Doru Emanuel Iconar

Zână Scaietina, n-ați trecut de mult iar acum îmi faceți două surprize: comentariul de aici și apărarea de la textul precedent. De unde deduc că, aidoma unei zâne din poveștile ce-mi plac atât de mult, aveți grijă de ucenicul dumneavoastră chiar dacă nu pare.
Cu așa zână prin preajmă, credeți că mai scăpați de mine? Ever!
Vă mulțumesc din suflet pentru tot și toate.
Cu mare, mare drag,

Doruleț

Pentru că nu îmi suna cunoscut numele, am descins în pagina ta, am deschis puțin fereastra, am citit. E multă frumusețe în poemele tale
Cineva, altcineva decât un puști o să-și dea seama.
Mulțumesc că ai poposit aici. Prezența ta îmi face plăcere.

Doru Emanuel

Frumos punctat, Teodor. Fiecare din noi este o lumânare. Diferența între ele, doar întâmplările și felul în care le-ntâmpinăm. A plecat bunicul, a plecat și celălalt bunic, o mătușa și încă una, și, exact ca tine mă gândesc:
„nu a mai venit acasă
nu îmi fac griji
dincolo e mult mai bine”

“nu nu îmi fac griji
îmi” las sufletul “între palme și aștept”

Doruleț

Demult n-am lăsat semn, nu înseamnă că nu urmăresc fiecare vers, fiecare cuvânt și-mi pun întrebări, iscodesc. Acum musai să spun, să înapoiez vorbele ce nu mai vor să mă părăsească, să... poate pentru că aici nu ninge, poate de aceea eu văd doar durere, dezamăgire, sau poate dincolo de ele.
Mai știu și eu la ce gândeam... prea mi-a mers la inimă poezia aceasta, mai ales câteva versuri.

„câte chinuri, neliniști / pentru un pumn de cuvinte /virgule, puncte, semne de-ntrebare / aruncate cititorilor / lipite pe ziduri mucegăite / sălbaticiunile tale se vor îmblânzite / departe de toamna celor triști, patetici // prin inimi trece iarna / iedera-ți scuipă otravă în sânge / încrâncenat / ai da cu pumnul în haznaua lumii / în oglindă // știi cum e? / dincolo de ferestrele tale / doar ziduri”

Doru Emanuel

Vă sunt recunoscător pentru că alături de cuvinte frumoase și zâmbet, mi-ați dăruit multe clipe din timpul dumneavoastră.
Nu uit că, datorită unui mail primit de la dumneavoastră s-a născut acest text.
Mulțumindu-vă cu mult drag, vă urez ca toți elevii dumneavoastră să vă aducă numai satisfacții.

Doruleț

De mult timp n-ați mai trecut. Prin acest text cred că am reușit să scot la lumină o altă latură a mea și tare mă bucur pentru că uite, mă răsfățați oprindu-vă la micul meu articol.
Vă mulțumesc pentru trecere și pentru cuvinte.

Doruleț

Recunoscător pentru vizita dumneavoastră. M-ați însoțit astfel la magica seară a privitului lunii. e plăcut să ai prieteni în preajmă, într-o astfel de ocazie.
O relatare foarte frumoasă ați scris și dumneavoastră despre zilele cisnădiorenilor. Am parcurs-o dintr-o suflare în revista „Singur”. Când o citim și aici?

Doruleț

Spun „Bun venit!” în pagina mea. Este pentru prima dată când lăsați semn. Bonus, o foarte frumoasă steluță.
Mi se pare minunat să fii răsplătit, în acest caz de două ori. Prima dată la o întâlnire unde am fost primit și m-am simțit foarte bine, ceea ce, după cum am spus deja, rar mi se întâmplă, a doua oară aici, prin prezența dumneavoastră, a prietenilor, a celorlalți și aprecierea editorului care a recomandat textul.
Sunt norocos. Foarte!
Mulțumesc.

Doru Emanuel

Ati, prietenul și ocrotitorul meu de departe,

și ție ți-ar fi plăcut atmosfera, pasiunea domnului D-l Katsutaro Kawai – directorul Centrului cultural japonez. De fapt cred că aici semănați pentru că și tu trăiești cu intensitate momentele zilei. Am dreptate?
Mă atrage poezia niponă, mă disciplinează, ceea ce nu poate decât să îmi aducă avantaje în scris.
Tare mulțumesc de vizită, rămân îndatorat pentru toată simpatia arătată iconarului rătăcit între cuvinte.

Doruleț

Cer scuze pentru cele câteva greșeli de tastare și dumneavoastră și celorlalți cititori care parcurg textul. În mod obișnuit îmi revăd textele de zeci de ori înainte de a posta, tocmai pentru a evita astfel de greșeli. Acum însă era vorba de un articol, cu date concludente acum, nu peste un an sau doi cât durează la mine finisarea unei povestiri.
Mulțumesc pentru atenționare, am făcut corecturile în original. Normal și pentru felicitări.
Mă bucur că articolul a atras un nou cititor în pagina mea.

Doru Emanuel

Mare dreptate aveți, sunt la frontierea gândurilor, dar și al reportajului. Sper să învăț, sper să devin cu adevărat bun.
Mulțumesc pentru placuta vizită.

Doruleț

Cer scuze pentru întârzierea cu care răspund. Sunt în perioada tezelor.

