Poezie
Timpul
1 min lectură·
Mediu
Curge mereu în cascadă,
Viața însuși o inundă,
Fizicul cel efemer,
Îndrumat este spre eden.
Jubilând în clipe neîncetat,
Havuz cel veșnic invadat,
Și-apoi ireversibil transformat,
Într-un prezent la un moment dat.
Firească ordine a schimbărilor,
Măsură a mișcărilor eterne,
Rațiune și valori perene,
Fundament al existenței cotidiene.
O intuiție strâns legată,
De forma simțului intern,
O înșiruire de clipe prețioase,
Tu ești măsura existenței umane.
Profan e timpul ce descrie,
Produsul acelor cotidiene clipe,
Iar sacrul e prin excelență aieve,
Speranță neclintită a imaginii divine.
Timpul fluviu cel fără de sfârșit,
În care se îneacă amintiri fără valoare,
Trecutul în prezent mereu apare,
Viitorul revine prezentului fără de-ncetare.
Timpul cascadă trecutul etalează,
Clipa cea să vie târziu o reliefează,
Și tot la fel mereu el veghează,
Valuarea nemuriri adesea o divinizează.
012364
0
Cred ca versul e o revelatie.