dorin cozan

Dane, un text bun. nu te laud, sa nu rosesti. cat despre copaci, sa te tii bine de ei. din punctul lor de vedere suntem niste frunze mai mari, vorba poetului de ieri si de azi...

bravo!

iată ID-ul meu: dorincozan


ps: pariem ca-l stiai? pascal sau altceva? tu alegi!

un text subtil. stai sa-mi scot ochelarii.

v-ati predat? \"ai si tu dreptate\"! pe bonus se pot lua multe azi. conteaza.... imaginea si nici ea, cand dumnezeu te vrea. lasa-te sedus de valuri...

felicitarile mele! abia acum v-am \"descoperit\"! un stiu de ce, dar imi vine cateodata (cateodata etc.) sa ma iau pe campii; nu urlu, adica tac.

cu sinceritate, traiasca rock-ul si dumnezeu

un text subtil, in special finalul, deloc previzibil. textul mi-a readus in memorie amintiri din copilarie: povestile la gura sobei, lectiile din abecedar, alienarea \"predata\" prin scoli si multe altele. nu insist.
samsara e ptr. oameni mari.

un poem despre moarte/despartire. un poem trist care repune pb daca suntem sau nu, cand nimeni nu apartine nimanui.

Felicitari, Ioana si La multi ani!

poemul tau mi-a amintit de prima propozitie din O. Wilde, Portretul...:\"artistul e creator de lucruri frumoase\".
asa cum in fata frumusetii in sine nici Platon nu si-a gasit cuvintele, nici eu nu indraznesc mai departe. omagiul tau e o urma pe zapada, e important ptr ca va topi si va \"astupa suflarea\"

felicitari, ioana

distinctia ontologica si/sau metafizica (dupa cum stim, nimic nimic nu mai intelegem..)este eludata, totusi, in paradigma epistemologica actuala, in care se ...inventeaza stiintele si se dărâmă apoi....prin urmare, ana (+-n) nu mai are mere, iar baiatul sta la coada, ca martienii n-a pile....
cred ca cel mai mare actor al celei mai buni dintre lumile im-posibile, al totului si nimicului este \"inca in viata\"

si daca Ana era un fel de dandy?...de la Huxley citire.(acesta nu este un punct) pot sa arunc o vrabie? nu pe șine...

(multumesc pentru felicitari!)

i

...sau phuf! (la alegere)

grabeste-te!
ce fac...
psst!
de ce
din tren
hai
Mister
Olympa


o primavara noua, cu volta!

miza versului amintit, intr-adevar, consta in legitimarea demersului poetic care presupune o recunoastere in celalalt a semnului dublu.....iar taranul roman, vesnic sau nu, nu se dezminte: el intra, totusi, ca si boldeii sunt de la domnul....

...subiectul se obiectiveaza de fiecare data in ipostaza lui \"pe aici nu se trece\", da! altfel, Malthuser spunea, replica la versul ales de tine, astfel: nu exista acord intre interlocutori; numai senzatia si ...apelul la intuitia personala sau a celuilalt; daca e asa, Wittgenstein a imbatranit, rescriindu-si, mental,al sau tractatus....

in fapt, altul e versul pe care-l vizasem. cine mi-l poate pune in paranteze?

cu atat mai mult, evaluatorul radical cauta contradictia pentru a contraria vederile si camerele.....problema de zid. rezista. ...din teamă de vid?

intre evaluatorul radical si alegerea radicala exista o diferenta: prima il implica total (iti aduce flori), restul e imposibil de dat. Taylor avea dreptate: chessmaster 8000 nu poate fi condamnat la libertate. micul print, da. a mutat nebunul.

da,unii, prefera gingiile.
sa stii.

imi cer iertare ptr greselile de redactare si nu numai....

tout le monde est une nonne (Salinger)



strofa 1
exodul: “ea”/ființa/viata/arta/dumnezeu/ceea-ce-se-mișcă-pe-sine se îndepărtează/se dezlipește/se lasă dusă parcă era și nu era „oceanul”/universul/uman/divin/poetic etc.; o descriere subtilă, fără efuziuni, fără sentimentalisme al primului act al scenariului: intuirea căii/sensului/numelui care ofera stabilitate, a intrepatrunderii lucrurilor, caci o balena nu este doar o balena asa cum un brat nu este doar un brat; ele se prelungesc in realitate in noi, noi credem ca stim cum se privesc dintr-o parte, de pe tarm. Aici apare ruptura: cel care constientizeaza ca deja trebuie sa inainteze ca deja e pe drum se vede, totusi, exclus (vezi: “degetele țipau pe mine cui mă lași”), remarcand totodata atitudinea sa de deschidere spre intelegere/universal/impartasire etc. (vezi: „palma deschisa”) dar, in acelasi timp, se simte “moale” (vezi Ryga Crypto ….), incapabil si totusi avandu-si talantul său; se reia secventa intre-zariri insa, acum, dihotomizand: sunt si niste “pescarusi fatalisti”/cei care își permit luxul de a plana deasupra lucrurilor/conceptelor/limitelor dar fara a le depasi, avand ca plasa de siguranta motivul …croazierei (de fapt, nimic nou sub soare, sa fim hedonisti si destepti….). balena se plimba parca acum, intra..ciudat…in golful mucegait (Panama?) adica unde nu te asteptai sub nici un punct de vedere logic, stilistic, ideatic etc. si, imediat, apare sentinta fireasca, comuna, aproape soteriologica: “nimeni nu stie” numai (alt)cineva, poate e levantul, harponul, navodul, altfel spus totul pare a se incadra in continuare in limitele firescului: am auzit cu totii de Mecca, lostrite, theosis, absolut, spirit universal etc. adica, da, fireste, cautam cu totii sensul, creatia, re-nasterea fiecare unde si cum poate. Suntem oameni.
Insa, iar, balena…cotește, “pe la mijloc” i se face pofta –nu foame- adica ceva scapa rationalitatii, măsurii (vezi apelul la logica din strofa a 3-a), increderii in acel asa-stau-lucrurile. Urmarea e previzibila de sus in jos (pasari-caracatita-atol): totul se separa/se camufleaza/isi pun mastile bineinteles, facand ceea ce se asteapta de la ei: fulgi, cerneala, perle; daca nu prind pestele cel mare, macar unul mic.... de aici incolo, “poftiți descurcați-vă, doamnă”, daca doriti, puteti continua, dar, pe cont propriu; inteleptii nostri au mers pana aici...

