Te-am pierdut
Eu ți-am pierdut – pierdute-s pe vecie – La orizontul unui trist amurg, Urma și chipul. Și-o stea în galaxie Vor naște azi lacrimile ce-mi curg. Va răsări pe bolta cristalină, Cerescul ochi
Un privitor
Un privitor al vieții sunt, Teatru prost jucat de dobitoace, Plimbându-se încolo și încoace. În drumul lor sunt un jalon mărunt. Bogata recuzită naturală Aduce-aminte de altă actorie, Căci
Iubiri celeste
I. Vindecarea luminii Sălbatică lumină mult dorită, Obârșia o ai în vârf de stele, Și-n coama de cometă ne’mblânzită, Cu care zboară dorurile mele. Degeaba înăuntru e văpaie, Zadarnic pun
Flori de iubire
O! Ființă, tu, de aur și lumină, De-mi strălucești incandescent în vis, Eu știu c-am fost și că voi fi de vină Ca îngerul căzut din Paradis. Eu știu că am căzut acuma pradă Păcatului de-a nu
Doi străini pe un peron
Ai început să mă iubești Pe cȃnd eu nu te mai iubeam, Și o iubire ca-n povești S-a frȃnt pe cȃnd o povesteam. De cȃte ori te asaltam Cu declarații de amor, Tu mă lăsai