Dorian Duma
Verificat@dorian-duma
Sunt doar un personaj, nici macar clona
mie tare mult mi-a placut poezia matale pentru ca nu e terminata. Ca mie imi plac lucrurile neterminate.
Eu cand eram mic mancam toate cojile de paine care erau neterminate de pisica noastra.
Iar cand am mers la scoala mereu aveam temele neterminate. Pentru asta eu cam luam nota patru si tot doamna mai spunea ca inca n-a terminat cu mine.
Pe urma eu m-am casatorit si inca nu mi-am terminat casatoria, ca sa imi place mie sa dureze cam vesnic casatoria mea.
Pe textul:
„Mesaj pentru voi" de CRISTINA DUMITRESCU
Pe textul:
„Riscurile meseriei" de Cristina Petrache
Pentru ca este cam adevarat. Ca iubitele mai pot mult dar iubitii nu mai pot mult. In dragoste barbatii nu sunt asa de buni ca femeile. De aici si toate frustrarile barbatilor si ura lor impotriva femeilor. Ca ele mereu mai pot dar ei nu.
Dar poate ca barbatii nu urasc femeile ci doar \'virilitatea\'lor. Poate ca ei mai mult se urasc pe ei insisi si natura care i-a facut mai neputinciosi ca pe femei.
dar se ascund, ca asa sunt barbatii, ascunzareti. Ei se lauda la toata lumea ca ei pot mult si nu-i adevarat. Ei pot doar un pic si gata, pe urma isi vad de alte treburi, dragostea ii cam plictiseste dupa picul acela.
Nu vorbesc de exceptii ca mine.
Pe textul:
„Iubito..." de Sabadas Mihai
eu ti-am citit toate epigramele, eu n-am stiut ca tu esti altul pana n-ai spus-o tu.
Draga Rostas,
eu te rog pentru ca sa nu pleci. Eu te rog pentru ca sa mai stai. Daca eu te-am jignit cu ceva eu am sa ma pedespesc, (asa se scrie?)
Eu te rog sa ma ierti ca nu am venit mai des pe pagina ta si nu ti-am scris, dar am citit tot, te rog sa ma crezi.
Draga Rostas, eu acuma cred ca matale vrei sa ma parasesti pentru totdeauna si eu cred ca n-am sa pot sa suport si am sa fac o greseala cam mare. Eu am crezut ca eu si cu matale suntem cam prieteni. Si nu m-am inselat. Vai ce ma doare capul, pe mine care niciodata nu m-a durut capul inafara de atunci cand totusi m-a durut.
Draga Rostas, acuma daca pleci, eu vreau sa-ti dau ceva ca sa iti aduci aminte de mine, eu am sa stau sa ma gandesc, cu toate ca imi e oroare de ganduri, si am sa-ti scriu ceva numai pentru tine. Poate ca are sa dureze dar o sa-ti scriu.
Si iti spun ceva, dar e secret, sper ca nimeni sa nu mai intre aici dupa mine.
Eu nu sunt Costel. El e doar prietenul meu cel mai bun care m-a adus pe site. Noi ne-am mai prostit uneori si am scris unul la altul pe pagina, dar atat. El m-a invatat sa scriu dar nu prea bine dar eu tot mai iau lectii de la el ca intr-o zi eu vreaa sa fiu un mare scriitor si lumea sa se mire de mine. Sa spuna \'uite-l pe DoDu, e scriitor!\'
Mie pe site-ul asta imi place foarte mult de toata lumea. Pe mine nimeni nu m-a jignit niciodata si toata lumea este foarte frumoasa cu mine. Eu iubesc pe toata lumea de aici si asta te include si pe matale.
Eu te iubesc domnule Rostas, daca pleci eu o sa ma gandesc la matale acolo unde ai sa pleci si o sa-ti fie poate ca putin dor de DoDu
Pe textul:
„Fie-mi apa usoara! (d.s.a.)" de Romeo Rostas
e foarte interesant ceea ce ai scris matale aici dar eu cred ca nimeni de pe site-ul nostru nu se va prezenta la concurs pentru ca acesta este un concurs cam serios si lumea de pe site-ul nostru nu vrea sa participe la un concurs cam serios pentru ca le e frica ca n-au sa castige cam nimic.