Aveți dreptate când aduceți în discuție această neconcordanță. Desigur, mi-e ciudă că nu am observat eu acest aspect. Pe de alta parte, cu acordul poetului, am vrut să prezint întâlnirea cu autorul volumului lansat și interviul exact cum a decurs și vi l-a prezentat deja Bogdan. Mai mult, a fost publicat în aceasta formă.
În concluzie, cu toate observațiile dumneavoastră, recunosc întemeiate, nu voi corecta textul, dar voi ține cont de atenționarea dumneavoastră la următorul interviu.

La partea a doua a comentariului, remarca nefiind pe text, după cum cer regulile site-ului, nu am obligația de a răspunde.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru observația lăsată.

Doru Emanuel Iconar



Zână Scaietina,

mulțumesc pentru susținere. E bine să vă știu alături, mă ajutați să pășesc drept, să nu mă rătăcesc în pădurea cuvintelor, să evit pânza de paianjen a „realităților”. Nu știu dacă rezistam atâția ani fără dumneavoastră și prieteniile pe care am reușit să mi le fac aici.
Sunt foarte mândru de porecla primită de la nașa mea în ale scrisului: juniorul Agoniei.

Hai să vă dau o veste bună. Am luat 10 cu steluță la teza de luni.

Doruleț



Bogdan,

Plăcută trecerea ta. Mulțumesc, sper că domnul Lucian este mulțumit cu explicațiile primite.
Abia aștept să treacă perioada asta încărcată să te bat la șah.
Am fost cuminte și Moș Nicolae mi-a pus în catalog câțiva de zece.
Mai vorbim.

Doruleț

Plec la culcare cu un minunat buchet de felicitări de la tine. Sigur voi dormi liniștit. Prietenia ta mă veghează.

Îți mulțumesc.


Doruleț

Domnule Iliescu,
Luminoasă trecerea dumneavoastră, aurie ca luminițele de Crăciun și tot atât de iubită, steluță dorită de toți cei ce se străduiesc aici, semn că ceea ce lăsăm aici are valoare. Mulțumesc. Mare surpriză mi-ați făcut. La fel de mare a fost și surpriza adusă de recomandarea textului. Probabil, plăcerea care am simțit-o scriind acest text a ajuns și la dumneavoastră și la toți ceilalți care mi-au trecut pragul. Majoritatea.

Doruleț


Mulțumesc editorului care a avut bunătatea să completeze articolul cu imaginea tradițională a acestei deosebite sărbători. Îi sunt recunoscător.


Doru Emanuel

Mulțumesc de trecere și pentru haiku-ul lăsat. Sper că și ceilalți iubitori de poeme nipone să vă urmeze exemplul.

Următoarea întâlnire va avea loc în 12 septembrie. Sper să ne vedem. Voi fi acolo, am promis.

Între timp am aflat și cum se numește directorul Centrului Cultural Nipon. Este vorba de D-l Katsutaro Kawai.

Ii cer scuze, pe această cale.

Doru Emanuel

Gata! M-am hotărât. Imi fac site doar ca să pot da și eu steluțe. Că le meritați. Măcar albastre, dacă nu aurii Și vă dau cinci. Așa. Ca să-mi plătesc porția de râs în hohote.
Și mai dă-l încolo de duș, că-i apa când caldă, când rece și vă prinde-un guturai, atunci trai pe vătrai sau vă pârliți și năpârliți, pierdeți scaieții și-atunci de ce mai râd băieții?
Mulțumesc. Sunt sătul. De râs. Am servit cu poftă. Delicios! Mai rămâne o singură întrebare. Fără rost. Cum să mai învăț acum, că am iarăși teză?
Cu tot dragul din lume pentru cea mai bună zână din lume, cu scaieți cu tot.

Doruleț

Poate ați căutat numai la București o editură pentru scrierile dumneavoastră. Sunt zeci în țară, trebuie să mai încercați. Apoi mai sunt edituri care organizează concursuri pentru volume colective. Căutați pe net informații. Sigur veți găsi. Am un prieten la Botoșan, mai în vârstă decât dumneavoastră. A umblat 4 ani până și-a publicat prima povestire. Acum scoate în fiecare an.
Eu aș cumpăra cartea cu nuvelele dumneavoastră. Sigur.

Urmăresc, cu același interes, drumul vohienilor. Teodor are dreptate, se făcu de un roman, poate unul mai subțirel. Subiectul e mult prea bogat pentru o simplă povestire.

Doruleț

Dacă până acum titlul nu-mi spunea nimic, deci nici nu mă gândeam s-o caut, darmite s-o mai și citesc, articolul mi-a deschis apetitul și musai să dau din aripi, doar, doar pun mâna pe el, cumva, pe undeva, habar n-am cum, dar mi-s căpos, nu mă las cu una cu două.
Thanks pentru pont. M-am amuzat, deșteptat, incitat, ...

Doru Emanuel

Interesant mod de a privi orașele ca fabrici de nefericire

aș încearca să anulez surplusurile...

ultimele versuri sunt bune ... părerea mea

mi-a plăcut: “hainele lor miroseau a singurătate”

Doru Emanuel

Ai dreptate, Floriana, „nu ai mâini...decât să desenezi colțuri în aer...și tristețea vede pentru tine, dar nu doarme...”, din păcate niciodată. Așteaptă doar cuminte să te-nhațe încă o adta și încă o dată. Căci suntem copiii ei.
Frumos spusul tău. Mă bucur că ai fost remarcată, e un om bun.
Vino mai des.

Doru Emanuel