Dragos Serban

Multumesc. Am scris-o ca pe o refulare, pe nerasuflate, apoi am lasat-o asa. Recunoc ca e un pic cam dura la final. Asta am simtit.

Regret că am descoperit atât de târziu aceste poezii, mâine voi fugi să caut cele două volume. Vă mulțumesc! Atât versurile cât și ceea ce povestiți despre omul Traian Furnea mă încântă, pentru că regăsesc o parte din mine.

Comentariul de mai sus, al Nadiei, postat în 2005, îl pomenește pe Florian Pittiș, care ne-a părăsit și el, între timp. Cât de mult avem de citit, de ascultat, și cât de repede trece timpul...

Adi, ma bucur sa te reintalnesc si aici :) Pacat ca nu ai mai publicat dn 2004

Draga Livia, prima apa ce mi-a fost dat sa vad a fost raul Colentina. Cand pentru prima data am trecut Dunarea spre mare, inghesuit alaturi de parinti intr-un accelerat plin cu oameni, baaje si tranzistoare, nu mi-am putut dezlipi privirea de geam. Am ramas cu acea imagine in minte iar dorinta de a reveni acolo mi s-a implinit abia in vara lui 2005 cand, in sfarsit, cu ajutorul prietenului Paul din Fetesti, am trecut Dunarea in barca. O cu totul alta dimensiune...

Salutari Radu, desi am absentat in ultimul timp din motive de servici (am muncit ca un ocnas) poezie.ro ramane, si va ramane, in inima mea.
Citesc si scriu in continuare ca un nebun, nu postez totul pentru ca sunt intr-o perioada in care nu ma regasesc in ceea ce scriu. De fapt, sunt intr-o perioada in care nu ma regasesc pur si simplu.
Propunerea mea este simpla, dar cred indreptatita. Desi punerea in practica ramane discutabila...Ce ar fi daca ar exista doua mari sectiuni de poezie - clasic vs modern???

Salutari Radu, desi am absentat in ultimul timp din motive de servici (am muncit ca un ocnas) poezie.ro ramane, si va ramane, in inima mea.
Citesc si scriu in continuare ca un nebun, nu postez totul pentru ca sunt intr-o perioada in care nu ma regasesc in ceea ce scriu. De fapt, sunt intr-o perioada in care nu ma regasesc pur si simplu.
Propunerea mea este simpla, dar cred indreptatita. Desi punerea in practica ramane discutabila...Ce ar fi daca ar exista doua mari sectiuni de poezie - clasic vs modern???

Intr-adevar, dorul nu trece, se ascunde.
Asta spune totul...

In primul rand multumiri pentru aprecieri. Si mai multe multumiri pentru critici, pe care le-am le-am luat deja in calcul. Textul, cum am aratat langa titlu, a fost scris in 97 si a zacut in fundul unui sertar pana de curand, cand l-am gasit cu ocazia curateniei de Pasti. L-am recitit si corectat, presupun in schimb ca si data viitoare cand il voi mai citi cu atentie voi descoperi noi greseli. Exact ca la sah. :)

Ai dreptate, comentariul meu era pt un_poet, este greseala mea ca nu am specificat. A doua parte din ceea ce mi-ai raspuns ma intristeaza mult. Si eu il admir pe Bogdan, asa cum admir pe multi altii cu care nu indraznesc sa ma compar scriitoriceste (vezi Cheevas, Oriana, etc.) E bine sa citesti poezie, dar la fel de bine e si sa scrii. Tu scrii poezie pentru altii? Pentru ca eu scriu pentru mine in primul rand, pentru ca asta simt ca trebuie sa fac. Daca altii se bucura de cuvintele mele, cu atat mai mult e un motiv sa nu ma opresc aici. Si nu ma voi opri. Intr-o alta ordine de idei, eu vad poezie.ro ca pe o comunitate.Atata timp cat te vei putea regasi alaturi de noi, eu sper (si altii, sunt sigur) ca vei ramane aici fie si pentru a ne impartasi poeziile tale scrise de cineva care \\\"nu a mai ramas cu nimic\\\". Nu indraznesc sa intreb ce te-a facut sa spui asta, indraznesc in schimb sa iti spun ca cineva cu pseudonim de inger se gandeste la tine acum.

