Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

capul tău plecat mă frânge

1 min lectură·
Mediu
e imposibil să înțeleg cum stă treaba cu pierderea liniștii
știu că mă crezi
știu că ai trecut prin asta
știu că te poți preface fericit în timp ce eu chiar sunt fericită
știu că nu ești prezent atunci când spui că ești
că oricum ai întoarce propozițiile de mai sus
tot te prinzi în hora doamnelor de modă veche
am trecut pe lângă un castel vechi
l-am atins și am simțit în piele un fior
de parcă fusesem cândva acolo
nu cărămidă și nici tencuială
nu bufonul castelului și nici străjerul
...poate prinț? rege?
știu că am visat chestia asta de vreo zece ori
și da îmi place
atunci când îmi ghicești răspunsul la o întrebare pe care nici n-am gândit-o
dar mi-ar fi plăcut să o gândesc
în cafeaua de azi mi-a crescut un cireș
când treci pe la piață cumpără un kilogram de castane
după aia om vedea...
de ce ai aplecat așa de tare capul?
013.525
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
159
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Dorina Șișu. “capul tău plecat mă frânge.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-sisu/poezie/14109945/capul-tau-plecat-ma-frange

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@mondea-adrianMAMondea Adrian
fiecare fluture poartă în el o hartă stelară, liniștea pierdută de vechi demiurgi, zonele e(te)rogene ale acestui anotimp, asemenea unui vechi castel adăpostind trupul impregnat cu miros de lavandă. am trecut și eu pe lângă un zid de verdeață. am căutat răspunsuri. toate sunt la fel, toate au aceeași față întipărită pe o cărămidă miraculoasă. l-am atins și am simțit același fior glisând încet deasupra genunchiului, acolo, unde se făurește sub cireș, armele albe.

Frumoasă stare. Cu respect.
0