iepurele dadaist

Imi cer scuze daca asta nu e cel mai bun comentariu, dar nu stiu de ce, nu pot sa asociez stilul tau de poezie cu acest "man". Poate nu am citit sufficient din ce ai scris si e o gresita impresie a mea. De altfel nici superficialitatea iepurelui asta natang nu mi se pare ca ar cadra cu imaginea de poeta pe care mi-ai facut-o pana acum (desi poate nu prea am scris comentarii la ale tale poezii). Dar orice ruptura de obisnuit e pana la urma un experiment, unul necesar in sfera asta a lumii cuvintelor.
Mai la obiect, eu am banala si mult prea uzata imagine ca iepurele e nevricos pentru ca asa s-a nascut el. Da-I un pic de curaj iepurelui asta cu o ureche mai lunga, sa stea. Trimite-l la nenea Oz.

nu, dar e foarte bine că-ți spui părerea cu acest ”man”. treaba stă în felul următor: ”man” face parte dintr-un dialog cu un poet israelian, iar din corespondența noastră, de obicei pe mail, construim diverse faze lirice, eu luând pe ”man” în brațe evitând astfel să-i spun Adrian, un nume care nu-l puteam asocia în poezie.
am uitat să notez la finalul poeziei anul scrierii deoarece este foarte veche, iar ieri cotrobâind prin mesaje am dat de acest dialog. nu m-am putut abține să nu o postez. știu că nu e fantastică, dar pe mine mă face să râd. de obicei nu scriu pe linia asta și de aceea țin să păstrez comedia ironică a puținelor poeme pe care le-am scris.
Iepurele cred că a ajuns de multă vreme la nenea Oz, eu orientându-mi muza spre chestiuni mai adânci decât morcovii :) 'nealui.

Diana, comentul de la tine este binevenit!
mulțumesc!
gânduri bune și fericire maximă!