Dorian Duma

O sa-mi permit să mă adresez cu domnule Șolea (uite ca am pus și diacritice), eventual domnule Marian Șolea și nu Șolea pur și simplu. Chiar dacă porți bretele, sau brăcinari, nu e treaba mea. Dar întreb, mi se pare mie sau articolul matale e trecut la polemică? Și nu e deloc o întrebare retorică.
Pe de altă parte, încerc să identific prietenul de bine care te-a sunat, asta ca exercițiu de imaginație. Nu știu dacă era nevoie să te sune, până la urmă te-ai fi dumirit și singur că am intrat la subsolul (și nu în josul) textului pe care l-ai trecut la secțiunea, desigur, polemică.
Observ ca-mi atribui o multime de epitete, probabil aceasta îți e formația, sau deformația, unii scuipă in Gara de Nord, alții scuipă când le vine bine, chestiune de educație. Doar ești plătit de la buget. Probabil nu știi, sau nu vrei să stii, că salariul matale, chiar așa mic precum te plângi, e subvenționat de truditorul de rând. Acest truditor are dreptul să te înjure atunci când i se pare că lucrurile nu merg bine, funcționarul guvernului n-ar trebui să-și permită să înjure truditorul de rând, e ca și cum câinele ar mușca mâna stăpânului care-l hrănește.

Aflu, desigur, nu e prima oară, ca eu urăsc acest “site” (și nu sait), dacă tot e să ne hărțuim în ceea ce privește limba română. Apropo de cuvântul “perspecție”, pe care-l folosești, probabil o inovație proprie. Pe mine mă poți ataca la gramatică, cu toate că eu recunosc, comit greșeli, doar nu sunt reprezentantul guvernului, persoană publică sau cu un sac de cărți publicate ori în curs de apariție. Nu știu ce limbă folosești zilnic, într-un procent de 80% să zicem, eu in mod sigur nu limba română (e o scuză, desigur, pe care mi-o ofer). Totuși, cand atenționezi pe cineva că are o gramatică deficitară, e bine să te mai uiți si prin ograda proprie, altfel ajungi de băcănie, sper că am scris corect.
Dar de unde ai tras, totuși, concluzia, că eu urăsc site-ul (și nu saitul) acesta? Ori, pur și simplu, ți-a șoptit o păsărică? E bine să nu te iei după păsărici. De ce să-l urăsc, mi-a făcut cumva vreo nedreptate? Mi-a dat, cumva, site-ul ăsta în cap? Mi-a spus cumva micuțule, piticule, sau agariciule, sau epileptic, autist, sau răhățel, sau terchea-berchea, sau băă? Nu. Te asigur că nu am fost gratulat cu aceste epitete de catre site-ul acesta (site si nu sait), nu, site-ul nu și-a permis, numai un necioplit ar fi putut scoate lucrurile astea pe gură, ca o spurcăciune ce ar fi. Nu, domnule, Marius Marian Șolea, nu mi-a făcut site-ul nimic, n-am motive să-l urăsc. Și nici grupuleț nu am, eu sunt singur chiar dacă singurătatea mea nu reprezintă singurătatea întregului popor român, nici măcar cel canadian.

Pe viitor, aș aprecia dacă mi-ai spune pe numele cu care mă semnez și nu folosești un nume că așa ți se năzare. Dacă m-am semnat DoDu, atunci DoDu mă cheamă, eu nu ți-am spus Șoldea sau Sulea. Sunt Dodu de patru ani (deci fără mîine sau poimâine) de când fac parte din această “comunitate”, nume sub care, poate spre stupefacția matale, semnez textele mele blegoase, în diferite publicații. Mă cheamă DoDu, iar peste 5 minute ma cheamă la fel, așa cum și pe matale te va chema tot Șolea si nu Puțurel.

