Doru Emanuel Iconar

mofturoși cu pielea întoarsă, înalți-scunzi”, m-am cățărat pe o margine de poveste și m-am bucurat că, scotocind prin buzunarele amintirilor, ai reușit să ne lași încă un crâmpei din „liniștea locului”. Toate episoadele mi-au picat bine, mai ales după o zi de școală, alungând „durerile de cap” și tristețile de tot felul.

Drag
Emanuel

Cer scuze, nu m-am putut abține, chiar dacă ale mele șchioapătă:

Seară de colinzi -
Risipite în noapte
Glasuri de argint.

Cu prietenie
Doru Emanuel

Am remarcat strofele 2, 3, 4, de o frumusețe stranie, cu totul aparte, adevăruri triste, dar există speranța, așa cum spuneți, că \"nimic nu se pierde”, nu se va risipi zadarnic:

\"trist...
mormintele
cresc flori pentru nunți

trist...
zborul
curăță înaltul de cartușe

trist...
focul
trage soarele de urechi până plânge\"

Cu prietenie
Doru Emanuel

Cer scuze pentru răspunsul nepermis de târziu. Prins în febra examenelor, am neglijat să vizitez site-ul. Trecerea dumneavoastră m-a surprins, fiind vorba de texte vechi. Cu atât mai mult apreciez lectura lor. Mulțumesc pentru căldura cuvintelor!

Cu prietenie
Doru Emanuel

Mă uimiți dar sunt încântat că ați citit din versurile mele de început. Sunt poezii scrise la 8 – 9 - 10 ani, ( acum am 13 ani ), excepție face „Gând”, scris în această toamnă
. Între timp, alte versuri am așternut în caiet, dar pentru că gusturile mele în materie de poezie, nu se potrivesc curentului general, am renunțat să le postez.
Mulțumesc pentru răspuns.

Cu stimă
Doru Emanuel

Am citit și celelalte poezii postate de dumneavoastră, aceasta îmi place cel mai mult. Surprinzător de simplu limbajul, departe de scrierile neinteligibile, fără cap sau coadă, de ultimă modă, Un discurs cotidian, puțin naiv, un text ce curge ușor dar care, departe de a plictisi, aduce în fața cititorului sentimente pe care fiecare le încearcă, acea căutare a viitorului, în așteptarea unui răspuns ce ar putea să nu mai vină. Se simte o notă de nostalgie, tristețe poate resemnare. Poezia este interesantă.

Cu stimă
Doru Emanuel

Rămânem copii dacă alegem „miresme, basme, aventură, misterul miezului nopții, dulceața visului de dimineață” din toate întâmplările vieții.
Text interesant, vorbe pricepute, dar o povestire tristă, moale, previzibilă, prea multă plângere de milă, te învârți în jurul unor imagini comune, parcă nu ai curaj să fii mai caustic.
De ce o altă lumea când o putem transforma pe a noastră?

Cu stimă
Doru Emanuel

P.S. “așteptînd-ul” ?

Mulțumim pentru atmosfera de sărbători din versurile tale. Dar și la oraș se colindă, cel puțin la Cluj, da.
Îmi face plăcere să trec prin pagina ta, vezi și partea frumoasă a vieții.
Sărbători de basm!

Cu prietenie
Doru Emanuel

Mulțumesc pentru răspuns dar sunt nedumerit. De unde mă cunoașteti? De pe site?
Sau de la doamna Flavia Teoc? Scuze că revin, m-ati făcut curios.

Doru

Să privim ninsoarea, o bunică croșetând „Căciuli și fulare”, “Contemplarea” unui prunc, să nu mai percepem urâțenia existenței, de aici ar putea începe frumusețea zilelor ce vin. Un sentiment de pace, de liniște degajă poezia dumneavoastră. Mi-au plăcut versurile primei strofe:

“Să las orgoliul să se certe
Cu nebunia, iar eu să privesc ninsoarea
Fără să cuget lucruri înalte”

Cu stimă
Doru Emanuel

Interesant fel de a percepe venirea iernii, cumva trist, ca pe o apropiată moarte:

”pământul își târâie brancarda
cu frunze intrate în fibrilație
ce au ruginit în propria sevă”

Poezia continuă în același ton, totuși în final se întrezărește speranța.