Eu stiu bine ca n-am sa particip ca eu nu am atatea poezii cate se cere la concurs, numai daca cineva mi-ar imprumuta poeziile lui si atunci as face fifty-fifty, poate cu matale, ce spui?
Sau poate cu domnul Rostas, ca vad ca si el a inceput sa scrie poezii pentru ca a gasit-o pe muza dansului care e Oriana. Insa Oriana nu vrea sa fie muza permanenta a domnului Rostas pentru ca ea mai vrea sa fie si muza altora.
A mea nu, muza mea este domnul Nexus, Degeaba si poate ca Andia. Mai ar fi si domnul Pan dar el ma inspira prea rar.
Eu tare as vrea sa particip la concurs cu o poezie pe care inca eu nu am postat-o pe site pentru ca mi-e rusine de ea.
Odata mi-a citit-o prietenul meu si el a zis
- Ba, DoDule, tu ai scris poezia asta?
Eu m-am razgandit si i-am zis ca nu, ca nu stiu cine a scris-o, ca poate singura s-a scris, ca eu am mai auzit de poezii care se scriu cam singure si poetul numai da din mana asa ca sa creada lumea ca el scrie poezii.
Eu am cunoscut un poet pe care il chema Petru Iliesu si era schiop. El mi-a spus ca poeziile trebuie sa le lasi sa se scrie singure in mintea ta si abia apoi sa le asterni pe hartie. Nu tu sa te pui in fata hartiei si sa astepti o muza care sa-ti sopteasca ce sa scri. Ca atunci se chiama ca nu mai e poezia ta. Ci a muzei.
Iar un alt poet care avea gura mare pe la Uniune, zicea ca poeziile nu trebuiesc cautate pentru ca atunci ies scremute. El a zis ca poeziile se pescuiesc. Stai asa cu undita in mana care se chiama stilou si astepti. Dar nu te gandesti la poezie. Te gandesti mai bine la vecinul tau care si-a batut nevasta. Si atunci te cuprinde ura pentru vecinul respectiv. iar cand ai obtinut ura asta, repede o convertesti in cuvinte care se chiama poezie. Poti sa te gandesti si la vecina si atunci iese alta poezie si poate ca vecina iar va manca bataie din aceasta pricina si atunci tu iara te superi pe vecinul si tot asa. Asta se chiama sa pui momeala in undita.
Gata acuma cu povestile ca eu daca-mi dau drumul nu pot pentru ca sa ma mai opresc numai daca-mi fac singur piedica.
Pe textul:
„CONCURS" de Radu Tudor Ciornei
Eu odata am avut o rochita dar bunica ii zicea camesoi. Tinea si de camasa si de pantaloni. Chilot nu mai purtam ca nu se onisnuia pe la tara. Doar aveam camesoiul.
Era foarte practic in unele situatii. Dar nu tin minte daca am exploatat situatiile sau nu ca aveam un an jumate pe atunci
Pe textul:
„decenta mea rochita" de marinela serban
Pe textul:
„lacrimi și ciori" de alex bâcu
te rog frumos sa nu te superi care va sa zica pe mine ca nu ai dreptate.
Matale traiesti intr-o tara in care echivalenta intre femeie si barbat nu se exista. Femeia in nord america este mult mai egala ca barbatul si are mult mai multe drepturi daca vrei sa stii.
Iar Oriana traieste si ea intr-o astfel de tara si ea e constienta de acest atu pe care il are in fata barbatilor, a masculinitatii daca vrei matale.
Lumea nu mai e masculina, de ceva vreme, cel putin in tarile asa spus civilizate. Am revenit la matriarhat, caci istoria se repeta, nu-i asa?
Nu e nimic rau in asta. Eu de cand astept sa raman la cratita acasa si sa nasc bebii. Acuma si cu bebii astia, incep sa mijasca ochii prin eprubete, e numai vina barbatilor, a femeilor nu.
Femeile nu sunt vinovate pentru nimic.
Iar barbatii nu pot pentru ca sa inteleaga femeia desi ele sunt parte a barbatului Adam, particica din zestrea lui genetica daca ar fi sa ne luam dupa basmele Facerii.
Dar noi nu ne luam. Noi ne luam dupa Darwin care a prezis ca omul va evolua la maimuta si invers, pentru ca vorbim de o ciclitate aici, istoria, asa cum am aratat, se repeta.
Asa ca da-o incolo pe Lilith aia ca nu face nici o branza, eu am intrat pe site-ul recomandat de matale si nu am gasit nimic demn de considerat sau reconsiderat.
