Poezie
Atât de mult
1 min lectură·
Mediu
Întotdeauna mi-am imaginat timpul ca două roți mari
două roți uriașe aș putea spune
atât de mari încât sunt adăpostite în două clădiri separate
Pe una dintre ele scrie ceva
iar pe cealaltă e o altă inscripție
ambele indescifrabile
Dacă mă uit pe fereastră văd cum pescarii își fac de lucru prin port
Dacă nu mă uit pe fereastră nu văd nimic
Dacă te-ai uita și tu pe fereastră cine știe ce-ai vedea
Poate chiar un magazin întreg
poate un lup care încearcă să sfâșie o oaie
sau o pasăre care tocmai și-a terminat cuibul
sau poate doar pe mine
Dar parcă totuși sloiurile au început să se topească în josul râului.
001377
0