dorinMOLDOVEANU

Pe drumul pe care nici măcar lumina oglinzilor nu se mai vede Un om bolnav de plămâni duce un cal de căpăstru Omul merge întâi Calu-l ajunge din urmă la fiecare pas Pe lângă ei trec alți oameni

în africa oamenii poartă la gât gheare de leu acolo oamenii au curaj răbdare ei știu de ce animalele îi iubesc urăsc deși nu sunt profesori ne pot învăța. ultima data când

Pe drumul pe care nici măcar lumina oglinzilor nu se mai vede Un om bolnav de plămâni duce un cal de căpăstru Omul merge întâi Calu-l ajunge din urmă la fiecare pas Pe lângă ei trec alți oameni

În clipa aceasta scrisul tău prevestește un fel de reculegere a textului și o a opta zi a saptamânii. Șuvițele tale de păr adunau albinele cu tot cu faguri, hrăneau puietul, se împleteau printre

Răbdare te rog ai răbdare până sâmbăta viitoare nimic nu mă poate arunca în aer mai mult ca cei ce se agită Răbdare te rog să înțelegi că ușile sunt permanent deschise nimic nu îmi poate

fiecare unghie amintește părul unei femei paralizate. în trupul meu cast un fel de vânt umflă pânzele. toate gândurile mele porneau ca incendiate spre extremitățile corpului. mergeau sub formă de

1. EXT. DRUM DE ÞARÃ - VARÃ, MIEZUL ZILEI FADE IN: Un drum de țară în apropierea țărmului (faleză) mării, lanuri de porumb uscat, numai bun de cules de-o parte și de cealaltă a drumului. Din

Îmi plac florile de bumbac așa cum cad ele peste pernele noastre peste patul meu peste toate noptierele ce se lasă acoperite de fulgii ca de ovăz ai pernelor Ca un taur fără coarne lupta

Călugării pășeau peste inimile noastre Cu un fast îndoielnic procesiunea începuse să se miște Pe undeva prin primele rânduri un călugăr alerga o altă măicuță încercând să-i ia pulsul pe verandă

Drezine de sine cai de copite cu pusti de cutite si arcuri de lunete venereaza alga de meduza si pestele de mare pestele de rau & pestele de la colt Azi creierul meu are program de apa

Maine voi otravi laptele fiului meu voi schimba distonocalmele sotiei cu contraceptive voi povesti prietenilor evrei documentarele despre Holocaust in care \"jucau\" parintii si bunicii lor voi

De cand eram mic port numai pantofi. Adica toti copii pe vremea mea purtau pantofi, sau adidasi, sau, in cel mai rau caz tenesi. Acum toti copii din cartier ii vad incaltati cu papuci. Eu pot spune

mai tineti minte povestea aia cu fata care statea pe dulapul din bucatarie si toate tigarile pe care le stingeam prin pat fiindca nu mai era loc in scrumiera si nu prea ne luam noi in

Mi-am aruncat corpul pe un pat de crengi si am stiut felul in care voi renaste: cu degetul inspre nord.

Te rog frumos sa ma lasi in pace: te rog frumos sa iesi din capul meu si sa vii in bratele mele.

Pe o insula de nisip in mijlocul campului sta o sperietoare de ciori Are paie in loc de degete si un bulgare de pamant sub palarie dar le striga neincetat trecatorilor: \"Aminteste-ti de

Sârma ghimpată mi se înfășoară pe buze pe limbă împrejurul măselelor de minte nu mai pot spune un singur cuvânt fără a simți durerea Aici sunt eu cel ce privește Noaptea cum înfășoară în

Dimineață de primăvară-vară, într-o gară de provincie proaspăt zugrăvită, undeva într-o comună de câmpie ceva mai înstărită, cu două peroane cimentate pentru călători, dar cu patru perechi de șine

SECVENTA 1, Sosea EXT – dupa-amiaza Bolta de copaci de pe marginea soselei de deruleaza pe deasupra unei masini albe. Soferul e un barbat la treizeci si cinci de ani. Conduce atent in timp ce

se aude o tema muzicala ce o voi denumi tema muzicala “Optimista: GERSHWIN – I Got Plenty O Nuttin” In fata blocului EXT: un cuplu merge pe o alee spre un bloc turn de 8-10 etaje, un bloc de

- A’ cui e javra asta negră? - Nu-știu, a venit de câteva zile. Cred că nu are stăpân. O fi din alt sat? - Am văzut-o pe Catrina lu’ Soare hrănindu-l. Poate-i al ei. - Și bunică-mea i-a dat de

Munții movii din depărtare se scufundau în lumina roșiatică a răsăritului. Balta sclipea de jocurile peștilor și ale broscuțelor care ne încântau auzul cu o fantastică melodie ce ne readucea la

și brusc am realizat cum sentimentul morții mă umplea cu tot felul de gânduri ce mi se îngrămădeau undeva aproape de cerebel. Dacă mă gândeam un pic la ce avea să urmeze cu siguranță că aș fi sărit,

Mă urcasem în păr cu alți copaci pe clavicule îmi sărutam genele și poate că nu erau decât fire de iarbă apoi am început a sări dintr-o creangă în alta din alta-n cealaltă din cealaltă-n mine