Poezie
Te-am pierdut
1 min lectură·
Mediu
Eu ți-am pierdut – pierdute-s pe vecie –
La orizontul unui trist amurg,
Urma și chipul. Și-o stea în galaxie
Vor naște azi lacrimile ce-mi curg.
Va răsări pe bolta cristalină,
Cerescul ochi cătându-te rebel;
În ochii tăi, o rază de lumină
Va scufunda într-un adânc regret.
Și te-ar chema la el dintr-o privire,
Te-ar lumina în drumul nesfârșit
La fiecare pas de rătăcire
Și fiecare înger răvășit.
Preferă, dar, să se ascundă-n ceață,
Căci nu mai arde cum a ars cândva,
Și-ți lasă calea liberă pe viață
Spre steaua ce va fi să fie-a ta.
Te va veghea din depărtări stelare,
Dar nu-ți va răsări în vis nicicând,
C-a învățat că și-o privire doare
Și nu vrea să aducă gând la gând.
Eu te-am pierdut. E noapte și mă doare
Să simt în cosmos cum mă contopesc
Și cum mă sfâșii într-un trup și-un soare,
Și cum eu în niciunul nu trăiesc.
001.135
0