text 8

21

sulița îngerului cu aripile negre rupe sârma de wolfram

și în același moment asfințitul răsună a fructe de mare

18

cerul se prelinge cenușiu pe marginea salatierei

în care te privesc: nud florescent a cărui umbră de spini și umbră mă doare

27

aș vrea să simt durerea picurând pe muchia zidului de care se agață vulturul

mercenarul care a infestat ploaia îl va prinde

19

pesticidele ar arde și punga cu cei 30 de arginți

legată strâns cu cordonul meu ombilical

22

afințitul nu vine fără să mă acopere cu masca morții roșii

ca o portocală folosită drept inimă, pentru a putea fi strivită mai ușor de călugării incestuitori

25

calcă în picioare roba: oricum metabolismul lor nu mai funcționează de mult

iar catabolismul își face de cap prin chiliile austere, prin izvoarele de sudoare și rugăciunile de la magnetofon

23

aspirând spre bezna cupolei, măicuța atinge timpanul spart al icoanei

și-i simte răsuflarea pe degetele nichelate, scuipate de șarpele metafizic al potirului

25

ea s-ar topi în puful sintetic al covorului când mirosul de tămâie s-ar pierde

în aerul poluat de culoarea turnesolului cu care-au fost văruite aurele sfinților înălțați și decăzuți