Am remarcat versurile:

”cu albul din mine
îți fac pârtie în gânduri”

Cu stimă
Doru Emanuel

În loc de:

„fără să-ți pui tot felul de măști, fără acel limbaj brut, zgrunțuros, agresiv, un stil surprinzător de simplu.”

a se citi:

„fără să vă puneți tot felul de măști, fără acel limbaj brut, zgrunțuros, agresiv, într-un stil surprinzător de simplu.”

Scuze pentru greșelile de exprimare. Sunt extrem de obosit, abia am scapat, foarte bine, din examene.

Mulțumesc.
Doruleț

A discuta poezie este greu, dacă nu imposibil. Cel puțin așa îmi pare. Poezia este ceva fundamental, este poezia lucrurilor care se întâmplă chiar mie, ție sau lui. Pe site văd, o încercare de a elimina emoția, patosul din scris. Se poate, nu știu. Sunt o persoană cumva prea sensibilă, poate ruptă de realitate, cum spunea cineva de aici, duritățile de limbaj din poezii cred că mă deranjează, deși în viața de zi cu zi, știu că percepem, în primul rând, latura urâtă a existenței.
O să spună unii că nu prea știu ce vreau, dar sigur știu ce nu vreau. Pornesc deci.
Pentru că simt ceva schimbat în ultimele creații, îndrăznesc să las, după îndelungi ezitări, semn de apreciere.
Pare că vi se întâmplă, în viața de zi cu zi, ceva miraculos, un lucru deosebit și ați considerat că merită să scrii exact despre asta, fără să-ți pui tot felul de măști, fără acel limbaj brut, zgrunțuros, agresiv, un stil surprinzător de simplu. Rândurile îmi par de o mare finețe, subtile, totuși mai dinamice, mai energice, mai nervoase decât în creațiile mai vechi, din cele citite de mine. Citindu-le, recitindu-le îmi dau seama că este o poveste tristă. Dar admir, sinceritatea, forța textului.
În nici un caz să nu renunțați să scrieți așa. Părere de pici!

Cu respect
Doruleț

Re:Datorați un purcel Tradiția! E a doua oară când mă botezați „Icnor” De ce Icnor și nu Iconar? Are vreo semnificație?

Umorul dumneavoastră nu se dezminte nici în versuri. Răsplătesc cu zâmbete, plăcerea de a vă citi. E primit?

Drag
Doruleț

P.S. Dădui aseară de „Frate, frate... ” da’ mă alungă mămuca la culcare, cică tre’ să mă trezesc dimineață bună, să-mi vântur picioroangele prin cea școală.

combinația stea – broască – liniște, dar frumoasă. Vă citesc cu plăcere.

Doru Emanuel

Nu am venit „mintenaș”, da’ iată-mă! Am savurat „borșul de fasole negre, albe, roșii și pistruiate, la un loc” si tare mi-a plăcut. Mulțumesc de ospăț. Promit, din când în când, să mai vin în vizită și printre zâmbetele nepoților veți auzi și râsetele și gândurile mele.
Vă urez și eu „Bine ați venit!”

Cu stimă
Doru Emanuel, mare iubitor de povești

Într-adevăr e bine și frumos pe Lebedei. Atmosfera este cea a unei lumi miraculoase, ciudată pentru cei de azi, construită din amintirile copilăriei. Așteptări, speranțe, daruri. E sărbătoare sufletului când trec pe la tine.

Drag
Emanuel

“Așteptările și speranțele mele de un an” nu trebuie să se evapore „ca un abur”. E sărbătoare, să ne bucurăm. Dacă nu primim nimic, să încercăm să dăruim. Vom primi bucurie.
Într-adevăr, amară glumă.
Mai trec. Texte interesante.

Cu stimă
Doru Emanuel

Domnul Tomescu are dreptate, câteodată un vers poate fi dar pentru cei ce nu au. Am primit “darul” acasa. Iți mulțumesc că în această zi, te-ai gândit la mine, e un cadou minunat, vine de la un prieten, vine din suflet.

Cu drag
Doru Emanuel