Dragoș Vișan
Verificat@dragos-visan
„Cuvântule de lumină, în cer îngeri Te știu pe dinafară, ca noi să Te repetăm pe dinăuntru-ntr-un poem!”
Vechea biografie, astăzi nevalabilă, dar de mărturisit: Sunt profesor la un liceu din Constanța, colaborez cu revistele Tomis, Ex Ponto, Euromuseum, Meandre, Paradigma, Arca, Observatorul munchenez etc. Debut literar cu poezie în rev. Euromuseum (nr. 7 - vara lui 2008). Am absolvit in 2000 facultatea de Litere din univ. Ovidius,…
1) din "Avatarii faraonului Tlá" viziunea eminesciană a lui Baltazar, eroul spaniol fost fără Tlá, ce-și ucide dublul nobil în oglindă, el fiind un cerșetor nebun, ce se credea cocoș;
2) din proza "R.E.M." de Mircea Cărtărescu năluciriea cu scheletul; inspirația din proza și lirica lui Mircea Cărtărescu este mai vastă, bineînțeles.
Totuși Claudiu Toșa nu-i reușește decât un similiautoportret de groază, de Rodică Vadilescu sperietoare, cu riduri și obraji înroșiți grotesc. Parcă și cu multă pudră pe față.
Pe textul:
„dimineața" de Claudiu Tosa
Dar mi-e rușine să-l și scriu pe internet. De aceea scriu și englezismul poreclă a sa Ady Hi. Nu înțeleg cum rezistă în "stihire 1" scris H...r, precum la jocul Spânzurătoarea — completat înainte de holocaustul cadavrului său în buncărul berlinez din primăvară anului 1945.
Pe textul:
„Folosești, parafrazezi, râzi..." de Dragoș Vișan
Pe textul:
„Folosești, parafrazezi, râzi..." de Dragoș Vișan
În Parnas cu acest prieten al românilor!
Sensibilitate, și în cântecele hit-uri ale sale, și în acest poem in memoriam Toto Cutugno. Felicitări, Emilian.
Da, realizarea prozodică e afectată de emoție.
Pe textul:
„Romanticii" de Emilian Lican
Bineînțeles că la un moment dat a simțit că i-a ajuns Nichita Stănescu. Dacă nu i-a citit toată opera lirică, "Opera Magna" îi dau eu ultimele două volume, îngrijite la MLR de Alexandru Condeescu, cu poeme din anii '70 și '80, ultimul volum, al patrulea, de versuri fiind din 1977-1981.
Pe textul:
„Folosești, parafrazezi, râzi..." de Dragoș Vișan
O să mă mai uit la texte. Din urmă. O să-ți spun ce ani i-au adus roadele textuale, "fructele pământului", vorba lui Andrei Gide. Mi se pare chiar un tip de bărbat ori de personaj gidian.
Pe textul:
„Folosești, parafrazezi, râzi..." de Dragoș Vișan
Eu, în primăvara aceasta i-am citit (și înstelat) lui Claudiu Toșa poeme epicizante din anii de mai încoace, din ultimul deceniu, despre iubiri și despărțiri frecvente. Sunt surprinse relații adevărate, iar Bucureștiul boemei sale e pe alocuri fabulos, așa cum percepe el viața în spațiu public și în spațiul privat. Are originalitate acest discurs poetic al delimitării programatice, al câte unui love story ce sfârșește prin despărțire după dragoste înfocată. Mie îmi plac aceste incursiuni redate ca un jurnal intim al legăturilor sale.
Mă bucură, Ionuț, faptul că descoperi cam prea multe intertexte din Nichita în poemele mai vechi ale lui Claudiu Toșa. Ar fi putut să redea cu ghilimele măcar două-trei cuvinte niște citări din Nichita. Fiind foarte tânăr în acea vreme, acum douăzeci de ani, este de lăudat totuși că a avut în lirică un bun maestru, pe îngerul cu ochii albaștri. Poate că va reveni pe acele texte, poate le va îmbunătăți. Are voie să agațe și acum doamne și domnișoare cu poemele sale. Să-i urăm și succes. Spre o relație serioasă.
Pe textul:
„Folosești, parafrazezi, râzi..." de Dragoș Vișan
Casa cu patru pereți interiori. Este vorba despre iubirea conjugală. Pentru redarea construirii sale în "clarobscurul fiecărui lucru" este necesar menajul, atenta grijă de plante, gospodărie.
