paralela cu limba scoasă

Între voi s-a interpus o paralelă, căreia i-ai dat forma unui histrion, pentru a te distra pe seama ei, în timp ce iubirea eșua aiurea, iar reminiscențele ei creau o distanță echivocă pusă între voi, cu scopul de a nu vă apropia unul de celălalt.
Ai fugit din cauza acestei paralele, căci ție îți plac dreptele ce se intersectează în sinele tău, manifestând idiosincrazie la frig și apetențe față de mirări, visări, iertări și izbăviri, căci doar tenebrele, neantul și genunile au miros de doliu.

adevărat, un bufon pe o scenă modernă cu spectatori complexați de starea binelui, rămâne să îmbrac personajul principal în blănuri și coarne de țap dansând în jurul acestui altar numit viață.
am fugit? probabil că am luat rolul prea în serios. un Aristofan în plus mi-ar fi dat un aer în minus, dar nu la aplauze făceam aluzia, ci la acel doliu despre care amintiți în final, atât de sigur și atât de sumar îmbrăcat!

vă mulțumesc, domnule Rachieriu! la ceas de seară se cuvine un pahar de vin fiert! o vreme rece, prea nordică și prea străină, în care mirosul scorțișoarei este singurul alint de-acasă!
salutări dragi prietenești!