I. Vindecarea luminii
Sălbatică lumină mult dorită,
Obârșia o ai în vârf de stele,
Și-n coama de cometă ne’mblânzită,
Cu care zboară dorurile mele.
Degeaba înăuntru e văpaie,
Zadarnic pun
Eu ți-am pierdut – pierdute-s pe vecie –
La orizontul unui trist amurg,
Urma și chipul. Și-o stea în galaxie
Vor naște azi lacrimile ce-mi curg.
Va răsări pe bolta cristalină,
Cerescul ochi
Ai început să mă iubești
Pe cȃnd eu nu te mai iubeam,
Și o iubire ca-n povești
S-a frȃnt pe cȃnd o povesteam.
De cȃte ori te asaltam
Cu declarații de amor,
Tu mă lăsai
O! Ființă, tu, de aur și lumină,
De-mi strălucești incandescent în vis,
Eu știu c-am fost și că voi fi de vină
Ca îngerul căzut din Paradis.
Eu știu că am căzut acuma pradă
Păcatului de-a nu
Un privitor al vieții sunt,
Teatru prost jucat de dobitoace,
Plimbându-se încolo și încoace.
În drumul lor sunt un jalon mărunt.
Bogata recuzită naturală
Aduce-aminte de altă actorie,
Căci