Se naște lumină în ochii stăpânei casei.
Pe textul:
„O casă în formă de inimă" de Papadopol Elena
Telefonul meu de rezervă este 0727124188. Pot să-l țin deschis, dacă vrei să-mi scrii măcar SMS pe el. Ori să mă suni.
În orice zi sunt disponibil. Ieșim la o bere Ciuc sau Ursus fără alcool. Cu gust fructat, Radler.
Ionuț Caragea, lasă că merită să mă văd cu el și să discutăm omenește. Tu ești în Oradea. Atunci când ești în București mă poți suna și tu pe acest număr.
Pe textul:
„Folosești, parafrazezi, râzi..." de Dragoș Vișan
Apropo, am și "Viseptol" ediția scoasă de George Vasilievici înainte de a deceda. Dan Mihuț, Mugur Grosu & co. au tot zis că nu există, că nu s-ar fi publicat în vreo zece exemplare. Că ar fi un basm, o scorneală acea întâi ediție a romanului cântec de lebădă al său, "Viseptol". Și eu de ce am cumpărat-o de la buchinistul ce vindea pe Ștefan cel Mare, aproape de magazinul Tomis chiar în prima parte a acelei primăveri, înainte de 10 aprilie 2010?
Pe textul:
„Folosești, parafrazezi, râzi..." de Dragoș Vișan
Pe textul:
„Folosești, parafrazezi, râzi..." de Dragoș Vișan
Pe textul:
„Folosești, parafrazezi, râzi..." de Dragoș Vișan
Antipatia pe mine îți vine și-ți aparține zilnic, dragul meu, n-o tot duce mai departe cu tine, că nu-i bine să te culci seara certat cu nimeni. Și zici că ai numai 37-38 de ani? Frumoasă vârsta ta. Mulți înainte, cu spor și avânt artistic!
Pe textul:
„Folosești, parafrazezi, râzi..." de Dragoș Vișan
Înseamnă că o vreme am locuit în aceeași urbe. N-ai participat și la "Tomisseisme", Cenaclul literar? Nici la cel al lui Mircea Țuglea? În "Grazia" de M. Țuglea, romanul apărut postum, pe care l-am cumpărat cum a apărut pe raft la Prăvălia cu Cărți, relatează și el un moment de maximă debusolare a sa, când trăia ca-n transă, boem, cu conștiință practic adormită, absent și uitând multe dintre cele petrecute.
Și pe George Vasilievici l-ai cunoscut. Dar nu cred că este normal să-l evoci așa. Era un om de-o noblețe aparte, un poet adevărat chiar dacă se droga.
Pe textul:
„Folosești, parafrazezi, râzi..." de Dragoș Vișan
Pe textul:
„Roiniță veche, clasicul `mieu de la frunză... Și de la munca mea, în cuvinte..." de Iulia Elize
Un adevăr dureros,istoric, pe care nu-l știam, este că Iuliu Maniu a fost în fruntea Consiliului Dirigent "care a condus un timp Transilvania după plecarea stăpânirii maghiare", adică după 1920, căci după eliberarea Ardealului de la 25 octombrie 1944 tot maghiari au fost lăsați de către sovieticii să conducă peste tot, ca pe timpul horthyst, doar că foștii hortiști deveniseră brusc comuniști înfocați. Așa scrie Raoul Șorban în "Chestiunra maghiară", carte dată repede la topit de Adrian Năstase, în afara câtorva zeci de exemplare rămase.
Cetitul la biserică, apoi visul cu Luca, Cleopa și El, prin părțile ardelenești sibiene, extazul cu urcarea pe scara Raiului semnifică pe rând chiar trecerea dincolo a protagonistului.
Pe textul:
„Visul din ultima noapte" de nicolae tomescu
Pe textul:
„Roiniță veche, clasicul `mieu de la frunză... Și de la munca mea, în cuvinte..." de Iulia Elize
Pe textul:
„Boală de tratat la Claudiu Toșa. " de Dragoș Vișan
Să nu uităm că și lemingii pică de somn. Să ne întoarcem la picotit. Nu la alte farse...
Și mâine muncim, creăm!
Pe textul:
„Boală de tratat la Claudiu Toșa. " de Dragoș Vișan
