Poezia e și dură, e avortul programat din noi

Citind, am ramas cu impresia ca am plecat din Ploiesti spre Brasov cu trenul, dar am ajuns la Craiova. Mesajul e excesiv de diluat, textul nejustificat de lung.

și mai am încă o greșeală de typo la aduce aminte. Cu scuzele de rigoare.

Domnule Caragea, este destul de trist să constat că ați pornit un război împotriva mea, și că nu vă puteți tempera umorile. De această dată, prin puterea de steluțar, ați ales să întrețineți scandalul de ieri, prin care domnul Dragoș Vișan încerca să arunce în derizoriu stilul meu poetic. Evident, orbit de mânie, acesta a generat o compunere frizând o dare de seamă pe care a împărțit-o în versuri și a postat-o, cu pretenții de text. Încerca domnul Vișan să îi convingă pe viitorii acoliți ai clanului ”gemenii golului” că eu scriu cam așa, deci infect. Dumneavoastră, din prietenie, obligație, nostalgie, reveniți astăzi asupra acestui text și îi dați o stea. Este exact ceea ce au remarcat și domnul Toșa. și domnul Ancuța, că profitați de această putere pentru a vă împlini dezideratele. ACESTA NU ESTE UN TEXT DEMN DE REMARCAT, CU ATÂT MAI PUȚIN O POEZIE.
Ce este poetic aici?
„A păcălit-o Jenică, un locotenent
pe mama Salomee sosită printr-un transfer
din Ardeal cu servciul de-asistentă
la spitalul județean din Constanța –
ca ofițer, tata
s-a mutat și el apoi la Tulcea
după ce a cunoscut-o și s-au luat
la sfatul popular„
Sau aici?
„Vederea pleacă mereu
în ținutul Tușnad-Ciomatu
către orice apus
ce taie luminos vârfurile
Munților Harghita
dacă a plouat neîncetat”
Text curat, despre itinerarii este, dar Hogaș nu este poet. Este un reporter însă mai înclinat spre cultură decât Adelin Petrișor, fiind mai aproape de Cătălin Radu Tănase, un jurnalist pitoresc. Sau Vlahuță, că tot veni vorba de pitoresc.
Concluzionez spunând că în fața mea, editor al acestui site, v-ați pierdut credibilitatea de steluțar. Vă cunosc și vă recunosc resorturile, iar acest privilegiu nu face decât să vă îngreuneze deciziile și să vă deturneze ființa de la aceea de om bun la „maestru sinecurist”. Și pentru ce? Ca să îi arătați prietenia dumneavoastră fostului membru Dragoș Vișan. Nu merită. Și nu e corect pentru nimeni de aici!

Cred că nimeni nu face altceva decât să se uite și în oglindă când comentează.

Comentariul e deseori omul.

Nu mai am, din păcate, cui mulțumi. Autorul comentariului cel dintâi a plecat. În legenda sincerității, a obiectivității, a emoției simțite la lectură.

Bogdan Geană, nu mai vede nimeni decât mine acest comentariu. Mulțumesc mult, pentru că exist încă. Filosofic vorbind, e o mare performanță. Mai sunt. Cât doriți. Eu aș vrea până mor.

am fost sincer cu textul tău. Mereu am fost sincer cu textele tale. Domnul Bogdan Geană şi ceilalţi ar fi putut constata, la o analiză atentă, că au fost texte de-ale tale cu care nu am rezonat, parţial sau în totalitate, şi mi-am spus sincer părerea. Ba chiar am insistat la un text în care aveai probleme cu metrica. Sau la altul, în care erau prea multe trimiteri la anumite grupuri sociale şi te rugam să elimini strofe întregi. Steaua pe care am acordat-o textului tău a fost pentru că textul tău, care are pasaje puternice sau pasaje sensibile, mi-a trezit o emoţie. Am argument steaua mea. Claudiu nu a fost categoric cu textul tău. Spune că e excesiv de diluat, nejustificat de lung. Dar, tocmai prin aceste afirmaţii, nu neagă că el conţine poezie. Domnul Bogdan Geană a greşit cu textul tău. Cum să nu fie sub nicio formă poezie? Nu simte emoţia textului? Nu vede aforismul puternic din prima strofă? Am argumentat acolo, am dat exemplu din literatura franceză. Nu vede cum, te citez, Se adună apa inspirației mele din cer și munte? Nu vede dragostea din text? Ce frumos ai descris-o pe Salomee-Marie! Poate că textul nu e pe gustul domnului Bogdan Geană, dar să spui că nu e sub nicio formă poezie, e un verdict pe care chiar şi marii critici îl ocolesc, căutând, mai în detaliu, fărâma de frumuseţe, încercând să înţeleagă mai bine mesajul, stilul, forma... Deci, repet, steluţa acordată nu este acordată nici în sfidare şi nici pe criterii de prietenie, chiar dacă, în calitate de prieten, te susţin ca om şi sunt în stare să mă bat cu toţi dacă văd că-ţi terfelesc sentimentele şi demnitatea. Consider că dl. Bogdan Geană a greşit nerespectând dreptul meu de a-mi plăcea şi a aprecia un text, iar reducerea nivelului meu este o măsură greşită. Cum, de altfel este şi trecerea lui Dragoş la minus 10, fără o pedeapsă intermediară, după cum a menţionat dl. Radu Herinean. Oameni buni, cu un dialog mai bun şi fără răutăţi gratuite, Agonia ar avea mult mai mult de câştigat. Nu prin scandaluri trebuie să se afirme scriitorii, nu prin poziţii de forţă şi violenţă verbală, ci prin omenie, bunătate, înţelegere. Eu m-am bucurat enorm când Claudiu a schimbat macazul, arătând o parte mai bună a sa. Nu ar putea şi domnul Bogdan Geană să lase un pic de la el, să avem cu toţii o relaţie mai bună? Vă rog frumos, stimate domnule Bogdan Geană, puteţi reveni la sentimente mai bune? Uite, măcar faţă de Dragoş Vişan. Pe cine ar deranja dacă ar avea nivelul 50 pe o perioadă de probă de 6 sau 12 luni?

