ai milă

perplex privesc poezia
ca pe un lacăt cu cifru
13 versuri stau ca la cina de taină apostolii
cu hristos
număr cuvintele și sunt patruzeci și
la număr ca mucenicii din Sevastia
ce să înțeleg
încerc variante dar mă las păgubaș
prea multe sunt permutările
lacătul rămână închis
și-mi zic doar atât
că e o bijuterie verbală
plină de sensuri ascunse
îi dau un sens ce-mi convine
mă simt atât de bine
îcât îți spun mulțumesc.

cu dragul citirii, Ioan.

citesc, de fiecare dată, rândurile dragului meu prieten I.P.Doljești, dar mai ales acum, azi, aici, când muza era să fie descifrată de dânsul:
și-atunci când mâna începe a scrie
tu ești un mesager
și nu privești în ochi
nu cauți pragul
sau ușa scăpării
pentru că drumul îți scrie un alt drum
pentru că lumina îți bate în păr roua de duminică
...tu le numești fericiri
mâna scrie din univers secrete
o uitare peste mantia vieții
și nu te întrebi de ce misterul stă ascuns
între pletele unui anotimp care va să vină

îți mulțumesc, drag prieten!