Dorian Duma

Domnule DeDe, imi vine sa chiui de bucurie ca sunt primul aplaudac al matale, adica ma autopromovez comentatorul favorit (as fi scris cel mai favorit dar mi-e teama de pleonasti)
Vreau sa te asigur ca mi-a placut poezia peste orice imaginatie din cauza confruntarii dintre puii de ciocarlie. Ca mie imi plac poeziile de razboi ca ma tine incordat pana la ultimul vers si plang de ma prapadesc. De data asta nu m-am prapadit dar am suspinat mai ceva decat pamantul ucis printre suspine. Eu nu inteleg cum ai putut sa gasesti asa o metafora ca m-am crampotit tot dupa lectura.
Eu nici n-am stiut pana acum ca pacatele se aduna in zbaterea finala, eu cand am sa mor n-am sa ma zbat deloc, sa nu se-adune, ca e bine sa te duci in vazduh cu cat mai putine pacate. Am auzit ca daca n-ai pacate ajungi in cer si te poti uita in jos dar daca ajungi in iad nu te poti uita in cer ca nu se cuvine.
Acum ca ti-am laudat poezia poate ca-mi oferi o bere, daca nu, iti pun o intrebare intrebatoare. De ce te numesti matale zeu deghizat? Nu mai bine ar fi zeu in pielea goala ca s-ar uita toate fetelele dupa matale?

Domnule inoni, matale ai un nume frumos de iguana si vreau sa te anunt ca n-am prins toate ideile. Doar stii si matale ca ideile sunt ca niste fluturi iar unii le spun gargauni. Adica ideile fluturi zboara din capul tau si nu le poti prinde decat una cate una iar ideile gargauni stau in cap si nu intereseaza pe nimeni.
Cand eram mic aveam cativa gargauni, acum am mai multi. Odata, din cauza unui gargaune am invitat o fata la un film.
- Nu vin decat daca vorbesti ungureste, mi-a spus ea ca avea si ea gargaunele ei.
- Si daca nu stiu, nu?
- Nu
- Bine, pregateste-te ca vin maine sa te iau
Asa ca maine am venit si i-am spus fetei mitcinals.
- Ce-ai spus?
- Ti-am spus ca esti frumoasa si ca filmul e foarte interesant si precis are sa-ti placa.
- Asa, intr-un singur cuvant?
- Da, ca ungurii astia vorbesc putin dar spun multe.
In drum spre cinematograf, iar am avut un gargaune, care va sa zica am ajuns cu fata intr-o padurice stufoasa.
- Aici e cinamatograful?
- Nem tudom, am asigurat-o eu.
- Ce-nseamna?
- Inseamna ca daca gasim un luminis, e la fel de bine ca pe ultimul rand de scaune din sala de cinema.
Ca doar nu era sa ne uitam la film cand pe noi ne clocotea sangele si mai aveam si gargauni.
Vezi, domnule inoni, eu nu stiu daca la gargauni te refereai cand m-ai intrebat daca am inteles toate ideile, dar vreau sa te asigur ca i-am avut. Ce-i drept, incep sa dispara odata cu varsta, dar cativa tot mai raman si se numesc gargauni aleator care sunt si cei mai periculosi. Daca te loveste un gargaune aleator, iti infesteaza toti neuronii cu care intra in rezonanta si incepe sa-ti vibreze celulele pline de ADNeu. De tesuturi nu mai vorbesc. Calculele probabilistice spun ca pe barbati ii lovesc gargaunii aleatori imediat dupa ce fac 40 de ani. Scapa cine poate. La fete e mai cu cantec, pe fete le lovesc gargaunii in cicluri, care eu nu stiu ce inseamna, dar pare cam periculos.
In concluzie, domnule inoni, iti repet, ca-mi place sa ma repet. N-am inteles toate ideile. Ca daca le-as intelege eu pe toate, cititorul care ar veni dupa mine n-ar mai gasi nici una si-ar fi pacat sa scrii pentru un singur cititor

