Poezia e o parte din noi, un cântec, o stare

strofă. Separată de restul textului, e un poem în sine. Și aduce un pic cu ultimul poem al lui Sorescu. Mai ai poezie și în strofa 1, cu excepția primului vers. În rest, e ca și cum s-ar scrie un eseu. Ar fi interesant dacă ai combina doar strofele 1 și 5, renunțând la restul:

geometrie muzicală, o piesă
gata să fie lansată în public,
arhitectură sonoră scandată la geam
de-o toamnă cu aer de turist străin
îndrăgostit de-o natură frumoasă

Cu dalta nevazută, îngerii creației
coboară tiptil
ca păianjenii la pânzele ferme
să taie poemele bune
din carnea autorilor

Ați primit vreodată o bursă de elev, de student sau o bursă de creație literară?

Dintre toate bursele o plâng pe cea de latină, în anul IV, la Brést. În 1999-2000 puteam ajunge francez, dar m-am răzgândit.

I-am adăugat textului niște versuri. Iar penultima strofă a devenit antepenultima.

Acest poem e dedicat special bunului prieten Bogdan Geană, care trebuie să se întoarcă la poeticitate și creativitate lirică adevărate. Poemele nu sunt sondaje psihanalitice, după cum ar pretinde acum. Eul liric poate sta pe canapeaua psihanalistului, nu în fața necunoscutului vieții... sale.

Mie cine-mi este odată prieten îmi este pentru toată viața. Mă urmărește și vara cum scriu. Iar când uită de mine, își amintește!

Toate acestea sunt experiențe necesare.

Doar atât am avut de spus: titluri mult mai scurte (la patru ace, să fie la orice text) și insistență sporită pe teme diverse, imaginar, tropi și limbaj poetic!

Mulțumesc mult.

Imi imaginez textul asta scris de cineva prin clasa a saptea-opta dupa ce a fost fortat sa isi insuseasca fel si fel de comentarii literare de prin carti pregatitoare pentru examenul de capacitate. Nu ii vad sensul. Ar putea fi probabil personale, file de jurnal, dar nu poezie. Am incercat sa ma concentrez pe strofe individual cu intentia de a identifica macar ceva poetic separat, daca nu in ansamblu, dar nu am descoperit nimic. Metafore de gen dalta nevazuta a creatiei, polizor de taiat vorbe, iubirea ca pe un rau involburat, sunt pentru mine la limita infantilismului liric, in sensul ca nu se ridica deasupra aspiratiilor scolaresti. Strofele 3 si 5, in special 5, sunt de o dulcegarie exagerata, care mie personal imi provoaca diabet instant. Cat priveste mesajul pe care textul urmareste sa il transmita, acesta e cel mult un truism.
Pe scurt, dupa parerea mea, am lecturat o filosofie a inutilului si nimicului despre rolul naftalinei (total inutil) in conservarea poeziei.