Dragoș Carabăț

zăpada mieilor — lângă sobă alene toarce pisica

Noapte geroasă — O cometă spre soare Pierde meteori

Tristețe-n suflet — Frunzele teiului meu Purtate de vânt

Singurătate — Pe rucsacul din spate Un soare molcom

Amurg de vară — Doar luna mai ascultă Vuietul mării

Pescăruș în zbor — Peste soarele roșu Cețuri albastre

Vântul adie — Pe limba îngerilor Suspină macul

Viața ei toată: Fulgi purtați de vânt În miez de iarnă.

Un colier din scumpe pietre, La gâtul tău l-am așezat, Simțind scânteia din privire, Când ai tăi ochi l-au admirat. Sub gene grele mii de stele, Au strălucit pe cer senin, În orice noapte

pui de cangur în marsupiu, în lansetă,pește, atârnând ....... plasă de păianjen, la streașină, ceapa, agățând.......

crengi răzvrătite, la radio simfonia, cântând, iar și iar...

trupuri de dor îmbătate, nemărginit amor, luna visează... sărutul tău, taina nopții, dragostea cuprinde....

Curge mereu în cascadă, Viața însuși o inundă, Fizicul cel efemer, Îndrumat este spre eden. Jubilând în clipe neîncetat, Havuz cel veșnic invadat, Și-apoi ireversibil transformat,

Un vânt își caută muzele, Copacul își mângâie frunzele, Lumina gonește zăpezile, Culoarea îmbracă livezile, Întâi de Martie vestește primăverile, Soarele dezmiardă mugurii, Iar ghioceii

O clipă ca să fiu cu tine, O clipă să te am în brațe, O clipă pentru un sărut, Este tot ce-am vrut. O clipă ca să plâng, În fața unui amurg, O clipă de iubire, O clipă de trădare,

Anotimp cel ruginit, Covor de frunze bătătorit, Timpul cel încremenit, Ce pașii-mi îl ating subit. Firișoare de siliciu în clepsidră întemnițate, Măsoară amintirile sufletului

alegeți-vă varianta finală și nu mai retrimiteți textul de n ori. mulțumim O stare de fapt, O senzație profundă, Iți auzi doar zgomotul pașilor tăi, Inima se zbate într-un corp cuprins de

Dintre toate subiectele asupra cărora se poate reflecta, nici unul nu suscită mai mult interes și nu are o mai mare importanță decât cel care privește omul însuși. Ce este

Acea stea, Sub care te-ai născut, De ai fi vrut, Ori n-ai fi vrut, Te-a ales de la-nceput, Să fii robul ei cel mut. De ce ți-a fost scris, Nu vei scăpa, Însuși timpul glas îi va da, Cu

A venit îngerul, În roua dimineții, A sa umbră se arată, Chip diafan, Ce sentimente a întruchipat, O prea sfântă imagine imaculată. Din lutul suferințelor, Adesea plămădit, Divin e spațul

Gingaș fulg de nea, Te așterni în viața mea, Scutec dalb domnului vei da, În sfânta iesle cea de paie, Faci o sărbătoare nemuritoare. Zămislire hărăzită de strălucitoare stea, Aievea ca de

Limba lui Shakespeare, engleza, în timpul liceului, mie mi-a fost predată de doamna profesoară Lidia Scurtu, în clasa a IX-a, dânsa fiind totodată și diriginta mea, un an mai târziu, dânsa s-a