Doru Emanuel Iconar

Imagini interesante, ex. „iubiri pierdute la prima intersecție”, „albastru de cuminte”. Ar trebui să revezi poemul, poate iesi ceva bun. Prima strofă cea mai reușită.
Aș evita „castanii seculari”, castanii e suficient. Mai sunt și altele, le vei găsi singur, sunt convins.

Doru Emanuel


P.S. „de demult” face parte din categoria cacofoniilor.

“un punct strălucitor și albastru
desenat cu stiloul
pe un nas de copil”

pe care sunt bucuros că l-am întâlnit, chiar dacă numai în castelul imaginar al Agoniei. El a deschis
„porți ce păreau pentru alții închise” și ai „intrat în case albe” a sufletelor celor ce te citesc. Printre ei, neînsemnat, un Dor.
Viu, frumos, natural, muzica dată de înlănțuirea cuvintelor plăcută, un final care emoționează.

Doru Emanuel

Nu mă pricep dar zic eu că soțul este egoistul. Dacă nu și-a mai iubit soția trebuia să plece nu s-o chinuiască cu indiferența lui.
Uf! Ați revenit la stilul încărcat dinainte de nuvela polițistă. Poate nu atât de întorsături de fraze, arabescuri lingvistice dar.... Știu că puteți scrie mai simplu. Încercați? Ce spuneți?
De ce mi se pare că este tot o nuvelă polițistă?

Doruleț

mă bucur că ți-a plăcut poemul, unul din cele mai dragi mie, chiar dacă nu este cel mai bun. Este cel în care am reușit, spun eu, să construiesc acea dimensiune “reala-fantastică”, exact cum ai descris-o, proprie copilăriei, acolo unde sunt eu, cel adevărat.
Mulțumesc. Mă surprinzi. Nu te vedeam în pagina mea atât de altfel față de ce se postează pe site.
Te aștept oricând chiar dacă mă vei critica.

Doru Emanuel

Înspăimântătoare poveste și totuși nu m-am oprit din citit atât de cursivă e scrierea. Limbajul simplu, dar dinamic, sugestiv te face să trăiești fiecare moment străbătut de fluxuri de emoții și frică în așteptarea
finalului chiar dacă era unul previzibil.
Mai trec, sigur. M-ați cucerit.

Doru Emanuel

Care dintre noi stie cu adevărat ce este un haiku?

Primul mă duce cu gândul la Grigorescu și al său „Car cu boi” și pun mai bine „boii” decât „boi”, pentru o mai corectă înțelegere, o imagine mai sugestivă. Al doilea îmi aduce aminte de Vlaicu și pasărea lui
Al treilea l-aș fi scris, eliminând unul din verbe:

surâsuri în somn -
visând codrul de pâine
copilul orfan

Numărul 5 este un haiku clasic, așa cum îl știu toți. Următorul, sigur a fost o scăpare silaba în plus dar este un haiku ce respectă canoanele. La fel numărul 6:

pepene zemos
pe masa vecinilor -
înghițând în sec

luna sus pe cer –
totuși păpădiile
au chef de joacă

Poeme simple, elegante, imagini sugestive. O plăcere să le parcurgi.

Doru Emanuel

Text bine construit, echilibrat. o abordare caldă plus două haiku-uri elegante, simple.


Dorulet

Plăcută prima strofă, curge ușor, firesc:

e prea devreme să scriu despre tine toamnă,
e prea târziu în vară să mă scald,
e-un anotimp neutru de calm și de tăcere
în care muza pleacă de lângă tristul bard.

A doua începe bine, te împiedici la ultimul rând. A treia șchioapătă rău. Încearcă s-o refaci. E păcat.

Doru Emanuel

Dar pot crea și dimensiuni noi, depinde din ce parte privești realul.
Cea mai bună vizuală de pe pagina ta. Părere de ucenic.


Cu prietenie

Emanuel

E prima dată când la tema data, pe mine m-a inspirat, am scris, fără să exagerez, nouă variante, multe semănau mai mult a seryu:

zi cu ghinion
am scăpat pepenele
tot gustos este

- chiar am pățit-o - câteva vesele, numai a haiku nu semănau:

casă-și făcură
în coaja de pepene
patru șoricei

si am trimis:

cină-n familie -
pe masă zâmbărețe
coji de pepene

Dintre atâtea, se pare că nici unul destul de bun penrtu a sălta pe un loc mai onorabil. Mă plimb între locul opt și zece, în cel mai bun caz.


Doru Emanuel

“Presimțire”: par două poeme într-unul. Așa îl percep, așa îl citesc eu, în două planuri. Ar fi multe de spus. Și iarăși ai revenit la tema favorită, cea a plecării și simt dezamăgire căci “nimic nu mai contează” și frică și acceptare.

