Poezie
omul mergea
1 min lectură·
Mediu
omul mergea în urma valului
credea că spuma e ruptă din rai
că apa i se prinde de glezne ca viața de sânge
mai credea că durerea se prinde de alge și rămâne pe fundul oceanului
dar liniștea l-a orbit
și gândul i s-a rătăcit
iar acum caută sărmanul
o scară de împrumut
repetând continuu ”cine să renunțe la viață?”
P.S. plânsul rabdă pofta pământului. palmele duc rugi cenușii: mai stăm, mai gândim, plângem, cerem unui om să-nțeleagă că o noapte, un taler, o piatră, un cerc, să ne umble prin viață fără mister.
3 iulie 2012
022.144
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dorina Șișu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Dorina Șișu. “omul mergea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-sisu/poezie/14074305/omul-mergeaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
"sărmanul". E un text ok. Ca o poveste.
0
Vă mulțumesc, domnule Liviu-Ioan Mureșan!
Uneori și poveștile sunt ok, așa cum vrea să fie viața. Nu ne iese mereu, da' mergem înainte cum s-o putea.
Gânduri frumoase!
Uneori și poveștile sunt ok, așa cum vrea să fie viața. Nu ne iese mereu, da' mergem înainte cum s-o putea.
Gânduri frumoase!
0