Strofa 2: balena/vanatorul nu se opreste. Spinarea (verticalitatea) e un semn al moralitatii care trece dincolo, cu riscul anatemizarii: raiul si iadul sunt una sunt inauntru sunt aici/acum “in poarta matricei” totul e pregatiti pentru muscatura/disecarea/ inghitirea/dizolvarea frontierelor, tanjirea e mare insa “nu vede”/nu aude …celalalta parte se zmuceste (vezi metafora platoniciana a sufletului ca atelaj inaripat) solicita reintregirea, participarea la marea aventura a viului… balena, pre-știind riscurile (clasice) ale intoarcerii din drum, ale ocolului...prelungit la infinit. Ea recunoaste, stiutoare si nestiutoare, intreaga poveste : fiinta cenzureaza dpv transcendental accesul fiindului la miezul ei, arta il ....cutremura pe artist, dar numai unii, f putini, devin opera de arta, dumnezeu pune straja la pomul vietii....

Strofa 3: “si s-a intors”/in sine/prin celalalt nu l-a muscat, l-a luat asupra sa (vezi gestul christic) si „a tipat fara grai” (nimeni nu a auzit si nu a vazut nimic) e doar ceva nemaiintalnit, o „intamplare fara logica” unde si cel mai nebun dintre nebuni ar fi stiut cum sa faca si, mai ales, ce nu are voie.... subtilitatea textului care descrie numai cerul prezinta, de aceasta data. „reactia” lumii de sus...de/caderea sa, ceea-ce-nu-tb-sa-se-miste..... ce e sus a coborat, s-a intrupat, nestiut, in fiecare din noi, in spirit sau trup, cu intentia re-unirii, revenirii la oul primordial care nu era ou, ci incubator....

Strofa 4: celalalt nu are timp sa intrebe, nu stie ce e (vezi reiterarea, aici ....puternic angajata, a explicatiei comune din stofa 1) spirala e dubla stanga/dreapta sus/jos „ciorba”/ceea ce urmeaza in fapt, jertfei e clara, limpede „ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat”, ca si cum stiam, da, totul era un presupus rai si iad si noi eram- credeam-cand intr-unul cand in celalalt, iar celalalt mereu de partea celalalta.....

Strofa 5: “nu au fost pierderi” avertizeaza insa, prin procedeul psihologiei inverse, ceea ce ce “contine” ciorba, substanta ei, ingredientele ei esentiale, ceea ce nu se vede in fapt. Transformarile sunt esentiale, digestia normala, fireasca (ce fel de normal si firesc insa aici?). versul ultim de aici (“fara nici o pofta”) sustine cele de mai sus: pofta initiala, tanjirea, s-a implinit ambii au fost inghititi de ceva si mai mare…..

Strofa 6: amintind de anumiti albatrosi, strofa a 6-a arata logica oricarei fiintari si creatii: ce iese dupa cina (de taina)? Gazul inefabil (si aici autoarea salveaza exemplar sacrificial creator de la inutilitare, sarcasm si absurd) trece/se plimba/ocoleste/se foloseste de oamenii-balena, iesind dintr-unul si intrand in celalalt. Aici se reia tema incapacitatii, in cazul unei viziuni limitate, a importantei si efortului depus in orice ce se construieste cu scopul auto/depasirii. Vedem picioarele noduroase sin u zborul albatrosului…

Finalul, scris nu la intamplare cu litere mari, atrage atentia spre mai departe: nu s-a terminat totul mancand si savurand….totul se duce la fund, un fâs se alege de toate (chiar si atunci cand balena cauta sa ajute vanatorul, cand ambii consimt pe-trecerea, refacerea) e, aici, o lectie, care nu convine. si e bine asa.


al dvs, francisc,
scufundatorul

nu cred ca e nevoie de multe cunostinte (nu mai mult de nivelul claselor de liceu) pentru a oferi macar o explicatie acestui poem; cred ca altele sunt motivele pentru care se ...mimeaza aici nepriceperea, mai ales din partea unor membri ai agoniei \"recunoscuti\" ca avand destula experienta in domeniu; cel putin de cititorii acestui site.
poemul acesta vorbeste, simplu, despre pierdere, disparitie, moarte, ...iar literele mari de la final nu sunt altceva decat literele cuv. IONA; e un purgatoriu prin care se trece spre intelegerea a ceea ce nu poate fi evitat: maturizarea si, implicit, sfarsitul. si vezi, aceasta a fost...

din pacate, ptr multi, de neinteles.

felicitari, ioana, pentru poem.