Cu ciobanul ai dreptate, nu tot prostul poate paște oile, matale care ești atat de școlit posibil că ai face față, îți urez succes!
Iar treaba cu scriitorii ăia n-am înțeles-o. Că din categoria matale nu fac parte. Dar dacă zici că s-au bătut editurile pe cărțuliile matale, nu-mi rămâmâne decât să te cred. Poate vei fi fiind o celebritate și m-am făcut de rușine necitindu-te. Ba eu chiar ți-am citit niscaiva poeme, dacă îmi amintesc bine, într-unul încercai să-l imiți pe Sorescu, aproape că ți-a reusit.
Îți cer ultima favoare. De când a ajuns Canada, in viziunea matale, boschet? M-ar interesa să știu dacă asta e poziția matale oficială, ca reprezentant al guvernului României. Pentru că dacă da (eventual oricum), aș putea informa parlamentul canadian despre cum percep oficialitățile românești, Canada. Și nu orice oficialități, ci una care se pretinde cultă, reprezintă cultura, una care scrie artiolașe polemice, chiar dacă eu am găsit articolul lamentabil.
Poate că ar trebui să-ți fac o informare? Să te asigur că în Canada canadienii nu locuiesc în boscheți, ci chiar în case?
Domnule Marius Marian Șolea, eu nu-ți pot spune adio, am așa o presimțire ca vei mai posta și alte articole cu aventurile matale la MCC, cum te persecută unii și alții care n-au scris în viața lor o carte de versurele sau n-au studiat creștinismul la universitate, niște agarici cu toții, mai putin matale care nu ești un agarici, ci dimpotrivă, un ins care a descoperit adevărul prin faptul că există el ca persoană. Ce ne-am fi făcut, domnule Marius Marian Șolea, dacă nu existai. Am fi trăit în mincină, după toate probabilitățile, nu?

Al matale DoDu ( Dorian Duma, ca să nu crezi că numai porecla e de mine)

Ce fel de articol e acesta (polemic, am inteles), am mai citit de acelasi semnatar, plangeri, cred ca e vorba de un sindrom al persecutiei, pana la urma.
Pentru ca n-am inteles, tot pana la urma, ce cauta Stalin in toata povestea asta, cu poza lui cu tot, sau i se face publicitate? Sau cui i se face publicitate? Biroului nu stiu cui din cadrul ministerului nu stiu care?
Intamplator, apare pe undeva: \"în cea de a șaptea mea carte\" (vai si aoleu, cum de n-am auzit pana acum de un autor atat de prolific) (poate din cauza calitatii inofensive?). Recunosc, e o cantitate...Daca ma uit in biografie, de fapt sunt 10 carti si vreo sapte in pregatire. Dumnezeule, asta e munca “full time”, eu as adauga “over time”, cand mai are timp autorul sa-si indeplineasca si sarcinile ministeriale? Sau asta e buba? Sau poate nu e? Sau asa si pe dincolo?
Banuiesc, toate volumele astea n-au aparut asa, din buget propriu, chiar si cu un salariu ministerial, dar de, cand ai painea si cutitul, ce mai conteaza feliile…iar intr-o zi te pomenesti debarcat si stai sa te miri de ce.
Pana la urma, plangerile si automila, or fi avand origini crestinesti, nu stiu cat de crestineste o fi insa sa te cramponezi de un scaun, vor sa te dea jos, lasa-i domnule, sa te dea jos, e mai bine jos, jos nu te mai sapa nimeni, nu mai vrea niciunul locul tau, intoarce si celalalt obraz, daca tot fluturam drapelul crestin.
Cu cat involburi apele mai adanc, cu atat mai mari sunt sansele sa te trezesti cu picioarele-n sus. Am citit, sau am visat numai, ca hotul striga “hotule!”, micinosul “micinosule!”, tradatorul “tradatorule!”. Cred ca sunt destul de straveziu, pericolul cel mai mare nu vine de la celalalt, ci de la tine. Cand iti intra in cap ca tu esti ala cel drept, cel cinstit, cel smerit, adio orizonturi, te-ai oplosit cu ochelarii calului.
Adevarul tau nu foloseste la nimic, daca e numai al tau si nu e si al celorlalti. Iar binele cu forta e rau, degeaba incerci sa-ti indesi adevarul pe gatul celui ce nu crede in el, il faci sa vomite.
Exista o arta a lamentatiei, exista elegie, melancolie, boceala, cainare, tanguiala, dar articolul asta e numai plangere. Mi s-a facut, mi s-a dres. Dar ceva cenusa in cap? Mai degraba as citi o autodemascare decat decalaratii paracioase, decat aratarea altora cu degetul, ala asa, ala asa, celalalt asa.
“În fond, singurătatea mea este singurătatea poporului român.” Aflam la un moment dat. Extraordinar. Adanc e putul gandirii, ce sa mai spun. Nu lipsea mult ca in loc de poporul roman sa fie pronuntat „popoarelor lumii”, ceea ce ne-ar fi pus fata in fata cu a doua venire a lui Mesia. Asa, numzi cu Zalmoxe, o fi mai usor
„Pe lângă datoria spirituală față de scriitori...” Ce datorie spirituala are cineva fata de scriitori? In primul rand la ce fel de scriitori ne referim, domnule Marian Solea? Ca si ziaristii sunt tot scriitori. Si secretarele sunt tot scriitoare, la birourile de copiat acte sunt plin de scriitori, samd. Sau ne referim la scriitorii de pe agonia.ro?
Toata lumea scrie azi, mai putin analfabetii.
Dar datoria spirituala fata de muzicanti? Imprastiatorilor de manele, de exemplu? Sau de astia se ocupa alt minister, sau alt departament.
Eu sunt ortodox, macar prin botez, insa admir un lucru la cultele neo protestante. Faptul ca „preotii” lor nu traiesc nici din mila crestinului, nici din mila guvernului, trebuie sa aibe o slujba pe langa vocatia de a imprastia cuvantul lui Dumnezeu. Mi se pare onest. Iar scriitorul ar trebui sa faca la fel. Ori daca vrea sa fie scriitor, apartinand de o breasla, atunci sa castige din asta prin maiestrie. Asa cum fac dactilografele.
Afirmi sententios: „Spun adevărul, deci exist”. Si daca spui o minciuna, tot existi. Verificarea adevarului prin faptul ca existi are valoare zero. Cui vrei sa vinzi covrigi?

