cântări, ce numai religioase sau creștinești nu sunt.
Îți voi reaminti despre acest lucru oricând îmi vei striga vorbe de clacă. Nici nu stau să ascult, să citesc din spusele unui apostat. Când te vei căi, să dai un semn, să-ți fac pregătirea catehetică, să te reînvăț crezul unei poezii adevărate, fără urme de spectre Ady Hi.

Mi-a plăcut mult acest poem, "Țară fără steag", de Daniel Dobrică, un emoționant cântec de dragoste, însă protestatar, scris cu atâta dezinvoltură prozodică, cu atâta măiestrie! După intonație nu este elegie, nici doina. Înțeleg totuși că ar fi vorba despre o țară c-un "tiran". Fără reacție europenii de rând din prezent. Nu iubim, nu urâm, am rămas doar fără nicio putere socială. Țară fără steag, fără armată proprie, fără veritabilă coloana vertebrală economică, fără oameni de valoare mai ales in funcțiile importante. Și artiștii, gazetarii unde sunt? Au pierit înaintașii Mihai Eminescu, Pamfil Șeicaru, pamfletarul Tudor Arghrzi, albatrosiștii bucureșteni, Adrian Păunescu. Au murit până la ultimul.
Cu noi cum rămâne? Nici nu ne mai mișcăm. Atelier, Pagină de autor... hop și eu!

Cred că vin și eu pe Atelier, în curând. Am mai stat cândva aici. Îmi plac aceste replici între membri, despre cei "elitiști". Cade netul pe Agonia câteodată. Sunt mici pauze, de relaxare generală.

A te considera "străin", "pribeag" este și o formă de implicare dureroasă, pe lângă detașarea necesară de suferințele statului din prezent. Nu ne vom lăsa îngencheați. Spiritual, artistic vom rezista.

Mvai, tinere Claudiu, nu te prinde să fii și teribilist!
Vișani sunt mulți. Vorbești cu maestrul Dorel Vișan? El e mereu cu autocontrolul, un om minunat.

Să înțeleg faptul că ai numai... maxim 37 de ani în prezent?
Bravo, domnule! Nu-mi vine să cred! Dar dacă zici, te credem pe cuvânt, toți colegii de pe site. Al tău e viitorul pe-aici, nu al meu.

Greu să găsești texte mai slabe printre atâtea înstelate și recomandate mereu la pagina ta, Claudiu Toșa.
Poate că ești chiar modest în legătură cu valoarea recunoscută a majorității textele tale de către atâția agoniști, cu zecile și sutele. Ce e al tău e pus de-o parte.

Vrei să ne împăcăm?
Zi!

N-are niciun motiv autoarea Elena Papadopol, a acestui poem, intitulat atât de fain, "Interatomic", să fie foarte întristată, decât prin venirea neașteptată a domnului "critic" Claudiu Toșa în această dimineață, de 22 august 2023 să considere textul său "manea". O s-o dez-întristez și o să acord micropoemului "Interatomic" o stea. Are un discurs poetic de tip reverie în versuri, "sâmburele" răsăritului făcând marea să-și revină din pământul nopții "interatomic", pentru a fi dăruită tuturor oamenilor iar și iar. Marea este un simbol poetic pentru viața ce se reia în zori, odată cu revenirea soarelui pe boltă.

***

O manea continuă, sordidă este incursiunea lui Claudiu Toșa printre textele și oamenii care nu-i plac..., el insinuând în primele sale comentarii că "darul" despre care se face referire în text ar viza pe cei care l-au comentat foarte frumos ieri. Nu este adevărat. Iar am asistat la acoperirea cu noroi de către Claudiu Toșa a unui text literar ce primise deja o receptare favorabilă, de se puteau închide ușor reacțiile și citi alte texte.

Presimt facturarea Unului în mai mulți. Varianta de a face un cont cu nume fictiv este totuși un drept câștigat de români după data de 1 ianuarie 1990, când s-a făcut și înnoirea, preschimbarea individuală. N-am mai fost unici, numere întregi, am dat de atunci cu zecimale, sutimi, miimi.

