- De ce strigi “rușine”, mă, dobitocule?

Ne-a sosit în farfurii. Cireșica de pe tort – după torturi. - Rușine! Și-a tăcut chitic… Pocnit: Zbang! – o palmă…-i lipește gura, lăsându-l pe-amărâtul avocățel să-nfrunte scutul SPP-ului. - De ce strigi “rușine”, mă, dobitocule? Se-aude acolo, băieții mei, ceva? - Nu, Majestate, nu se-aude nicăieri deloc. - îi răspund în cor M. Sale neastâmpărate sepepiștii săi și patronul restaurantului, unde a înflulecat și-a cerut apă... vie din belșug. Scriitorii stau vizavi la șuetă-n Neptun. Au văzut tot. Au auzit. Sunt înconjurați. Agresorul vine nervos la ei. Cu șleahta sepepiștilor ciopor: - Bă, tu, ăla, diliule Constantine, ai auzit, ai văzut ceva la noi, dinspre mașini? - Nu, Majestate, sunt din Paris, mai vin pe-aici, pot fi de toate, paznic, șofer, ghid la francezi, numai delator în Neptun al Măriei Tale, nu ! N-am fost eu pe timpul lu\' nea Nicu, am fugit după Tezele din \'71 date tot aici. N-am văzut nimic, îmi public volume chiar acum... Tremură nea Ilie, nea Constantin de nu se poate. Plânge, se prosternează în fața violenței Măriei Sale. - Atunci, pleacă iarăși, îți dau bani să trăiești în orice fostă colonie franceză, prin Martinica, na... - Sunt bătrân, nu mă lăsa să plec. Măcar drepturile de-autor nu mi le luați! - Umflați-l, ăsta e ciripitor! - Tu, administratorule Basile, ce știi? - îl întreabă sepepistul șef pe încă unul, ce-a asistat la pălmuirea avocatului reținut la vorba “Tac mă cheamă!” – chitic. - Eu, eram prin spate. După țuică, vin. Ia vino-ncoace! – și-l țintuiește din ochi pe ospătar. - Tu ai auzit și-ai văzut ceva? - Ce să văd, văd că n-am nimic în tavă… - Mă, dobitocule, mă spamule Manga Zone, nu vrei tu, din ospătar s-ajungi șeful unui club de noapte, fan Măria Sa? - Păi cum să nu?! Păi cu așa notă de plată îmi cos limba. Sponsor am, impozit canci și pe la mine-n club veniți neinvitați!