Cum și-a luat un căcănar bătaie

- Ioane, vreau să ne întâlnim. Tre’ să mă ajuți să îl bat pe un luzăr! - OK. - Ne vedem la șapte jumătate la ieșirea de la TNB. Nu mai avea răbdare. A ajuns cu mult înainte și a fumat jumătate de pachet așteptându-l. Stătea și privea adunătura aia de amărâți care atârnă p-acolo: punkiști, goți, emo kidz. Tot tacâmul. În mare parte liceeni care cer țigări și râd tare. - Scuză-mă c-am întârziat! Care-i faza. - Hai să mergem, îți explic pe drum. - Unde mergem? - Cărturești. Sigur îl găsim acolo, e vizionarea unui film de-al celui mai bun prieten al lui. - OK, explică-mi ce-i cu tipu’ ăsta. - I-a tras-o fostei mele prietene. - Și care-i problema? - Problema e că i-a tras-o fostei mele prietene! - Și ce dacă? Și eu i-am tras-o înainte să fie cu tine! - Da’, da’ pulărău ăsta nu știa că e fosta mea prietenă, ci că e actuala. - Cum adică? - Adică eu i-am zis că e prietena mea. - Aha. Da-i fosta! - Da dom’le. Dar pentru el era prietena mea. - Și de ce dracu’ i-ai zis că e prietena ta? - Fiindcă e un căcănar și n-are ce căuta cu ea. - Așa. Poate i-a explicat ea că ești complet dus și că v-ați despărțit de aproape un an de zile... - Nu contează. Cuvântul meu contează. Și orice i-ar fi zis ea, cuvântul meu conta mai mult. Ion îl privește pe Anton puțin speriat. - Și cum arată tipu’? - Păi e genul de ratat cu mulți bani care fute femei mișto și apoi le dă papucii. - Întrebam dacă e făcut ...să mai chem pe cineva. - Nu mă. E un căcat cu ochi. Pălărie de tataie și pantaloni de stofă. - Băi, câți ani are ăsta în pula mea? - Nu știu, vreo 30. - Hai c-am ajuns. Tu intră și uită-te după el. Eu stau afară că sigur m-a reținut tipu’: cică e fotografu’ lu’ pește prăjit. Mă fut pe el de căcănar. Să vezi ce omor își ia! Te aștept vizavi. Ion intră. Îl găsește pe căcănaru’ cu pălărie de tataie, se așează la o distanță apreciabilă. Se termină proiecția, apoi lumea începe să abereze ba de una ba de alta. Căcănaru’ se ridică, spune ceva la ureche pretenarilor și iese. Ion mai așteaptă câteva secunde, se mai ridică cineva, se ridică și el și iese. Afară îl vede pe Anton venind: - Hai frate că-l pierdem! - Îl pierdem în pizda măsii. Căcănaru’ merge înainte pe Magheru înspre Romană. E aproape întuneric. Trotuarul e plin de oameni ieșiți la plimbare: fete care își vântură pieptul fără sutien de colo-acolo, bărbați gelați cu ochelari de soare din plastic, gagici cărora le alunecă fundu’ dintr-o parte în alta, și mulți alții care sunt acolo din întâmplare. Anton nu scapă din ochi pălăria de tataie. O privește cu aceeași dorință cu care Ion se holbează după tatuajul de pe linia taliei a blondei din fața lor. E total dezinteresat. S-a bătut de atâtea ori, încât aproape că nici nu mai simte adrenalina. Anton e plin. Muchii tâmplei îi pulsează ca atunci când urcă în autobuz controlorii și n-are bilet. E speriat. - Și dacă se duce acasă? - Mergem după el! - Și dacă ia un taxi? - Păi, ți-am zis, mergem după el. Căcănaru’ se întâlnește cu un prieten. Anton se oprește la o patiserie prefăcându-se că vrea să cumpere. Ne mai fiind alți clienți, se hotărăște să cumpere o merdenea. Ion o ia înainte și aude o frântură din conversația Căcănarului: „...ne vedem mai târziu în Frame...” - Cred că merge în Frame. - Păi i-o tragem în gang. - Exact. I-o dăm direct, da? - OK. Tu îl ții și eu îi sparg coaiele în patru. Când ajung în fața McDonalds-ului, Ion scoate din buzunar un borcănel de alifie chinezească. - Ce faci cu asta? - Păi nu vrem să ne recunoască, nu? Mai ales pe tine, dacă zici că te știe... - Da ok. Anton bagă merdeneaua în buzunar. Aici începe tema muzicală a bătăii, adica Deftones - Bored (cine stie - cunoaste, cine nu - sa caute). Se ung amândoi pe degete cu alifie din abundență. Căcănaru’ intră în gang. Cei doi vin alergând din urma lui. Ion îl apucă de ochi îndeajuns cât să îl umple de alifie. Apoi cu o mișcare scurtă îl lovește în spatele genunchiului, îi dă un brânci în spate și obține un căcănar întins pe jos, urlând agonic. Anton nimerește un șut drept în coaiele mari și umflate de atâta ego al marelui fotograf, artist experimental, purtător de pălărie, pantofi de golf, tricou de crichet, pantaloni de 500 de euro – un mare kitch ambalat vestic. Ion îl lovește la nimereală în stomac cu ghetele lui de munte cu talpă Vibram de 10 ori mai ieftine. În fața gangului s-au oprit niște oameni în vârstă, nu babalâci ci pe la vreo 40 de ani, care erau așa la plimbare de braț. Băieții cu gel trec aruncând o privire și atât, unii zâmbesc, alții doar grăbesc pasul. Portarul de la OTV se face că nu observă nimic, ba chiar se face că are treabă înăuntru. Căcănarul stă întins pe jos cu dinții sparți, încercând să se șteargă de alifie la ochi. Oamenii nu zic nimic, unii pleacă, alții nu știu ce fac, pentru că în povestea asta ei sunt doar niște spectatori. Personajul principal e căcănarul care și-o ia grupa mare. - Băi, hai că i-a ajuns. - Băi lindicule, vezi cui i-o mai tragi. Că ți-o tragem și noi. Și nu te mai văita atât că oricum îți dădeai drumu’ înainte de-a doua piesă. Anton își trage mucii, îl scuipă în față. Ion sare cu picioarele pe pălăria aia răsturnată e undeva pe jos. Căcănaru’ geme, nu-l ajută nimeni: opinia publică e la pământ. Se aude sirena unei mașini de poliție carese apropie, se apropie, se apropie, apoi se îndepărtează. Cei doi merg înainte pe gang și ies pe partea cealaltă. - Ce zici, boule, te simți mai bine? - Nu, dar măcar acum se simte și el prost.