In Danemarca totul e putred, ma mir ca-ti mai pui astfel de intrebari. E o tehnica veche sa abati atentia de la niste probleme grave prin creearea altora, artificial. Aceasta deviere tine de experimentul lui Pavlov. Problema inchisorilor CIA, a fost rezolvata, de acum ne intereseaza unde au mai rabufnit musulmanii, cate victime sunt, cate ambasade au mai luat foc, ce sloganuri au mai fost folosite, care sunt parerile pro si contra, etc
Nici macar nu trebuie sa fii maestru in diversiune, e suficient sa apesi pe butonul care trebuie. Iar religia e un buton prin care poti manipula masele dezorientate, needucate sau indobitocite.
Trist

Mirceo,
fereste-te de constructii ca \"Ș-adoarme\" sau \"c-o\", zgarie urechile sau provoaca hazul sau si una si alta.

Bine construit pe idee. Nu se pune problema ce cred eu despre subiectul in sine, viitorul ne-o va spune, daca-l vom apuca, voiam doar sa remarc arhitectura. Poate dialogul e putin cam lung, as mai taia din el, l-as face putin mai taios in unele replici.
Remarc din nou tilul, atragator, metaforic.

Imi plac enorm titlurile eseurilor tale, sunt metaforice si sugestive dupa terminarea lecturii.
Despre lectura: foarte antrenanta, adica lasa in urma un roman politist. Literatura? Da, daca n-ar fi si altceva, altceva mai important decat literatura, pana la urma.
Te citesc cu mare placere, o sa o mai spun pana plictisesc lumea (lumea e rea, doar stii, se plictiseste repede)

Ma intreb de cand se mira Eugenia Reiter ca Radu nu e consecvent in ceea ce face cu ceea ce spune. Nici macar in ceea ce spune cu ceea ce declara. Ceea ce mie mi se pare normal din cauza a tot felul de presiuni. Cum normal mi se pare, dupa o experienta atat de indelungata la carma agoniei, sa nu raspunda personal user-ilor, ci sa-i lase pe editori sa o faca. Asta, ca sa nu-si sifoneze imaginea ca in textul de fata.

Blanda si romantica so scuze ca mai multe nu stiu ce as spune

Si eu sunt inginer si petre are dreptate, ce stiu inginerii despre arta?
A, eu ma ocup de clonarea moleculeleor de alcool etilic.
Dar petre, ai dreptate, inginerii astia editori n-au habar de SF, bine le-ai spus-o.
Da-mi link pe pagina ta, ca sunt mare amator de SF

agonia e un site cu multe mii de cititori si participanti. De ce o revista pe hartie? Ca sa demonstrati ca suportul electronic nu se cauta? Cine va citi inca o revista literara, cate sute (dintr-un tiraj) crezi, Paul, ca veti putea vinde?
Mie, problema asta a unei reviste tiparite, imi pare fara sanse de izbanda. Ca sa reflectati in ea ce? Ceea ce se intampla pe agonia? Adica o revista atelier? In care cititorii sa lectureze pe DeRoxas? Ori pe Herineanu?
Poate termenul cel mai potrivit ar fi o fituica. Dar nu merita, zau. Pe site iti mai permiti sa citesti chicisme, dar pe o revista nu, ca dai bani pe ea.