Adica eu nu stiu daca asta e proza, domnule DeDe, ca eu am mai citit proze si nu erau ca asta, adica aveau cap coada si cuvintele nu se roteau ca mustele in jurul unui borcan in care sta prinzonier un (nu spun ce, ca e rusine sa pronunti cacatoi).
Dar de placut mi-a placut, ca e vorba cine cu cine traieste. Ca ai uitat sa mentionezi ca unii traiesc cu niciunii si niciunii cu niciunelele. Ca mananca \"junk food\" si li se atrofiaza cutiutele de rezonanta.
Am auzit ca junk food asta e periculos, ca se lipeste de stomac si domnii fermenti nu vor sa-l macine cu mandibulele lor. Spun: iacs! si pleaca mai departe si se ineaca in cocacola. Eu zic ca mai bine sa nu discutam de probleme fiziologice ca sunt cam multe si in ultima vreme sunt revolutionare. Mai bine discutam de ideile matale geniale ascunse prin cotloanele mintii, ca si eu tot pe-acolo imi ascund ideile. Eu nici nu stiu daca am minte, geniala in nici un caz, dar cate un cotlon sigur se mai gaseste.
Acum eu vad, dar cam tarziu, ca matale traiesti cu matale (ma intreb numai cum te imbratisezi de unul singur, ca restul nu vrteau sa stiu) si vreau sa te asigur ca nu e nimic pervers in asta daca n-o intinzi prea mult. Ca singuratatea e tot o forma de junk food, adica iacs, hai mai bine sa discutam despre altceva, despre berea pe care mi-ai promis-o, de exemplu, subiect adevarat, hrana pentru inima si mintea ascunsa prin cotloane ambigiutatii noastre solitare.

Ucigasii de cultura nu sunt buni, ca omoara cultura si pe urma cultura trebuie sa fie ingropata si o mananca viermii aia scarbosi. Lui tata i-au mancat viermii o cultura de cartofi si atunci tata a injurat toti viermii de pe planeta noastra si cele inconjuratoare, dar mama l-a auzit ca avea urechile foarte muzicale.
- De ce injuri toti viermii din lume? Ca sunt si viermi de matase.
- Si ce daca? Eu tot izmene de bumbac port.
Cultura aceea de cartofi n-a mai putut fi recuperata, asa ca de-atunci tata a inceput sa-i urasca pe toti ucigasii de cultura iar eu am mostenit gena asta a lui, ca genele se transmit de la transmitator la receptor, care eu sunt un receptor ca stiu sa receptionez.
Odata am receptionat o melodie cultrala de la radio, dar nu era despre cartofi, ci despre cantarea Romaniei, erau bagate acolo si culturi de porumb si de grau si mai ales de orz, ca mie imi plac culturile de orz o nebunie. Daca sunt fermentate cu hamei, ca hameiul da gust bun.

Domnule stimat care te cheama si Dinescu,
m-am gandit sa ma mut pe pagina matale, de ce sa vorbim pe a altuia.
Vreau sa recunosc ca nu bag mana in foc ca n-ai scris 6 carti, o bag in plasma. Ca daca scriai 6 carti nu te mai trageai de sireturi cu mine, ca-ti luai nasul la purtare pe Corso. Asa ti l-ai luat pe culoarele agoniei ro, destul de intortocheata, stai si matale mai pe la intersectii, ca acolo te vede mai multa lume.
Ce voiam sa spun, mie imi place cum semnezi matale, adica dede, care daca aduni ies doi de de ca si la mine fiindca toti atatia de de am cati ai si matale. Oare ce ne deosebeste pe noi, domnule dede, ca avem aceleasi initiale. Eu cred ca semanam, care eu sunt cam prostovan, nu stiu matale cum esti de semeni atata cu mine.
Acuma, despre poezia matale, vreau sa iti aduc o nota informativa ca mi-a placut cam mult fiindca e lunguiata rau. Ca daca o puneai pe orizontala poate iesea o strofa jumate, dar asa au iesit multe strofe si multe versuri la numaratoare. De ce n-ai pus o litera pe fiecare rand, ca atunci iesea o adevarata epopee. Poti sa folosesti ideea mea de gratis ca eu n-am sa o folosesc, eu nu sunt poet ca matale, eu sunt mai degraba un dezgustator de poezie.
Una peste alta, ma bucur sa ne cunoastem, noi tizii astia de initiale. Am sa mai trec pe textele matale, ca vad ca m-ai indragit de la prima vedere. Si asa la fete n-am succes ca sunt urat si fetelor nu le plac decat barbatii cu situatie corespunzatoare si aparente demne de incredere care eu nu le am din cauza de dezmostenire a sortii. dar ma bucur ca ti-am cazut matale cu tronc, ca mi-ai raspuns imediat ce te-ai sesizat, asta se numeste autosesizare si ai reactionat precis. Chiar asa. De unde sa stiu eu ca n-ai matale 6 carti? Poate le ai. Ca se vand la pachet de 32 sau 52 plus vreo 4 jokeri. (semisecret: mie-mi place asul de pica si dama de caro, dar nu ma da de gol, popa de trefla nu-miplace, ca umbla dupa juvetele de cupa, o stiu de la un decar care s-a jurat pe toti septarii din pachet) (pssssst, ca lumea e rea si trage cu urechea, ramane intre noi dedeii