Totuși mă simt foarte bine, Ionuț Georgescu, să recunosc dintr-o zi pascală a acestui an să recunosc cine sunt.
Tu brusc îți dezvălui acum chipul. Pune-ți masca la loc, te rog, nu renunța și tu să fii cine zici că ai fi, un mare anonim blagian. Te simpatizez prea mult, textele tale îmi stau deseori în memoria afectivă. Fii tu fictiv ori real! Nu spune că ai fi altcineva decât Ionuț Georgescu. Pentru mine nu contează că în afara acestui site nu ești nici pe Facebook, nicăieri.

Ești în inima mea cucerită de scrisul tău, de scurtele comentarii până astăzi. Nu te transforma, nu ieși din tine, nu deveni altul!
Nu te înfierbânta!

Dacă ești poet-filosof, rămâi, te rog, un artist tăcut!

Anonimii se țin de șotii.

Este o veche toană douămiistă. Să aibă mulți poeți douămiiști clone hate feminine.

Mâine o să se spună poate că Rodica e-n toți, e femeia cea mai femeie. Că pe atunci când venea Rodica Vasilescu sau Bităneasca pe site, răi se chema Rai, lapte și miere curgeau.

Tare și Rodica noastră! Ba e bărbat în text, ba e femeie în comentarii.

Eu abia mi-am pus ieri actele să-mi schimb CI expirată din 26 aprilie. Mă întreb serios ce a ales Claudiu la sex: masculin, feminin sau...
Ca poet în actul său liric e mascul, chiar Alpha.
Ca poet ce răspunde la comentarii este...

Rodica Vasilescu.

Știu că la multe poeme Rodica era centralista și centraliza orice era călcare pe bec.
Nici nu mai comentez.
El poate fi tot ce dorește, dacă așa vrea. Are și poza la care nu mă pot uita, că ar trece arzător prin sufletul meu. Are și muzică declanșată când i se deschide pagina. Are reacție!

Dacă doctorul de minți și inimi artistice Claudiu Toșa ar fi cu adevărat bine intenționat, să facă lumină, să aprecieze prin judecați de valoare, să lectureze toate scrierile ce apar aici, atunci s-ar auzi îngerii cântând, ar fi o liniște sau o rumoare în sensul cel mai bun cu putință, cea mai bună lume literară dintre lumile fictive posibile.

Repet: dacă ar fi bine intenționat.

Să ne rugăm cu toții: dă, Doamne al scrisului, Iubire de Poezie, să fie zi de zi bine intenționat Claudiu Toșa, un bărbat adevărat, un geniu scump tuturor din Carpați și stepă (Bărăgan, șesuri, coline moldo-basarabene)

dexonline.ro
https://dexonline.ro › definitie › cor...
corecție - definiție MDA2 - Dexonline

De ce folosești neologismul "corecție" și nu
un cuvânt simplu, "corectare"?

Placa n-o mai poți schimba? Cine e / sunt pe coperta sa? Frații Petre...uș?

Comentariile ce nu-s la obiect nu au nicio valoare. Doar instigare și misoginism declarat. A desființa din vorbe un text de-o poetă ce nu-ți place e foarte ușor, Claudiu! Dacă ar veni pe acest site literar soțul poetei Elena Papadopol, ia spune-mi, Claudiu, cum ai putea reacționa și răspunde la vorbele tale constant jignitoare.

Nu ai chiar nicio reținere să faci oameni nevinovați cu ou și cu oțet.

Chiar mă satur să-ți tot "admir" aplecarea spre linșaj verbal. Ești foarte neclintit. Ești curat. Ești strong. Ești zeu. Ești Unu.

Ce mai discutăm cu tine... ce mai scriem, cu tine să nu se pună chiar nimeni!

Ești cel mai frumos și demn de admirat. Ai mereu dreptate. Ai adevărul în tine, Claudiu Dumnezeu al cuvintelor tari!

Exact, haideți, surorilor și fraților, la lucru, ce stăm aici să discutăm? Nu-i agapa literară, e cam parastas, dar mișcă parastasul, mai salivează după scrieri bune. Economia o să se prefacă și ea că... duduie, că avem mare, aleasă creștere. Să ne și iubim "dulși,dulși până la sânji".

