Poezie
Imensitate verde
din ciclul mainilor
1 min lectură·
Mediu
[Cu o mână țineam aparatul de fotografiat]
Era peste tot același verde cum nu am mai vazut din iarna aceea în care m-am tuns de ziua mea
cred că împlineam vreo șaptisprezece ani
Atunci era primavară
iar eu eram tuns iar verdele rămăsese ca să-mi trezească mie amintirile și vecinii
Pe verandă erai cu totul altfel
te metamorfozai din fluture în omidă și reînviai un ciclu pierdut undeva prin buzunarul de la piept
De atunci nu m-am mai uitat niciodată în el
știu ca ultima dată aveam un șervețel parfumat și încă mai mirosea a crisalidă și a pânză de paianjăn sau poate a cocon moale
Într-o zi cu toții vom reintra în cocoane
fiecare în coconul altuia
și ne va fi mult mai bine
credeți-mă pe cuvânt
Noi n-ar fi trebuit să plecăm de acolo
pentru că așa au intervenit fel de fel de vânturi stelare care ne-au învățat ce-i ăla flux
reflux
flux
flux
reflux
flux
și iar reflux
[cu cealaltă mână țin albumul foto]
012.937
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dorinMOLDOVEANU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
dorinMOLDOVEANU. “Imensitate verde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorinmoldoveanu/poezie/21035/imensitate-verdeComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
(Sper ca incep sa inteleg ce-i cu cele doua maini, voi citi si urmatoarele sa vad daca este ceea ce cred.)