Mie totdeauna mi-au placut paradoaxele. Mai ales alea americane. Ca la scoala invatam ca americanii se dreogheaza si se impusca cu revolverele si toata lumea voia in secret sa plece in america. Si eu voiam. Dar eu nu tineam secret ca mi-era frica sa nu spun secretul la cineva si sa ma deconspire.
Asa ca daca cineva ma intreba ce vrea sa ma fac cand cresc mare ii spuneam pe loc:
- American, nenea!
- Si cum treci oceanul?
- Cu autostopul.
Ca stiam de autostop de la tata, cand mergeam la bunicul trebuia sa facem autostop ca autobuzele nu mergeau din cauza de bujii si garnitura de chiuloasa, care habar n-am ce sunt, eu si asa ma miram ca nu merg, doar aveau roti.
Pana la urma am ajuns in america, dar n-am mai gasit paradoaxele, ca de aici nu se mai vad, de aici se vad numai paradoaxele din Romania. Cam multe, ce-i drept

Din cauza parodoxelilor, am inceput sa am osesii, ca ma urmaresc peste tot, la sute de kilometrii. Iari am fost la un proces unde trebuia sa pledez vinovat, ca sa moi inima judecatoarei si sa-mi scada amenda pentru depasirea vitezei legale. Dar cand am fost intrebat cum pledez, mi-a si trecut o paradoxeala prin cap, pe care din pacate am spus-o cu voce tare:
- M-as simti vinovat daca as pleda vinovat!
- Atunci cum pledezi?
- Cum vrei matale...
- De ce cum vreau eu?
- Pentru ca esti cam frumoasa.
Asa ca am pledat nevinovat ca sa o impresionez pe doamna judecatoare. Problema a fost cu juratul pe biblie, care eu m-am infricosat pe loc, ca eu totdeauna mai bag si o minciuna care sa-mi slujeasca adevarului.
- Eu nu pot sa jur pe biblie, ca sunt musulman, your worship.
- Nu-i nimic, avem si coran.
Nu stiu daca doamna judecatoare umbla cu fofarlica sau nu, dar iar m-am speriat.
- Aveti si Torra?
- De ce, acum esti evreu?
- Nu, intrebam numai, eu sunt musulman cum v-am spus.
- Adunci aducem coranul…
- Da, dar sa fie coranul ortodox, ca eu sunt ortodox…
- Pai ortodoxii sunt crestini. Asa ca poti jura pe biblie.
- Aveti si biblia ortodoxa?
- Facem rost!
- Depinde, m-am fofilat eu inghesuit la colt, fara scapare din sala de judecata. Ce editie aveti dumneavoastra, ca eu nu jur decat pe biblia in limba romana si sa fie editia lui Coresi!
Aici i-am cam incurcat.
- Dar cine e Coresi asta?
- Un Diacon din Targoviste, dar cu tipografia la Brasov…
- Si ce numar de telefon are?
- Nu stiu, dar poate-l gasiti in cartea de telefon din anul 1544
Pana la urma au spus ca nu e nevoie sa mai jur pe biblie ca or sa ma creada pe cuvant.
- Orice as spune?
- Da, orice, a promis doamna judecatoare.
- Atunci trebuie sa va spun ca nici n-am fost pe strada cu masina cand m-a prins politia cu viteza prea mare.
- Cum asa, ca doar te-a oprit si te-a legitimat, asta cum o mai explici?
- O explic cum vrei matale, ca domnul politist din cauza laserului cu care masura viteza, a taiat un nod temporal si a intrat intr-un univers paralel cu soseaua unde poate ca eu acolo depaseam viteza, dar in universul asta nicidecum, mai ales cu masina mea care abia se tine, va rog your worship, sa ma credeti, sper ca am si eu atata prezumtie de nevinovatie…
Cum s-a terminat procesul nu mai vreau sa ma gandesc, ca nu exista dreptate pe lumea asta. Toata lumea depaseste viteza legala, de ce i-o fi casunat politaiului aluia sa ma prinda tocmai pe mine n-o sa inteleg niciodata. Discriminare aleatoare. Si mai vorbim de democratie.

