Dragoș Vișan

Am făcut aici un colaj de SMS-uri, tăind fraza lor, unde mergea, în versuri. De fapt cronologia acestui poem este haotic dispusă, tocmai pentru a nu corespunde le recit cu le discours, precum în proză. Întâlnirea e evocată concret numai de ultimele două strofe (monovers și distih).
Mulțumesc, Doru Dorian pentru că ai remarcat stilul epistolar și Mâinele ce stă-n mâinile fiecăruia.

Îți mulțumesc pentru încurajarea turnurii persiflant-protestatare din poemele mele!

Da, constat că sună epigonist - macedonskian ori postromantic - \"parfumul lacrimei de rouă\", chiar prin forma ușor arhaică sau patetică lacrimii. De fapt îmi dorisem aici ca lacrima mângâiată să facă aluzie la juisare. \"Salcâmizatul\" \"cer\" mi se pare totuși un epitet sinestezic (culoare-miros). Mă bucur nespus când o poetă de talia ta remarcă tenta \"alvionară\" și biografică a discursului meu. \"Rugi\" - implicit omonimia dintre rugăciuni și rugii de zmeură, care dau în copt acum - aș vrea să facă aluzie la înălțări mai mult trupești, carnale, decât spirituale.
Eu sunt de vină că m-am plimbat prin ambiguități în acest poem, deși el este destinat la modul surprizei și descoperirii totale unei singure presoane, celei pe care a acceptat invitația mea în Constanța!
Da, acest poem are sâmburele de origine erotic, se înfășoară în istorie pe reperul nașterii lui Ion Caraion, devine până la urmă, prin ecoul Pieței Victoriei, protestatar. Ghidușia invitației iubitei n-are nimic fals și regizat în ea, te asigur. Oricum ne pregătim și de nunta verișoarei mele.

Un poem-rachetă, al unei zile de mai trăite ca revelație continuă. Hiperbole, zbor uranian, natură depărtată-apropiată. Visul pare o cavalcadă a imaginilor.

Mulțumesc pentru fișa psihologică exactă, pentru caracterizarea mea ca poet și om.
Niciodată n-am primit astfel de aprecieri, mă faci să cred în steaua mea artistică:
\"sufletul striga iar realitatea striveste
si sa nu uitam ca poetul nu este un visator ci un implicat social pana in maduva oaselor...\"

Poemul tău cu Ile la despărțire este cel care fixează ciclul Ilenei într-un fel de cerc hermeneutic, pe anumite coordonate ale eroticii geloziei și tentației legăturilor primejdioase. Proiectul tău este să și depoetizezi limbajul ori stereotipiile declarațiilor sentimentale la maximum, în câteva piese ale acestui ciclu de dragoste și ură (care mi-au și uneori displăcut un pic, în momentul postării lor pe site), care, luat în ansamblu, îți definește destul de bine personaltatea, comportamentul, reacțiile neașteptate.

Abia aștept alt ciclu poetic!

Ioan, bucuria mea în momentul citirii comentariilor tale mă face să mai destăinuiesc, foarte franc, vreun amănunt din viață, aici cât mai sincer ori amuzant, despre întâmplarea cu albatrosul ce se nărăvise la porumbei. Nu știu sigur dacă albatrosul trece în pasaj pe la noi doar în Nordul Deltei Dunării, prin Golful Musura. Dar pescărușii argintii seamănă oricum foarte mult cu albatroșii, așa că denumirea literară baudelairiană e folosită mai frecvent de români decât adevărata denumire științifică.

Foarte lăudabilă intenția ta, Anni-Lorei, de-a introduce ca palimpsest în caracterele gotice, sau în rune versul \"împăturit în sine\".

Subtitlul trimite și el la conceptul de \"lucru în sine\" al lui Immanuel Kant, cu deosebirea că perceperea sângelui este fenomenologică, husserliană. Încheieturi personificate doar prin sugestie - superb!

Iarina, mulțumesc de comparația cu poezia lui Keats! Și mie îmi place mult finalul - ultimele două strofe.

Alex, mulțumesc interesului tău critic, nedezmințit - tu ești primul observator al noilor creații, mai ales de iubire. Dacă ar fi România regat, s-ar găsi o nouă Carmen Silva să te numească Majordom al Palatului Parnas!

