Dorina Șișu

parcul ăla cu statuia lui Bernard Shaw este și-al pescarului meu. de pe strada lui Joice nu poți cumpăra bere. ironia sorții sau ghinionul morții? tu ai reținut sărutul de pe scara de incendiu, iar

Știu cum a fost fericirea. Uite că e la fel ca un vis. În ceafă te frământă înșelăciunea unui gol. Apleci timpul în față sperând să se așeze în palmele tale. Bucuria umblă pe trepte. Cu ușurință,

ce mult îmi place alunecarea asta a ta între stradă și castani cu berea și chipul meu cosmetizat nu dă bine la duminicile din familie între timp m-am agățat de o salcie număram paharele sparte

cum să fentăm suferința? lașitatea a înțepenit pe umeri o cărăm peste tot cu un rânjet nefiresc linia de la marginea vieții se face scară în fundul pământului

ceea ce era firesc în dublul tău rol a devenit o anomalie eternitatea vulgarului devine un manuscris absurd vorbești despre răbdarea mea? nu-ți poți imagina câte gânduri am așezat pe

cobori pe frunze sensul cuvintelor este de fapt o amintire cobori pe nopți să furi o stea doar închipuirea se face vis cobori un zâmbet să-ți vezi sângele cum rostogolește viața cobori pe

umbra de veche timpul schimbă din clipe și le împarte în stânga pe amintiri vântul și ploaia în dreapta mea un singur punct de care mă agăț doar apa rămâne să curgă împreună un curs de o

el este ceea ce vreau să fie vreau înger să fie și promit Cerului că atunci când voi simți că viața mă înșală, voi privi înainte, dar nu ca să-mi iau viața, ci să mă lupt cu ea îmi voi