Domnule Sache, care m-ai invitat pe pagina matale altfelm nu mai nimeream, ca niciodata nu nimeresc de doua ori pe aceeasi pagina, ca aici e Amazonul si nu Braila care si orbii o nimeresc.
Vreau sa-ti spun ca mie mi-a placut de doamna Halache si-am vrut sa aflu cine e, asa ca l-am rugat pe google asta sa-mi sopteascan vreo doua barfe. Iata ce am aflat: ca o chema Mi-halache dar a divortat de MI si a ramas halache si acum isi poate face de capul ei cu unii contribuabili care ii trimit telefoane fierbinti.
Am gasit si un “der Halache” dar era intr-o limba fonfaita rau si cuvinte lunguite si mai avea si tot felul de umlaut-uri ca la Albrecht Dürer, nu stiu ce legatura poate fi intre Frau Halache, contribuabili si pictorii astia, adica e si o muzica “für Halache”, ori poate o confund.
Am gasit si un “catalogo” cu femei fara combinezoane pe ele si fara alte hainute si manecute, mai precis goale pusca, din cauza de calendar unde aparea si Halache Florenza Romanozo, nu stiu daca e cea din povestea matale
sau din alta poveste cu contribuabili mai cu dare de mana.
Nu stiu daca ti-am spus ceva important, domnule Sache, dar nici matale nu mi-ai spus mie, ca dupa ce am citit scrisoarea matale, sau ce era, eu tot cautam continuarea sa ma prind de poanta, poate de aia mi-a si placut asa de mult ca eu mereu rad cand e tragic si plang cand nu se cuvine. De data asta am ras, ca era de ras, ca daca eu nu rad la un text, putine sanse sa rada altcineva.
Eu cred ca de fapt matale ai scris o poveste alegorica, fiindca te-ai folosit de multe metafore imagistice cum sunt carnatii la punga Metro (deci conteaza lungimea) si salamul la punga Selgros (deci conteaza si grosimea). Metafore bidimensionale, daca n-au si inaltime. Asa spune si teoria, ca inaltimea nu conteaza. Ma rog, matale stii mai bine.
KissFM nu stiu ce e, probabil un cod morse mai evoluat, FM o fi venind de la FeMei, adica trebuie sa pupam femeile, nu stiu de ce, ca femeilor nu le place sa fie pupate ca li se ia pudra de pe fata. Unii barbati le pupa pe maini iar altii pe picioare (daca sunt barbierite sau epsilapte, ce cuvant o mai fi si asta). Alti barbati sunt si mai si, le pupa peste tot. Eu am citit undeva ca nu e bine sa pupi femeile pe cercei, ca poti sa inghiti cerceii si femeia nu te lasa sa mai ajungi la timp acasa unde te asteapta nevasta cu mancarea intinsa, te pune sa te duci la toaleta si sa sa stai acolo ca o gaina pana ouezi cerceii si pe urma te pune sa-i si speli si te mai si gratuleaza cu “nenorocitule, pagubosule!”
Domnule Sache, eu zic mai bine sa ma opresc, am inceput sa alunec si de mai continui cu inductiile-deductiile mele, o sa iasa groasa de tot. Si nu vad in ce punga ai sa impachetezi ce-as putea eu sa spun.