Pai haos e din plin in textul asta. Uite ca ti-a reusit sa-l provoci.

Excelent, trebuie sa recunosc, imi ridic palaria

Mult mai bine. Poate mai umbli la \"globul ocular\", dar trebuie sa recunosc, e un poem inspirat si periat de ceea ce-ti reprosam altadata.
Te iei in serios, e important.

Despino, poate mai renunti, asa, treptat, la niste cuvinte simandicoase, poezia merge pe cuvinte simple desi genereaza trairi complexe

Eu ma intreb doar, cum a ajuns poemul asta, cam subtirel, la texte recomandate. Poate cineva sa-mi raspunda?

Draga Despina,
pacat ca nu separi bobul de mazare de bobul de fasole, sunt, totusi, legume diferite.
Chiar am sa te pun unde ti-am spus, ti-as trimite si link-ul dar nu vreau sa devina public, nu vreau sa intre oricine pe pagina mea de dedicatii.
Cand am spus mai scrie, eram cam serios. Imi place sa urmaresc evolutia unui tanar

Vere Firica,
m-ai debusolat in ultimul hal, m-am imbatat, am zis ca poate asa sa pricep si eu ce, da deunde. Esti alambicos rau de tot, ma doare capul asta chelios al meu ceva de groaza.
Mai da-mi ceva vreme cu decriptarea, impart totul pe capitole si dezbat scrisoarea in familie.
Pe Nicolaescu da-l incolo, cu nemuritorii lui cu tot iar de constitutia Canadei nu-ti fa probleme, imi fac eu destule, ca trebuie sa o respect daca asa imi vine
Gata, nu ma mai tine de vorba, ca am trebi

Despino, scumpo,
iti multumesc pentru dedicatie, am sa-ti pun textul pe pagina mea web, nu sunt obisnuit sa mi se dedice poeme, intotdeauna sunt surprins, uluit, impresionat. Mai ales de la un suflet pur, curat ca al tau, abia in formare.
Iti urez sa scrii cat mai multe poezii, te rog sa inveti bine la scoala, stiu ca e grea clasa a noua, liceul e altceva decat generala. Inteleg ca esti la filologie, observ ca-ti imbogatesti limbajul si nu numai atat, dar il si exersezi, mergi pe linia asta, eu iti tin pumnii.
Am sa-ti citesc textele, in masura timpului liber, o sa-ti urmaresc evolutia. Care, neaparat, va exista, vad seriozitate la tine.
Mai vorbim.

Draga Ciocan, Elena si Despina

Va raspund in ordine, coplesita de incomensurabila surpriza pe care am dedus-o din subtila voastra scrisoare, sub pseudonimul meu anonim si, sper, captivant si arborescent, eventual imprevizibil. Intr-un fel aglutinat
Sunt deosebit de magulita, flatata pana dincolo de intangibil si imaginabil, Dealtfel, ma simt onorata de profunzimea hermeneutica paroxista cu care am fost abordata, impecabil si absolut inefabil.
Trebuie sa recunosc, sunt chiar o persoana veridica, asa cum observa una din voi, exist deci gandesc si cuget concomitent intr-o beautitudine edificatoare si extravaganta.
Universurile mele creatoare sunt, intradevar, emulatii ale propriilor mei neuroni pe care-i accesez ori de cate ori am senzatia stringenta de a contempla metamorfoze apoteotice pe care le asimilez intra si intro in mod exoteric. Nu repetitiv, desigur, dar eficient si prolific.
Sunt siderizata si subsumata, de observatiile surprinse cu o acuitate psiholingvistica in totalitate asupra capodoperei mele. E cicatrizant sa aflu ca poemele mele ating noi cititori al caror nivele de forta si comprehensiune intrec dialecticul suprimat de mistica gandirii creatoare.
Raman siderata si multumesc din tot ce-mi prisoseste.

Cu deosebita stima si efervescenta,
(am exolicat istoria cu pseudonimul)
pe curand, mai scrieti-mi

De ultima ora, fii la imperativ se scrie totusi cu doi i, chiar daca pan nu e de acord.
Incadrarea la epigrama n-o discut, insa dupa teoria lui Olariu, nu trece
In rest, iubirile sunt trecatoare daca nu te insori cu ele