Marian Malciu

Am convingerea că nici un român care-și iubește neamul și țara nu a fost lipsit de durere și suferință, de furie și neputință, în acea noapte fatidică din 30 octombrie 2015, precum nici în zilele

Pentru mine nu este de mirare că doamna Vera Crăciun, cunoscută publicului cititor grație volumelor de poezie și de proză publicate anterior, vă înfățișează o nouă cărticică dedicată, în primul

Publicitatea este, în zilele noastre, ridicată la rang de lege, în sensul că formele și metodele prin care se realizează, deși sunt multiple și variate, iar o parte a metodelor sunt axate pe

Ca entitate numerică, cifra o mie este la îndemâna creatorilor, fiind o cifră rotundă și încununarea unui drum care duce la desăvârșire. Scriitori, poeți, cineaști au fost atrași de cifra o mie,

Iată-mă la finalul lecturării celui de-al doilea roman al scriitorului Marian MALCIU. Sunt și altele de citit, mă așteaptă, dar… timpul mă încorsetează… Ambele sunt romane care pot fi raliate, fără

Au trecut trei zile, lungi sau scurte, după grijile, speranțele, acțiunile ori inacțiunile oamenilor. Se părea că nu s-a întâmplat nimic deosebit. Fiecare om se încadra în programul propriu ori în

În zona unde locuiesc, de câte ori bate vântul mai tare ori este o ploaie mai puternică, se produce câte un deranjament la rețeaua electrică și rămânem fără curent electric pentru mai multe ore sau

Citind și tot citind poezie, uneori scriind, am ajuns la concluzia că poezia este artă, știință, filozofie, religie la un loc, sau, într-un cuvânt, viață. Poezia „Ne poartă timpul…” de Marian Malciu

Frunze ni-s anii... Ca frunzele trec în fiece toamnă, Podoabe ce prind, cu timpul, rugină: Mici pete, ce-ncet, pe rând, le condamnă Pe cele ce n-au pătruns în Lumină. Clipe ni-s anii... Ce

Superbă toamnă, domnule Marian Malciu! Sufletul dumneavoastră (eul liric) pătrunde în toate elementele naturii, iar acestea vă pătrund profund în sufletul sensibil la toate transformările

Copacii goi la ceruri se închină Cu ramuri triste, spălate-n stropii reci, Cercând să-nalțe podoabe deja seci În ultimă sforțare spre lumină. În amorțire, frunze se înclină

Expresia „Dor de-acasă” m-a dus cu gândul, pentru început, la un aspect oarecum străin mie. Străin pentru că am avut senzația că dorul de casă poate fi doar o stare de spirit a celor plecați

În dimineața aceea frumoasă de primăvară a anului 2012, ferestrele erau deschise la aproape toate birourile. În încăperi pătrundea ciripitul unor păsărele vesele și aerul proaspăt, curat, se revărsa

Făcându-mi-se onoarea de a primi, în dar, romanul „Ispita”, al domnului Marian MALCIU, trebuie să recunosc, un roman cu un titlu deosebit de incitant, mi-am dorit să scriu câteva impresii

Oarecum privilegiată, deoarece m-am numărat printre primii cititori ai romanului ”Tainicele cărări ale iubirii”, mărturisesc cu multă sinceritate că, mai întâi, m-am avântat în lectură cu setea unui

Se spune tot mai des că nimic nu este întâmplător. Ei bine, împărtășesc această idee și am folosit adeseori expresia în diverse dialoguri, mai mult ori mai puțin oficiale. Nu am fost niciodată

Acea zi de 14 august a anului în curs avea să rămână întipărită pe viață în amintirea lui Iustin și a multor persoane apropiate lui prin dragostea ce-i purtau. A fost o zi de succes pentru Laura și

Nu a mai fost nevoie de cuvinte. Laura a primit cu naturalețe brațul oferit, a arătat cu bărbia direcția de mers dorită și, foarte curând, strângea fericită acel braț cu ambele mâini. Se simțeau

Ce-i dragostea? Un sentiment? Trăire? Afecțiune? Ori altceva nelămurit ce vine fără știre? (Marian Malciu, „Celei ce nu mai este” – Te-am iubit ) Viata noastră, a oamenilor, este așa cum

Răsfoind filele timpului prin foile de calendar, alăturate paginilor din jurnalele aglomerate de sensibilitatea cuvântului izvorât din suflet de artist, am constatat, cu bucuria firească a

Te-ai furișat în noapte, pe răcoare, Curgând pe deal prin picuri mici de taină, Să-mbraci păduri și pomi în nouă haină, S-aduci naturii-adâncă transformare. Ai dat în fugă frunzelor sărutul

Nici nu știu cum aș putea numi rândurile care urmează, pentru că ele nu se încadrează în nici un fel de tipare, pur și simplu încearcă să transmită impresii și stări create de lecturarea unui volum

- Vă amintiți de la Religie că păgânii se închinau la idoli și, cum pe Muntele Athos viețuiau păgânii, muntele era împânzit de idoli. În acel timp s-a întâmplat o minune. Toți idolii ridicați