Eva ramane Eva, femeia care i-a deschis barbatului ochii mintii si apetitul pentru frumos.
Vreau sa spun ca Eva era frumoasa ca orice femeie care e dezbracata.
O femeie stie intotdeauna sa se dezbrace si o face intr-o mie de feluri.
Poezia este unul din feluri prin care femeia se dezbraca pentru a-si arata frumusetea.
Eu atat am avut sa-ti spun
Pe textul:
„albăstreaua sălbatică" de Luminita Suse
Pe textul:
„tremuram durere" de pop romeo
Ce nu am inteles eu aici, din poezia asta care mie mi-a placut este, unde a disparut universul prieteniei?
Eu cand am vazut numele matale, m-am gandit ca ia sa citesc sa vad ce mai face universul prieteniei si nu l-am gasit. Ori poate ca de data asta l-ai uitat acasa.
Pe textul:
„Purgatoriu" de Cristian Munteanu
Toata viata mi-a placut parantezele.
Doamna profesoara de matematica nu avea paranteze, avea numai piciore lungi. Parca era numai cap si picioare.
Odata m-a intrebat ca ce e linia dreapta, eu am spus ca nu stiu dar linia stanga e precis reflectia liniei drepte in oglinda. Pentru asta am luat nota patru si o bataie de la tata ca tata nu suporta nota patru. Zicea ca nota patru e pentru corigenti. Nota cinci nu-i placea nici atat. Zicea ca cinci e pentru prosti ca mine.
Pe textul:
„Atât de straniu" de Andrei Dumitrescu
acuma mie mi-a cam placut poezia asta, mai pe sarite, asa.
acolo unde se adulteaza nu mi-a placut dar dincolo mi-a placut.
Te rog sa ma ierti, domnule Degeaba
pese
daca mie mi-ai fi scris ce ai scris lui draga Bea3x eu m-as fi cam suparat pe matale si poate ca ti-as fi dat cu praf de creta in ochii matale
Dar sa stii ca poate ai drepotate
Pe textul:
„adulter" de alex bâcu
Rechinii nu-mi plac ca ei mananca pestisorii. Rechinii n-au nici fosfor numai dinti ca Baba-Cloanta. Nici Baba-Cloanta nu e fosforescenta si nici nu cred ca e buna de mancat.
Pe textul:
„Plutesc in marea dragostei" de Dragos Cosma
Poate ca \"mirc\" e un fel de leustean, ca mie imi place leusteanul peste drobul de miel. Iau leusteanul, il dau la o parte si descopar friptura. De aia imi place mie leusteanul. \"Mirc\"-ul nu, ca nu stiu cu ce se mananca
Pe textul:
„~Post mortem~" de Beatrice Zornek Claudia
Ai grija, poate ca vine si Oriana
Pe textul:
„Trenul fara gara" de Radu Tudor Ciornei
eu daca as fi fost primul la poezia asta care mie mi-a placut, ti-as fi scris cam asa
Ai grija, domnule arhanghelule ca daca trec eu pe aici apare si Oriana si-ti da o steluta de nu mai stii pe unde sa-ti scoti camasa
Pe textul:
„Confesiune" de Andrei Dumitrescu
eu ma bucur ca matale iti place Timisoara ca eu sunt timisorean si mie iara imi place Timisoara si eu cunosc si Rosiori de Vede, am fost la un film acolo la cinematograf era depre niste culegatori de bubac si doamna de la bilete a sous ca nu pot sa vad filmul ca nu sunt destule bilete vandute si eu atunci am cumparat bilete mai multe si am intrat inauntru cam singur.
PS
Mie mi-au placut toate poeziile matale de pana acum ca matale ai har la scris poezii poate ma inveti si pe mine odata cand ai vreme
Pe textul:
„Despărțire" de Liviu Nanu
Pe textul:
„Stiri despre moartea mea" de Virgil Marius Sabau
ei vor sa fie toti acelasi univers si atunci se chiama ca se calca pe picioare si unul apleca capul celuilalt la fundul universului ca sa fie el primul la varful universului unde e mai bine ca e mai sus si poate pentru ca sa fie sef
Pe textul:
„Mâhnire" de Cristian Munteanu
Nu te supara, te rog
Pe textul:
„Adorm pe coji de mere verzi" de Mary