Doru Dorian, poate că lui Macedonski îi înfloriseră cam devreme rozele sale, pentru că în mai ele înfloresc mai târziu... Îți mulțumesc pentru prezentarea intertextului de la care pornește poemul meu. Te mai aștept și la alte nopți de mai!

Franc, drept să-ți spun, n-am inventat nimic, nici chestia cu lanseta, cârligele și momeala apetisantă, prin care taică-miu a vrut să-l vindece pe Gogu albatrosul de patima acestuia de-a lovi porumbeii cu ciocanul ciocului și de-ai mânca un pic - era Gogu albatrosul șef de clan african (aproape canibal, auzi, să mănânce numai el din tot stolul, nu și nevastă-sa de exemplu din frații porumbei de pe centrală)!
Am exagerat (reactualizând) numai la chestia cu acele corturi (problema celor dați afară din case, care mă durea foarte mult) - a fost și ea de mult - pe lângă Casa Albă, primăria Constanței.

Vă mulțumesc tuturor, vă răspund la toți, scurt, extrem de scurt! Nu sunt nostalgic după vreo dictatură. Klaus Johannis ar fi fost cel mai bun ca premier, președintele nu contează. Știu eu pe unul care se tot crede Cuza, însă e de fapt... iapa lui Vodă! Sunt cam de stânga, însă nu doresc izolarea, ci să ajungem a contacta prin relații serioase Vestul, nu să-i spunem pa, adio Europa, precum I.D.Sârbu.

Ești o lady, Anni Lorei, mă bucur că nu te deranjează aceste aparente nedomoliri discursive ale mele. Pe alții, destinatarilor direcți (puțini, câți sunt azi de nuanța oranj Vodafone ori ca portocalele mecanice) îi pot deranja și li se poate părea un text josnic.
Cu respect îți mărturisesc faptul că n-am motive întemeiate ca să pun gândurile acestea exprimate eseistic la rubrica de personale. Nu sunt aici aproape deloc subiectiv, deoarece exprim destul de obiectiv ceea ce simte o națiune îngenuncheată MAI BINE, de tot, în ultima săptămână când s-a luat hotărârea, după sfaturile FMI, ca din iunie să primească toți bugetarii salarii diminuate cu 25 %. Iar într-un prim comentariu-răspuns explic faptul că la patru instituții strategice din orașul Constanța, angajaților (și mie inclusiv) ni se vor reduce salariile cu 55 % până la sfârșitul anului cel puțin, din cauza nealocării din buget la Consiliul Județean de care aparținem a peste 30 % din fondul de salarii. Toate școlile speciale și Protecții Copilului din celelalte județe nu se confruntă cu o astfel de problemă, numai aici s-a ajuns la fundul sacului! Poate mai citesc eseuri și guvernanții, poate aud și Funeriu de la Educație, ori Vlădescu de la Finanțe, care se pare că nu sunt informați despre acest aspect!

Am considerat că dacă-i văd, la modul utopic, pe vașnicii conducători deja estropiați (nu și expropriați), ca la un nou 1907 de castrat political kat (Katzenmusik), să dau un mic răspuns pe texte vulgare țipătului infernal de pe orice program al prim-soliștilor bocciadei băsesciade-udriade. Ciadul african e mai demn în sonorități și jocuri decât goliciunea expusă a liderilor noștri.
Îți mulțumesc Dorule Dorian, ai perfectă dreptate să vezi corespunzător ca limbaj civilizat acest eseu protestatar, poate că-i trebuia o garnitură cu mai multe invective, din arsenalul scatologic. Textul meu vine și după două poeme ale limbii PDL-ene, pedelenevoasă ca lat(r)ina vulgară introdusă parcă de două mii de ani de Traian.

Mă bucur enorm, scuze că nu v-am salutat, maestre!
Da, bunicul îi ocupă bunicii mele și-acum orice clipă din noapte. De aceea am numit visele ei cu răposatul soț Fala nopții - de parcă numai ea ar face legătura cu Blajinii, cu dalbii de pribegi...

Mulțumesc, îți doresc Burgundii și Rahove pline în continuare de magie, de febrile tensiuni lirice și narative!

