Dansam aplecați peste un lan de grâu
Bobul era aproape copt (oamenii se pregăteau de secerat)
Pensule drepte
tari
țepoase
Picta de dimineața până dincolo de câmpie
Se întâmpla uneori să
era perioada cand toata lumea statea la soare
intarziam mult peste ora pranzului
ne udam si femeile erau frumoase
prinse in vitrinele lor din costume de baie
sau nu
asteptam cu o bere in fata
Stătea așteptând un fel de iubit
Purta aripi pătate
călcate în picioare de cei care nu credeau
Avea o altfel de zeiță înăuntru
dar SOAREle nu înțelesese asta
nici măcar asfințitul care se
necuvântÎNAINTE
Următoarele pagini, sau măcar unele, au fost scrise sub imboldul unei stări depresivo-artistice.
Cred că alte explicații sunt de prisos. Așa că nu vă așteptați la ceva spectaculos
de
- Ioane, vreau să ne întâlnim. Tre’ să mă ajuți să îl bat pe un luzăr!
- OK.
- Ne vedem la șapte jumătate la ieșirea de la TNB.
Nu mai avea răbdare. A ajuns cu mult înainte și a fumat jumătate
21
sulița îngerului cu aripile negre rupe sârma de wolfram
și în același moment asfințitul răsună a fructe de mare
18
cerul se prelinge cenușiu pe marginea salatierei
în care te privesc: nud
In fata blocului EXT: Unghiuri subiective ale oamenilor ce privesc de la ferestre un cuplu ce vine
spre bloc. Femeia are in mana o sacosa alba, prin care se distinge un ananas.
se aude o tema
Noaptea curge în picături
microscopice
ca ploaia acidă peste creierele siamezilor avortați
Cordonul ombilical leagă sorii cenușii apăruți în ochi – noduli de cancer în plămânul frunzii roșii
Pe când tu scriai cu degetu-ți strâmb
numele meu în aer
în pădure se petrecea o noapte
și aceleași animale
își scriau cu aceeași sinceritate
pe noi ne apropia doar linia.
Nu știu de ce
dar atunci când priveai asfințitul
simțeai cum aripile-ți de înger
se lăsau supte înăuntru
se lăsau sorbite ca pe-un fluid
un fum
o iluzie
și ușor întunericul îți (re)devenea
Pe când mâna-mi spartă
caută numele tău pe mușchiul unei lespezi
ai retezat pierderea cu o memorie de secure
și am știut că netezindu-i tăișul
voi auzi cântecul unicornului
ca un altoi voi
M-ai privit cu ace de gheață în ochi
Atunci am știut că ștreangul e mereu aproape
Căderea de pe eșafod echivala
în unități astronomice
cu drumul până la tine
Deși te căutasem toată viața
am
Mi-ai spus să scot mâncarea la-ncălzit: aveam ciuperci cu biscuiți și cafea cu lapte
Mi-ai spus să-nchid muzica pentru că asta nu e nici pe departe cea mai frumoasă zi
Mi-ai spus să mă dezbrac dar
Din camera mea văd luna
Dacă ai privi pe fereastră ai vedea-o și tu
De la fereastra mea miroase a ceață
De la a ta probabil e la fel
Eu mă așez pe calorifer
Tu probabil ești deja acolo –
Îmi place când îți îngheață mâinile din cauza frigului și pot să ți le încălzesc între-ale mele
Îmi place să am ca lectură înainte de culcare mesajele tale pe telefonul mobil
Îmi place cum te
Camera de zi a unui sanatoriu de boli mentale, în zilele noastre, primăvară, ora prânzului. Pereții sunt goi, vopsiți în ocru și podeaua în tablă de șah. În mijlocul încăperii stau la o masă 9
Copacii aliniați in plutonul de execuție se amestecă unul cu celălalt
își scapă fructele - hrană aricilor,
merele se rostogolesc la vale
norii se rostogolesc în alb.
Un trăsnet de ploaie
[Cu o mână te țin de după gât]
Te apucasem așa la întâmplare de șolduri
de umeri
de brațe
de degetul mare și de multe altele care nu-și au locul aici pentru că mama ta și-ar putea baga nasul
În anii cincizeci, când adolescenții au fost în sfârșit recunoscuți ca un grup social separat, s-au auto-definit negând valorile morale tradiționale, gusturile estetice, alegerea carierei și moda
[Cu o mână îmi scriu poezia]
Undeva pe culuar era un tip cu păr negru care tot recita versurile acestea de câteva ore
M-am gândit că trebuie să fie ceva de capul lor dacă nu s-a oprit nici după
[Cu o mână țineam aparatul de fotografiat]
Era peste tot același verde cum nu am mai vazut din iarna aceea în care m-am tuns de ziua mea
cred că împlineam vreo șaptisprezece ani
Atunci era
D