dorinMOLDOVEANU

Prin ochiul meu trece întunericul ca timpul prin clepsidră pentru că oricât de trist ar fi alfabetul orbul va muri întotdeauna cu fața acoperită de mâini.

fiecare unghie amintește părul unei femei paralizate. în trupul meu cast un fel de vânt umflă pânzele. toate gândurile mele porneau ca incendiate spre extremitățile corpului. mergeau sub formă de

MOARTEA (opțională a) PICTORIÞEI [Ca scriitor sunt fericit numai în zori] Ca un clopot cu două tăișuri mă lăsam supt de razele aproape moarte ale privirii Știam de mult că e bolnavă (îmi

După o oarecare nuntă multiplicată (exagerată) de familie am ieșit la plimbare cu barca Păsările cerului ciuguleau semințele direct din spice Urmăream speriați albatroșii morți cum se așezau

De când m-am născut am același vis – noapte de noapte: Sunt singur într-o barcă fără vâsle pe o apă liniștită, atât de liniștită încât se fac unde în ritmul bătăilor inimii Nu văd malurile (sunt

Cântam la chitară un anume cântec mort de acum 3zeci&2 de ani, atunci când alt fotograf l-a învățat în grabă (ca și mine) ca să impresioneze pe Cine-Știe-Cine Pictorița crescuse acum cât mine de

Știam ce este un pictor (mă învățaseră la școală) este un om care după ce se uită la tine se gândește cum să te scuipe din ochi pe o pânză (și o face după cum spune ochiul lui nu după cum

Altă dată am întâlnit-o prin oraș, chiar în fața țiganilor cu flori Mi-a spus că nu va mai picta niciodată, că a vorbit cu niște prieteni de-ai ei, și că toate încercările mele de a o face să se

Pe drumul pe care nici măcar lumina oglinzilor nu se mai vede Un om bolnav de plămâni duce un cal de căpăstru Omul merge întâi Calu-l ajunge din urmă la fiecare pas Pe lângă ei trec alți oameni

Dansam aplecați peste un lan de grâu Bobul era aproape copt (oamenii se pregăteau de secerat) Pensule drepte tari țepoase Picta de dimineața până dincolo de câmpie Se întâmpla uneori să

în africa oamenii poartă la gât gheare de leu acolo oamenii au curaj răbdare ei știu de ce animalele îi iubesc urăsc deși nu sunt profesori ne pot învăța. ultima data când

Căderi minuscule de nuanțe trezesc asfințitul din somnul de peste zi. Incendii cu flăcări albastre se văd și sânge de zeu picură. E noapte. În mijlocului focului e foc în albastru e tot

De fiecare dată când doream să scap de realitate Mă culcam: Când mă durea ceva – mă culcam După ce omoram pe cineva – mă culcam După ce ajungeam acasă – mă culcam Acum trăiesc o altă

Pe drumul pe care nici măcar lumina oglinzilor nu se mai vede Un om bolnav de plămâni duce un cal de căpăstru Omul merge întâi Calu-l ajunge din urmă la fiecare pas Pe lângă ei trec alți oameni

La început iubeam învelit de noaptea cu o cicatrice în forma semilunii pe umăr Apoi ea a devenit vegetală Când i se făcea frică se ascundea sub cupolă Femeia-copac îl acoperea cu

Încă nu pot uita ziua în care cerul a privit înspre ecuator și a vorbit cu voce de noapte. Era un fel de sărbătoare sunt sigur de asta Pe marginea blocului păsările se aplecau amenințător pe

Ninsoarea se prelinge cu gesturi încețoșate de pe caldarâmul cerului peste trotuarul pe care merg Ninsoarea îmi face întotdeauna rău mă face să te imaginez moartă tu și eu murind în același

Stau aici și-ți aștept sărutul Deși am certitudinea că e mai mult decât ireal Stau aici de unul singur și știu cu siguranță că nu mă vei găsi Sunt atât de ireal și nu mă vei săruta Stau de la

Filmul a trecut prin mine ca un cuțit cu două tăișuri Era un anumit cadru care mi-a rămas în minte și a creat un întreg univers paralel ce trăiește pe cont propriu din acea clipă Ascultam vocea

Întotdeauna mi-am imaginat timpul ca două roți mari două roți uriașe aș putea spune atât de mari încât sunt adăpostite în două clădiri separate Pe una dintre ele scrie ceva iar pe cealaltă e

Dintotdeauna mi-am imaginat Timpul ca două roți mari două roți uriașe aș putea spune atât de mari încât sunt adăpostite în clădiri separate Pe una dintre ele scrie ceva iar pe cealaltă e o

Bogdan - 9 ani, Florin - 17 ani, fratele lui Bogdan fata - 10 ani, tunsă băiețește omul care mănâncă napolitane femeia care vine sa colecteze banii cerșiți Bloc în construcție,

Doi tineri dansează pe un câmp de grâu; având soarele în spate, siluetele lor dispar din cauza luminii foarte puternice a apusului. După ce obosesc se aruncă la întâmplare pe pământ în interiorul

Te-ai mai simțit exclus? Poate că e un sentiment zilnic de care nu poți scăpa, poate că e doar o mască pentru a te ascunde mai bine în spatele degetului, poate că plouă și pentru tine. Ãsta e un