AM o întrebare. De ce unora le lipsește de la o vreme simțul umorului?

Să ne detașăm. Acest text este ceea ce este. Un protest, un îndemn către poete să nu pună la inimă jignirile, dar și ceva pamfletar îndreptat spre vârful Userelei, murena Nikki. Unora le place lumea lor acvatică. Bravo lor, să le placă răutatea de-a fi într-o gașcă pe care o critică dur și Adrian Alui Gheorghe într-o proză memorabilă.

Pe ce te bazezi? Argumente?

"ți-" poate fi orice cititor, iubitul, soțul eului liric.

Nu este frumos să ne luăm de un "tu" fictiv. Dacă ar reacțona acum soțul poetei, ce ai mai zice atunci, Claudiu?

Nu ai intra în nisipul plăjii sau aquastarului tău de rușine?

Argumente cu "manelizarea" nu merg pe Agonia / Poeziei.ro. Aici nu-i nici Antold, nici Neversea. Aici sunt texte bune. Nu făcături. A face o manea este cu totul altceva. Doamnele poete nu sunt dispuse să să-și apere textele, dar provocările de alt gen, insinuările ce vin de la cei distrugători sunt deja deranjante. Te miri de ce ți se tine piept, Claudiu. Întrebarea ar fi: de ce să nu ți se țină piept, dacă asta vrei?

"Manelizarea" nu-i un termen adecvat în folosirea unui limbaj critic normal. E foarte ambiguu, e "nimicizare" a oricărei alte păreri, contrarii. Cel care folosește "manelizarea" vrea să plătească niște polițe. Acela care nu recunoaște nimic bun într-un text are deja ochelari de cal, nu fler de critic literar.

Mie mi-s dragi toți confrații mei poeți, mai ales cei nărăviți să acapareze publicul, prin orice mijloace, călcând și peste cadavre. Mai presus de mine, nepoet prin excelență, nepublicabilul versificator, este orice tip alphapoetic, îl las pe oricine să mă facă praf de ouă sau lapte. Perspectiva aleasă de mine este cea a unui observator dindărătul lumii bune literare din prezent. Eu sunt zombificatul. Eu sunt cu mintea deformată de-un virus vampiric tare contagios. Iar ei se cred invincibili. Ei consideră că au o citadelă a scrisului, c-un turn al oficierii critice după cum se adună curtenii lui Nikki, mulți universitari. Și totuși tocmai România a ieșit din topul celor mai bune 1000 de țări cu universități redutabile. S-a dus de curând BB-ul clujean, s-a dus și UB!!! SUNTEM ZERO acum și la nivelul universitar mondial.

O să zică totuși gașca elitismului literar:

"Nu noi, ci lumea zombificată din afara curții noastre selecte e de vină! Ei îmbolnăvesc și... studenții, sabotează profesorii. Noi reprezentăm normalitatea. Ei vin să atace, anonimii, frustrații ca Dragoș Vișan, împielițatul de la colț, Tulceanul, ce ne insultă și vârfurile canonic impuse!"

Cum cred unii că tot ceea ce debitează ei în grup sau individual ar fi ce-i mai bun, iar ceilalți creează și reacționează greșit?

Nu mai avem modestia de-a ne recunoaște și porniți uneori pe linșaj, fără multe argumente? Dacă am greșit nu ne cerem nimănui iertare? Grupul ne iartă orice aroganță?

Dar o instanță necunoscută, Dasein-ul heideggerian ce părere ar avea dacă ar prinde brusc glas? Ne-ar lăuda când o ținem într-o ceartă cu alții?

Unii sunt aristocrați, cavaleri, cu toc pus de Nikki sau Eugen (imenși, de neajuns critici și istorici literari), iar alții, protestatarii, devin din start paria. Nu au voie să vorbească, sunt îndepărtați. Foarte frumos merge literatura română de azi către o mare fundătură, de nu va ieși adevărul la iveală.