Și eu am făcut grevă și am urlat de Paști, cu profesorii sindicaliști ai județului Constanța. Au venit doar jumătate. Ceilalți așteptau acasă, bine mersi. Mi-am spart plămânii la începutul primăverii. Am scandat Guvernanții, repetenții, Boc Boc Boc, nu te vrem deloc, am cântat Ce flăcău eram odată - pentru fostul profesor clujean (formă adapată), m-ai am dat și cu cuțitu-n piatră, la paharul cu pelin al lui Ducu. Am huiduit și m-aș mai duce, pentru că mi se va scădea salariul de profesor cu peste 55 la sută din iulie. La Constanța e o situație nașpa rău, unică în țară. Consiliul Județean, prin Bogdan Dima, apoi și Ispectoratul Școlar prin doamna Buhaev obligă liceul Albatros, două școli speciale și protecția Copilului de-aici să moară de foame - fac presiuni ca să ne tăiem singuri salariile cu peste 30 la sută! Apoi mai e și scăderea generală pentru toți bugetarii cu 25 la sută.
Iar noi, acești profesori, avem și studii de psihopedagogie specială, suntem singurii specialiști în învățământ de tip incluziv. Pe cine o să trimită din iulie ori din septembrie în locul nostru?
Toate inspecțiile trimise de Consiliul Județean dovedesc faptul că suntem în regulă, exemple de competență, de drămuire corectă a banilor. Și neavând ce hibe să găsească, ei nu ne dau nimic în scris, de frică, pentru că încalcă nu știu câte articole diminuându-ne salariile. Oricum, aveam salarii obișnuite, ca orice profesori.

Eu mi-s Hallena. Tocmai începeam vacanța ministerială în centrul dezvoltării turisului, Roma!
Cred că mi-ai adresat și mie doleanțele tale, fată Filofteia! Ai un copil cu probleme, dar și ăsta al meu are probleme numai cu via, că de la Murfatlar i se trage! Alte probleme n-are Trai-neneaca.
Știi ce cred eu, tu râzi de blonde, însă o să-ți arăt rapid că se poate trăi și fără patine vara, iar iarna fără cizme. De exemplu, după un alt 6 decembrie lumea să nu plece din case, că de-atâta criză vor îngheța și pereții cuptoarelor... de prin laminoare și se va intra într-o lungă vacanță de îmbătări hiposalariale până după Bobotează!
Așa voia și Burebista, dar n-a fost lăsat de către Deceneu să taie până la unul butucii și au dat alții cu timpul - proști dar mulți, gameu, o sută unu, terasă etc.
Pensia ta nu înțeleg de ce nu-ți convine. 15 la sută revin lui Mandea care ți-a făcut copilul, pe el n-avem cum să-l flămânzim la mititica, pe băiatul său putem. Știi cumva că acum în mai le-am dat din buget de criză Protecției copilului și chiar celor trei unități școlare constănțene având copii cu dizabilități? Și tu te plângi, Filofteio, dar angajații de la Protecția copilului care umblă pe teren, fac misiuni prin Pallas și corturi, țin bilanțul cifrelor și datelor familiale, apoi trei colective didactice - de la două școli generale și de la un liceu tomitan de alimentație și confecții \"Albatros\" - vor avea din iulie salriul diminuat cu peste 30 %, plus încă cei 25 % din grija Consiliului Județean de care aparțin toate școlile speciale din țară.
Așa că mai du-te să faci trotuarul, te învăț eu cum se face o pistă de helicoptere în față la Cotroceni!

O împletire a roșului cu albul și albastrul , a nopții cu soarle mai degrabă crepuscular. E o coborâre în trupuri și natură, un teluric avânt spre incalculabilul inconștient. M-a surprins tăria florală grea de patimi a versurilor:
\"cine ar fi atât de smintit să-și aplece capul
peste versurile ce se prăbușesc în gol\".

Frângerea ușoară a crengilor de floarea miresei e denumită metafori fractal. Și alunecarea eului liric din frunză în frunză și a interlocutorului masculin din petală în petală mă transpun pentru o clipită prin lumea lui Disney, apoi mă fac să admir naturalețea descrierilor din câteva linii a jocurilor erotice predate.
La fel, un trop de ars combinatoria, excelent, este roaderea tulpinii de către paraziții iubirii. Locul inexistent al întâlnirii cu adevărat nu-i al acestei lumi - foarte adevărat. Dar fă, autorule, un efort să pui stăpânire pe el!

Homeopatic discurs, zburdalnic și interactiv. Cu aluzii de care mi-e teamă să deschid subiectul (v. versurile 5-6). Notele aromei nu sunt mai mult de trei, înseamnă că sărutul este și aperitiv, și masă copioasă, și desert.