Eu va rog sa nu ma excitati, ca daca ma excitati, devin excitat. Incep sa scot paradoxeli in mine cate 3 volume odata. Nu stiu cine o sa mai pridideasca sa le mai publice.
Domnisoara Nichita, sper ca nu de mine razi, asta m-ar intrista.
Domnule genuneanu, nu-ti mai fa “mea culpa” si-au facut-o cu mare “sadeness” cei de la Enigma, pe al caror prim album in loc sa scrie Mihai Cretu au scris Michael Curly. O tine asa si in al doilea album desi cu inocenta, vezi “Return to inocence” Isi revine in al 3-lea album “Le ROI EST MORT VIVE LE ROI” ,(un paradoxism pe care domnul Florentin sper ca l-a folosit in volumele sale), revine (iaca ma repet si eu) la un onorabil M Cretu (adio Curly) acel M il si explica, dealtfel, vezi “Beyond the invisible”. Si mai e o piesa pe care vreau sa o remarc, tot pentru dictionar: “I love you...I\'ll kill you” care se regaseste intr-un fel intr-o zicatoare populara: “Nu ma lasa sa mor ca nu te las sa traiesti”
Si insfarsit, o adevarata “mea culpa” apare abia in al patrulea album al Enigmei unde apare un titlu in limba romana: “Camera obscura”
Din ultimul album (“Voyageur”) as retine o tentativa de paradoxism doar: “IN THE SHADOW, IN THE LIGHT”
Si cu asta basta. Sper ca am fost pe intelesul tuturor.

Uite genunene, la mesajul de mai sus trebuia (pastrand tonul) sa scriu asa:
- si cu siguranta nu sunt sigur...
Poate ma baga si pe mine in dictionarul acela paradoxist, as intra cu curaj si n-as mai iesi nici de frica.

Domnule Genuneanu, iti sunt recunoscator ca m-ai desteptat despre electrificarea Babeni-Oltetu, desi mi-ar fi placut sa ma lasi ignorant.

Domnule Florentin, eu am sa ti-o iau putin inainte si am sa descalec la Babeni in aprilie. Si nu sunt sigur ca voi lasa ceva tuica pentru cand ajungi matale.

Domnule Florentin Smarandache,
eu sunt din partile Cizer-ului, care e in judetul Salaj, dar prietenul meu si al matale, adica Victor e din Valcea, un sat mai ascuns, voiam numai sa te fericesc cu vestea ca a reusit sa scoata doua volume de verusuri si mai are vreo 10 in manuscrise, proza, eseu, etc.
Altfel el tot taran a ramas si traieste din ce rodeste. Nu telefon, nu internet, sper sa aibe electricitate, desi nu sunt sigur ca la Babeni-Oltetu s-a introdus electricitatea.
Anul acesta, prin aprilie o sa-i fac o vizita si-o sa-i pomenesc de matale si volumele de versuri paradoxiste pe care le scoti.

Domnule Florentin Smarandache,
iata paradoxismul meu:
acum 5 ani m-a rugat Victor Paun sa-ti transmit salutarile lui. Dar eu ti le trimit acum

Petronica, Petronica
Iar esti vajnica furnica
De Michel n-ai nici o frica

Care eu sunt tare incantat sa te intalnesc pe cararile poeziei si sunt mandru care va sa zica din cauza de lupta dreapta, matale esti una din lupatatoarele pe care eu le cunosc si de care imi era cam dor