Stimate domnule Caragea,
iată că la o săptămână de liniște, ați reapărut, atât dumneavoastră, cât și domnul Vișan. Ați apărut, de data asta mai puțin războinic decât la ultimul dumneavoastră text de aici considerat de noi „offtopic”:
În fine, v-am scris acest comentariu aici, că să nu se iște tămbălău pe site.
Și mai spuneți că sunteți mereu în stare latentă de pucist... Ce tămbălău avea să se nască, domnule Caragea, aveați armata de guerilla pregătită să arunce în aer site-ul? Uite că nu s-a iscat tămbălău. Ba a fost liniște. Și s-a scris. Frumos, bine, sau mai puțin bine. Nu a mers deloc mai prost deoarece ne-ați fi lipsit dumneavoastră.
Așadar reveniți la o săptămână, mai puțin amenințător dar totuși, în forță, chiar prin titlu:
„am plecat, dar pot reveni oricând, prietene Dragoş Vişan”
Vă contrazic. Și am să vă spun de ce, în final.
Iarăși deturnați opinia publică cu un comentariu tipic dumneavoastră, demn de petiționat la Administrația Prezidențială. Iată pe puncte:
- înaintea acestui text domnul Vișan pornește o acțiune concertată împotriva mea. Capul de acuzare este: titluri prea lungi și text compus din fragmente de amintiri sau asocieri personale și alegorie,care îndepărtează textul meu de esența poeziei;
- punctul culminant este poemul Mărul, în care domnul Vișan numără silabele din titlu, pentru a demonstra că eu scriu prost că am titluri lungi;
- după care elaborează acest text, narativ, atipic scriiturii domnului Vișan, cu titlu lung, cu amintiri puse cap la cap, doar-doar ar putea stârni valuri pe site care să îl ajute să demonstreze cât de rău e să scrii așa. Intenția domnului Vișan este una ofensatoare, din start;
- am intervenit, pentru că am considerat o elementară manipulare și atât. Avem la domnul Vișan o relatare, cu multe paranteze, cu oarecare valoare în textul epic, dar nu în poezie. Am argumentat atunci, acel gen de scriitură nu are nicio legătură cu stilul meu;
- dumneavoastră ați jucat la două capete, ați intuit absurdul în care s-a aruncat, cu capul înainte domnul Vișan, când degrada poezii cu titlu mai lung de 2 silabe, iar când deja ați simțit că nu voi mai tolera atmosfera și abuzurile domnului Vișan, ați riscat totul pe cartea aprecierii unui text atipic domnului Vișan, în speranța că nu aș putea ataca pe cineva care scrie ca mine. Nu numai că pot, am și făcut-o. Am demonstrat încă o dată că nu e facil să scrii ca mine și că nu orice înșiruire de întâmplări înseamnă juxtalism. Nu poți fi juxtalist cu un arsenal primitiv de dateși informații.

Iar acum sunt acuzat de dumneavoastră că nu aș simți „emoţia textului? Nu vede aforismul puternic din prima strofă?” Ba da, simt ceva la textul ăsta, care însă NU ESTE POEZIE. Și mai spuneți ceva de prima strofă. Care strofă domnule Ionuț Caragea, când întreg textul domnului Vișan este o singură strofă? Sunt mulți care introduc aforisme în textele lor, dar zău dacă acestea pot salva un text prost. Nu doar că nu îl salvează, dar reușesc să treacă chiar invizibile.

