Poezie
Călugării striveau inimile vulturilor
1 min lectură·
Mediu
Călugării pășeau peste inimile noastre
Cu un fast îndoielnic procesiunea începuse să se miște
Pe undeva prin primele rânduri un călugăr alerga o altă măicuță încercând să-i ia pulsul
pe verandă două fete se rugau de vecini să nu le mai amenințe
Pe sub băncile parcului ele căutau cești
căni
farfurioare
lingurițe
Sora miezului nopții se hrănea de-acum numai cu sirop de pin și lăcuste
era o fereastră imensă prin care se scurgea tot cerul
și călugării pățeau numai nenorociri prevestitoare
Eu îmi doream mult de tot să fiu câinele tău
să-mi dai și mie câte un os din când în când
să mă scoți la plimbare cum îl scoți și pe 5
să îmi construiești un cușcă protejată fonic
să te prefaci că ții numai la mine și la res
tul lumii ăsteia de maimuțoi plăcuți cu dipl
ome de cretini irecuperabili încă de la 1983
Călugării călcau la unison pe inimile vulturilor
și exact în același timp noi ne simțeam obrajii foarte roșii.
013.168
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dorinMOLDOVEANU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
dorinMOLDOVEANU. “Călugării striveau inimile vulturilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorinmoldoveanu/poezie/70886/calugarii-striveau-inimile-vulturilorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cine ca el, V, stapanul lumii peste o stirpe de zei bataiosi si de muritori neinfricati, razboinic numit \'copac cu otelul ce musca\', cine ar fi consimtit la o asemenea jertfa?
Realitatea arata ca pentru a ascede la viitor, V trebuie sa avanseze in trecut. Intr-un trecut cu dubla determinare, V devine astfel, o patrie a fantasticului, autoritar in ambitia lui de puritate, impulsul acestei revelatii ducandu-l spre propriul lui elan inventat, in elanul lui de autocuprindere, explorari ce pandesc multiple avataruri, radicale, umil concrete: argat, sarpe in adancul pamantului, naiv sentimental, si vultur strapuns de sulite in timpuri stravechi, ca sa deprinda tainele noptilor vesnice in crengile bantuite de furtuna, prinse in zbateri de lumina si infasurate in serpuirile tandre ale unor brate de ondine..
V fosneste de toata populatia acestui vis mitologic, de la visuri ce zboara ca Victoriile, la altele curios licarind ochi de umbra..
Iar vulturul, emblema ferma in aer, nu e acela, de bine pazitor, din Copacul care poarta mitologic, intreg universul ?
Mai ales ca tine in ghiare si o fiinta ca mine, ce s-ar asemui cu veverita rea, dupa o legenda germanica locuind tot acolo, in \'Frasinul lumii\'…