Draga Daniela,

ca nu mai stiu daca esti domnisoara sau duduie, poate nici nu conteaza, bine ca ai copilasi si locuiesti la Vicenza, sper ca le-ai transmis locuitorilor salutarile mele, (ca acum te rog sa-i pupi, tot din partea mea, ca vreau sa ma dau bine cu ei)
Am fost la adresa indicata de matale si am apasat pe cate ceva link-uri pe-acolo pana am ajuns iar aici, cred ca m-am invartit in cerc. O fi din cauza de emisfere cerebrale, cum susti matale sau numai din cauza de calote care mie imi lipsete calota din fotografie, nu stiu cat de rusinos e. A, sigur ca femeile sunt altfel, ca femeile poarta calotele cu mandrie, in piept dar la barbati nu le place si mereu le prind pe femei de calote ca sa le ia de la ele cat de zelosi sunt, dar pana la urma se razgandesc si fac alte porcarii.
Am facut si eu odata o porcarie, care tata imediat a sarit in sus agitat:
- Cine dracu a facut porcaria asta mizerabila si imputita?
- Eu am facut-o, am recunoscut ca sa-l impresionez pe tata, care oricum tot pe mine m-ar fi banuit.
De data asta ma pregatisem, aveam o bucata de tabla pe dinauntru pantalonilor asa ca tata era sa-si paradeasca degetele de la picioare.
- Ce dreacu de cur au si copiii astia si cu cine i-o facut…
- Eu i-am facut! a strigat mama suparata, care e problema?
- Care problema?
- Problema ta!
- Eu n-am probleme, a sucit-o tata. Las’ ca vezi tu cand te prind fara intarituri la cur, m-a amenintat aratandu-mi pumnul sub nas, dar in soapta, ca mama avea auzul cam ascutit.
Asa ca nici nu prea umblam eu fara intarituri, la cate porcarii faceam toata ziua buna ziua, pana mi s-a aplecat.
Draga Daniela,
eu nu stiu daca te prind azi pe da sau pe nu, ca ma doare capul sa calculez, asa ca risc si-ti spun ca tot e mai bine sa nu vorbim in public ca publicul crede ca avem ceva de vorbit, cand colo noi jucam ping-pong

Draga Daniela Benea,

ca eu m-am uitat si te-am gasit pe revista aia “Respiro” care nu stiam ca e de cultura, credeam ca-i ceva medical ca sa te lasi de fumat, care eu m-am lasat, ca mi-am gasit un inger pazitor sa-mi dea peste degete cand ma vede ca vreau sa fumighez.. Altceva n-am gasit despre matale nimic. Poate nu stiu sa caut. Ca am pus pe google asa: “alte locuri pe web unde a publicat Daniela Benea din Vicenze sau unde s-a nascut si cati ani are si care ii e numele de fata si ce mai face si cati copilasi are, una alta, cu ce se ocupa in Vicenze si cate sima cate mi-a venit mie sa-l intreb pe Google” si am primit eroare, care mie mi-e groaza de erori dar n-am comentat. Google asta mi-a raspuns nu cumva am vrut sa scriu Daniela Benea dinVenetia? Am raspuns ca NU si am primit, pe loc, 35 de milioane de raspunsuri la “nu” asta, care eu m-am luat cu mainile de urechi.
Asa ca vezi matale, ca iar era sa te fac domnisoara, e greu cu scrisorile astea deschise si dosite pe sub poezii ca le citeste lumea, ca lumea n-are ce face decat sa citeasca scrisorile in care eu te intreb ce mai faci si matale imi raspunzi ca-ti cresti copilasii, iar eu cred ca bine faci, copilasii trebuie sa creasca, asa le scrie lor in stelele din celule. Cresteti si va divizati. Ca si eu ma divizez toata ziua de nu ma vad, in tot felul de parti si bucatele.
Draga Daniela,
am inteles ca buletinul matale e exipirat, asta inseamna ca Daniela e asa, de ochii lumii, cand colo te cheama altcumva, dar eu nu vreau sa stiu ca nu pot sa tin secrete, ca n-am unde din cauza de dischete de memorie. Da de plans, poti sa ma faci sa plang, ca daca plang imi vne si mai mare pofta de bere, ca beau pana ma apuca fie rasul, fie sughitul.
Iar daca ma apuca sughitul poate imi vine sa te intreb unde m-ai citit matale “toate scrierile” ca eu n-am scris decat o poezie prietenului meu Tigrul. Poate ma supar si mai scriu o poezie pe anul asta. Dar n-am sa o public toata decat pe jumatate ca sa tin lumea in suspans.
Numai bine la toata lumea din Vicenze.

