dau moartea pe gratis

citind titlul am stiut 99% ce ma asteapta. acel 1% a dat click si uite asa s-au confirmat cei 99%. eu as evita astfel de peroratii cu privire la moarte sincer.

Bine, care sunt argumentele să renunț? e moartea o fericire sau o bagatelă? ea nu are voie să intre în poezie sau poezia nu are nevoie de ea? Nu orice lucru, urât sau frumos, are dreptul la un cuvânt?
Poate că am încercat să stăpânesc o voință. Nu am așezat moartea în text ca pe o problemă administrativă, am pus jocul ei pe locul doi.

nu argumente sa renunti ci, argumente referitoare la faptul ca s-a scris atat de mult pe tema asta incat e foarte, foarte greu sa mai surprinzi cu ceva. atat. nichita, eminescu, bacovia, (minulescu chiar), etc, au gangbanguit acest subiect atat de mult incat e nevoie de o... 'dotare' foarte buna de imprevizibilitate, nou si forta.

of, nu m-am gândit așa. acum, privind din perspectiva asta, îmi dau seama cât de egoistă sunt. am scris ce-am simțit fără să mă gândesc la ceilalți de dinaintea mea. uităm, când punem mâna pe creion și gândul începe să galopeze pe hârtie, că nu contăm mai mult decât cei din urma noastră. nici la forță sau la surprindere nu am privit. de fapt, scrisul a venit și a plecat. apoi uiți. uiți de unde ți-a venit, pentru ce ai scris una-alta sau care e scopul gândului tău. să fie asta literatură sau stare? cei de dinainte, oare, au gândit în prealabil poezia? suspicioase sunt stările dar și puterea.
mulțumesc pentru deschidere.