Da, domnul Pașa are dreptate, nici eu nu îl văd ca pe un text filozofic. Mai degrabă am găsit aici un suflet cald care scrie, puțin încurcat, dar cu emoție și talent despre trăirile lui. Poezia este un crez al momentului, scrisă cu forța unei sincerități totale dar și a unei tristeți autentice și profunde, pornite dintr-un suflet sensibil, lipsit de trucuri.

Răspund temerilor tale:

când va fi să treci
dincolo de anotimpuri
va ploua mărunt
în inima noastră

Cu drag,

Doru Emanuel

Domnule Emi,

Îmi place suspansul,ambianța, simplitatea, modul în care reușiți să mențineți trează atenția în această nuvelă. Acest lucru îl cerea și Felix în comentariul lui de acum câteva săptămâni. Sigur, după criteriile lui avem încă de șlefuit. Mult. Dar, zic eu, suntem pe drumul cel bun.
Și uite, există printre “tineri cititori care trăiesc pe alte coordonate literare” unul care vă caută cu înfrigurare pentru că aici se simte în largul lui, aici simte inima, trăirea din cuvinte. Poate că e puțin, sunt doar un puști, un adolescent în devenire. Dar cres și mă bucur că aveți răbdare cu mine.
Cât despre micile mele poeme, trimit două adrese unde mă găsiți, http://poemeperetina.blogspot.com/ și http://linistedemai.blogspot.com/ unde puteți lăsa obervațiile pe care le credeți de cuvință. Le voi analiza cu seriozitate pentru că orice sfat mă ajută să învăț, să mai urc o treaptă. Mai mult, dacă lasați o adresă de mail, primiți automat tot ce postez, la fel cu toți prietenii mei. Încet, încet, voi posta toate basmele, povestirile pe care le-am scris de-a lungul puținilor mei ani.

Doru Emanuel

„trup din trup
până la regăsire -”

Abia acum, spun eu, ai ajuns mai aproape de poezie, acele veșnice simplificări pe care ți le ceream au adus versul tău la esențial. Drumul ți-este temeinic construit. Păstrează-l. Te voi urmării întotdeauna cu plăcere.
„trebuie
numai așa poți să mori liniștit”

Cu prietenie,

Doruleț

Pe străzile Clujului a apărut un alt personaj ce a pierdut în luptă cu viața, o doamnă, tânără încă, totdeauna îngrijit îmbrăcată. Cântă oamenilor despre iubire, mereu, obsedant aceleași versuri. Poveste tristă? Poate în lumea lor sunt fericiți așa cum nu pot fi aici, în realitatea noastră. Cei ce-i lovesc nu pot fi decât suflete mici, sunt cei care nu au putința de a visa.

Doru Emanuel

E normal ca în cimitir să găsești cruci, această informație e în plus. Uite, modific numai ultimul vers:

iarna-n cimitir –
bătăile de clopot
gonesc ciorile

Tu poți face o modificare mai potrivită. Ar ieși un haiku bun. Ce spui?

Cu prietenie

Doru Emanuel

Reușit primul, fascinant dans printre plopi, halucinant dansul plopilor în noapte însoțind șoapta frunzelor, șoaptele tale. O mie de sensuri, de imagini, de gânduri. Al doilea la fel. Trei și patru, deși mesajul îmi place, realizarea, spun eu că poate fi îmbunătățită.
Interesant acest dodoitsu. Am să încerc și eu dar am nevoie de mai multe informații.

Cu prietenie

Doru Emanuel

George, ca de obicei pictezi folosind cuvinte dăruindu-ne imagini superbe.
Ce spui de o inversare a versurilor unu și trei?

cuib de lumină
peste dealu-npădurit -
crepuscul tăcut

Astfel de versuri le numesc definiții.

Doruleț

Stil curat, ritm alert, siguranță a spunerii, eleganță, tăieturi fine. Da.
Respectul meu pentru acest text și „Misiunea”. Mă duc să văd ce ați mai postat cât am lipsit.

Doruleț

Citit într-o clipă. L-am văzut. Textul. Cadru cu cadru.
Un text incitant, insolit, pentru mine. Amintiri din liceu? Argou, umor de situație, strop de real, dialog credibil, ingredientele unei proze bune.
Nu e nașpa bucata. Deloc.

Un viitor licean, Doru Emanuel


P.S. Rar pe aici. Pacat.

Un discurs mai închegat , un ton mai sigur, un ritm interior mai bine controlat. Gestică naturală te caracterizează.
Poem închegat, proaspăt, nonsalant.
Prima strofă, preferată pentru acel vers atât de adevărat:

„ne ascundem sub acel firesc de sub care ne arătăm sfios iubirea”

Doru Emanuel