Draga domnisorica Daniela,

care cu toate ca esti din Vicenze, eu tot nu te cunosc.
Eu am vazut ca matale te-ai furisat sub poezia mea dedicata prietenului meu Tigrul bestial, dar inca nu stiam ca esti din Vicenze. Abia acuma am aflat.
Te rog sa-mi spui cum mai e la Vicenze, daca vrei si eu iti spun cum e la Windsor, ca Windsor e inghesuit intre marile lacuri, eu nu stiu cine l-a inghesuit asa, poate ca indienii lui Tecumseh, psicherii aia.
Avem doua lacuri, un rau, un pod, un tunel si un Casino. La casino ma duc toata ziua sa vad cum arata oamenii cu bani si prosti pe deasupra, ca prosti si saraci sunt pe toate gardurile. Acuma pot sa-ti spun si matale. Sunt cam negrii, uneori galbeni albi cateodata si cam multe femei. Chiar si babete. Stau babetele pe scaun, cu o mana mananca floricele si cu una trag de maneta pana pirde toti banii. Ca banii nu sunt prosti, se-ascund in masinile cu maneta sa nu-i gaseasca nimeni si rad de americani ca toti prostii care joaca la Casino vin din USA, ca acolo se inmultesc ei.
Avem si o plaja oraseneasca, cu nisip si veceu si cu salvalaci. Vara ma duc si eu la plaja ca vin multe fete si mie imi cam plac fetele, nu ma intreba de ce, ca asta e un mister inca nedezlegat de mine. Poate din cauza de curburi ondulatorii, rotunduri, si alte triunghiuri si bermude, in care dispari unu doi. Ma rog. Subiect fierbinte. Il lasam pentru alta data, acum sa vedem cum facem cu Vicenze asta. Astept cu tot interesul

Domnule Florentin

Eu am citit eseul matale si alerg din toate puterile sa prind si eu trenul ca vreau si eu sa ajung in dictionarul matale ca sunt un paradoxist de cand ma stiu. Si ma stiu de cand aveam o codita si nu eram inca la mama ci in alt loc (la tata!) dar nu spun unde, ca e cu prostii. Si nu e bine sa spui prostii ca pe urma le faci si nu mai devi paradoxist.
Acuma eu ma gandesc la niste paradoxeli ca sa intru in culegere. Asa ca iata:
Culmea rasului e atunci ca daca razi suficient de tare si nu spui nimanui despre motivarea care sta la baza oricarei intentii, nu se mai omologheaza si are loc un colaps emotional din stanga spre sensul de inregimentare. Asa se face ca detasamentele de pioneri erau mai putin râzărețe decat grupurile. Findca grupurile sunt mai pretentioase. (Dezastrul incepea cand te descaltai, di cauya de ferestre intepenite)
Cel mai tare miroseau picioarele lui tata. Ca tata avea o ciuperca care-l facea sa se scarpne tot timpul. A incercat tot felul de alifii, asa ca, pana l-a urma, s-a hotarat sa starpeasca ciupercile prin mizerie. Si nu s-a mai spalat o vreme si nici nu si-a mai schimbat ciorapii. Eu cred ca a fost o razbunare crunta, daca eu cadeam lat cand se descalta tata, imi imaginez ce li se intamplau ciuperciulor…
O alta paradoxeala de-a mea, e paradoxeala extemporala. Cand dadeam extemporale, pe mine profesoara nu ma lasa sa rup o foaie de hartie din caiet ca sa nu fac avioane, toata lumea stia ca ma pricep, avioanele mele umpleau toate clasele din scoala.
Ca mi-a si spus doamna profesoara:
- De ce dracu nu te lasi de paradoxeli dintrastea?
- Pentru ca vreau sa ajung in dictionarul domnului Florentin…tot un paradoxist care sustine ca nu exista inventii ci numai descoperiri.
- Cum asa, adica Edison n-a inventat becul ci l-a descoperit?
- Eu asa cred doamna, ca Edison asta umbla prin toate gunoaiele si cate lucruri nu descoperi scotocind gunoaiele.
- Si bomba atomica inventata de americani?
- Aia, doamna, o fi fost inventata de americani, dar descoperita de japonezi pe pielea lor…
Domnule Florentin,
baga-ma si pe mine la paradoxistii matale, ca vreau sa impresionez niste fete. Ca fetele astea au ceva care mie imi place grozav si care, a zis nevasta-mea, ca daca ma prinde, imi taie mie altceva. Sper sa nu ma prinda, oricum imi fac o asigurare traznet, ca nu degeaba sunt paradoxist.
Va salut cu toate respectele mele (care sunt cam multe) si sa-mi spuneti daca pe adresa matale e-mail mai e suficient spatiu sa va trimit poza mea bust.