Clase inferioare? Observ o tenta de socialism?

Visele plang dar nu mor. Din contra, se nasc. Mereu.

Oriana, eu nu prea comentez decat daca am ceva important de comentat....de data asta se pare ca am. Desi avem stiluri diferite de exprimare ideea acestei poezii o regasesc in mine, o regasesc in cele inca nescrise doar simtite si preluate un pic pe varful limbii, cat sa nu le uit. Incep sa ma intreb (citindu-te) daca mai are rost sa incerc ceva cu tastatura - in privinta acestei idei.
Una peste alta, ai facut un om fericit.
Fara a te considera un mentor, promit ca voi citi mai des si mai atent poeziile tale. Si aceasta te rog sa o iei ca pe o felicitare venita din inima.
PS: La Multi Ani fericiti!

Frumoase idei incerci sa transpui...
Si chiar reusesti...singura obiectie sunt cele cateva greseli gramaticale prezente in text...in rest e ok...daca ai putea totusi sa traduci acest text-jurnal in forma unei poezii (nu conteaza rima) ar fi mai mult decat un suspin versificat...succes

ce se intamplase? despre tine este vorba nu?

Va rog eu mult, nu mai analizati matematic aritmetic algebric geometric...
Inspirati adanc si cititi. Daca aveti ceva de simtit, e bine. Daca nu, mai cititi inca o data, si daca nici atunci nu veti simti, cititi altceva.
Poezia nu se analizeaza, se simte.
Cu nas, limba, degete si alte asemenea extremitati, extremitati ce includ ochi si suflet.
Ratiunea pura (respect lui Kant!!) nu prea are ce cauta aici. Doar ochi si lacrimi, daca aveti in plus.
Scuzati-mi propozitiile prea directe, eu nu stiu sa fiu altfel...
Toata admiratia mea pentru cine scrie poezii, sau doar le citeste. Inclusiv pentru cei carora ma adresez.
Poezia lui Bea este o lunga metafora si o scurta viziune. Daca o viziune nu poate fi despicata in cuvinte, de ce am face acelasi lucru cu proiectia acesteia pe o coala de hartie (monitor)???

P.S. - cuvantul ingeri spune totul...

Te apropii de perfectiune. Este cel mai frumos lucru scris de tine pe care l-am citit. Cand vei scrie o poezie dintr-o litera, iar eu (noi) sa o simtim pe de-a intregul, atunci vei fi reusit si eu (noi) o data cu tine.
Succes

Hmmmm...cred ca am anticipat cele intamplate inclusiv acest editorial prin comentariul meu la Trilogia treiubescuri...
Desi nu va cunosc, am fost intr-un fel alaturi de voi.
Ma faceti sa imi pun intrebari grele si sa imi descopar noi calitati (a se citi veleitati) despre darul omniprezentei si darul celor ce calatoresc prin lume si oameni plutind pe sub tavane si oglinzi aburite.
Nirvana? Poate doar sec de murfatlar...
Si uite asa Tibetul se muta incet incet pe ruta Bucuresti-Timisoara.

P.S.: Timisoara este un oras perfect pentru cine stie despre ce este vorba in propozitie...as fi jurat ca acolo locuiesti.

Adddevarat...-o!
:)
Shi mie place la tine...

Draga Claudia, tu ai iubit mult, asta e clar. E de bun augur pentru noi, ceilalti, ca durerea ta se transpune atat de frumos in versuri, cuvinte si litere. As vrea totusi sa mai cunosc si alt gen de creatii de ale tale. Sunt sigur ca ai mai scris si alte genuri...