Și încheiați, iarăși războinic, acuzându-mă:
„Consider că dl. Bogdan Geană a greşit nerespectând dreptul meu de a-mi plăcea şi a aprecia un text, iar reducerea nivelului meu este o măsură greşită.”

Eu nu consider ce considerați dumneavoastră, domnule Ionuț Caragea, eu fiind editor, investit, nu cu puterea, ci cu obligația de a judeca sincer și în deplinătatea cunoștințelor mele pentru care ocup acest loc. Insinuați că mi-ar fi teamă că mi-ați lua locul? Într-un fel aveți dreptate: mi-e groază că un delator și un tip cu instrumentar aforistic de analiză ar putea trasa linia acestui domeniu. Transpir rece în somn la viziunea că într-o bună zi acest site ar putea deveni platforma colaboraționismului cu Administrația Prezidențială și cu Poliția română. Nu îi place de cineva de aici perechii Vișan-Caragea (gemenii golului cum frumos le șade), repede o delațiune și la canal pe un motiv închipuit.

Și încheiați, iar pe un ton moderat, cerând clemență, dar introducând în subcontientul colectiv ideea că acum Agonia merge rău:
„Agonia ar avea mult mai mult de câştigat. Nu prin scandaluri trebuie să se afirme scriitorii, nu prin poziţii de forţă şi violenţă verbală, ci prin omenie, bunătate, înţelegere.”

Nu a mai fost scandal domnule Caragea de o săptămână, ia spuneți mai bine ce petiție mai pregătiți, că, iată, v-ați dat de gol.
Revin la ce v-am promis la început. Spuneți că puteți reveni oricând. Ei bine, nu puteți reveni oricând. Din simplul motiv că ați încălcat încă o dată, de data aceasta, politica acestui site. De fapt am încălcat-o noi pentru dumneavoastră. Regulamentul nostru spune clar că de îndată ce vă retrageți textele, nivelul dumneavoastră va fi coborât la 0. ZERO. Nu a făcut nimeni acest lucru, până acum, când, de parcă nu v-ar fi fost bine, ați băgat din nou bățul prin gard. Ca să reveniți, va fi nevoie ca un colectiv de editori să opineze pentru revenirea dumneavoastră. Numărați cam câte voturi aveți pro și cam câte contra.

Ce ziceți, eu cum votez?

Imaginati-va prin ce am trecut eu pe acest site, atunci cand ati lipsit. Nu cu Politia si Presedintele am rezolvat conflictele mele cu Dragos Visan si Claudiu Tosa. Nu cu amenintari. Ci cu vorba buna, iertarea reciproca, intelegerea. Injuraturile primite de la Ancuta, nu cu Politia, nu cu Presedintele, nici macar cu editorii. Am lasat de la mine. Aceste lucruri ar fi trebuit sa va demonstreze in ce fel am rezolvat problemele de aici. Dv nu aveti motive sa va temeti, va repet. Nu am nimic cu Dv. Am cerut clementa pt Dragos Visan, fiindca aveti puterea asta si cred ca sunteti un om bun. Despre revenirea mea, aveti dreptate, nu pot reveni, oricand, cu acelasi nivel. Nu va contrazic. Era vorba de a reveni in sustinerea unui prieten, in calitate de prieten, atata tot. Indiferent de nivel. In rest, faceti cum credeti dv. Eu imi cer scuze inca o data pt necazurile pricinuite si va doresc multa sanatate.

in privinta mea, v-am anuntat deja ca voi lasa in jur de 200 de texte pe site si v-am rugat sa imi reduceti nivelul, ceea ce este corect. Cerusem 50, anticipat. Dar e ok şi zero. In rest, va asigur ca nu sunteti dusmanul meu. Nu ati fost niciodata. Numai de bine va doresc.

Observ că iubeşti Agonia şi oamenii de aici. Postezi chiar şi la minus 10. Ai greşit în trecut şi trebuie să plăteşti. E crucea ta şi trebuie să ţi-o duci. Eu nu apăr greşelile tale, ci felul brutal în care măsurile au fost aplicate. Dar, pe undeva, îi înţeleg şi pe ei. Au metodele lor, au răbdarea lor. Aşa cum te înţeleg şi pe tine. Arată-le tuturor că te poţi schimba, că nu mai ai nevoie de clone şi că te interesează doar creaţia literară. Eu voi pleca 1 an de zile. Voi urmări fenomenul, fiindcă şi eu iubesc Agonia, dar nu voi interveni. Prezenţa mea poate părea o ameninţare, iar eu nu doresc să fac rău nici măcar unei muşte. Nu vreau războaie, mi-e şi aşa foarte greu cu chestiile prin care trec. Tocmai de aceea, voi face pasul înapoi. Pentru a le arăta acestor oameni că nu le doresc răul. Te rog frumos, Dragoş, să le arăţi acestor oameni partea aceea frumoasă pe care eu am văzut-o la tine. Succes!