Domnule Dorun,
ca daca ai fi fata ti-as spune draga, dar nu esti, asa ca te domnesc un pic. Iata, eu as vrea sa-ti trimit o felicitare pe gratis dar nu am adresa matale care se cheama e-mail, poate ca ai curaj sa mi-o trimiti, daca esti oltean, daca nu esti oltean o sa-ti scada curajul, poate nu ca ardelenilor care sunt moi de nu-i adevarat (habar n-ai matale cat au stat ardelenii astia sub natiunea lui Istvan, noroc de olteanul Mihai care a intrerupt, la un moment dat, curgerea monotna a istoriei prin jugurile maghiare si austro-ungare).
Adica eu vreau sa-ti vorbesc despre papusi fiindca am un secret. Cand eram mic nu aveam jucarii din cauza ca tata avea un dicton: “jucariile nu tin de foame”! Ceea ce era gresit. Fiindca exista foame si foame. Iar mie imi era foame de jucarii asa cum si tatei ii era foame de mama, care nu explic pe larg ca e cu prostii, sau ii era foame de tigari sau de tuica, iar altadata ii era foame de vecina, care iar nu vreau sa explic si asa mai departe.
Te intreb eu, domnule Dorun, ce face omul cand nu mai poate de foame? Lasa, nu-ti obosi mintea, mai da-i un repaus, iti spun eu de data asta. Ori mori, ori te rascoli, ori furi. Eu am ales sa fur pentru ca era pacatul cel mai mic si mai usor de iertat. Ca daca te rascoli, fie omori tu pe cineva cu furca sau coasa ca la Flamanzi, fie te omoara cineva cu pusca tot ca la Flamanzi.
Iar daca alegi sa mori de foame, se chiama ca te-ai sinucis si mergi in iad unde am auzit ca stau niste draci care turcii si tatarii au fost copii cuminti pe langa ei iar ungurii niste icoane.
Asa ca eu am optat pentru furtisag, varianta talharie, pentru ca am facut-o la drumul mare. Care va sa zica am vazut o papusa intr-o curte si mi-am bagat mana prin gard. Am apucat-o de cap dar papusa era mai mare decat spartura si nu stiu cum se face ca si mana mi-a devenit deodata mai mare si n-am mai reusit sa o scot afara. Pana m-a gasit tata dupa vreo cateva 5 ore de cand nu mai apaream de la joaca.
- Ce faci acolo? m-a intrebat tata.
- Mangai papusa asta pe cap.
- Cu ce scop?
- Era cam trista si plangea, ca cineva a aruncat-o peste gardul asta neingrijit
- Nu cumva voiai s-o furi?
- Cum sa o fur, ca doar are capul mai mare decat gaura prin care mi-am bagat mana si nu ma pot sa mi-o scot…
Care tata cand i-a tras un picior gardului praf l-a facut, m-a luat in spinare si fugi sanatos pana acasa, fara oprire. A fost unul din rarele momente cand tata a fost de partea mea si nu a ursului. Si asta din cauza de papusa. Mi-a explicat el mai tarziu:
- A te juca cu o papusa e un act barbatesc, o sa intelegi tu mai tarziu.
- Cam cand?
- Ei cand, cand ti-o veni vremea
Eu simt ca vremea aia a cam venit si pentru mine si pentru matale, domnule Dorun, asa ca nu mai da foc la papusi, lumea o sa creada ca nu esti instare sa te joci cu ele.

Draga Veronica,
primul comentariu mi-a fugit inainte de a avea sansa sa-l corectez, asa ca scuza-ma de botez.
Poate il scoate vrun cenzor harnic.
\"Adeb\" e un fragment de proza exceptional, nu inteleg cum de are numai 30 si ceva de citiri (din care numai eu am contorizat vreo 5 pe aici)iar textul urmator, cel cu minciosii pe chat, a trecut de 250 de vizite. Iar,ultimul introdus, e in ascensiune puternica.
Si ma repet. Adeb merita mai mult decat chat-istii