Dorian Duma

Cum vrei, credeam ca te intereseaza sa scrii literatura, insa cu atitudini de acest fel nu vei scrie niciodata, textele tale vor fi mereu ingropata in atelier unde le e locul. Si ah, nu uita, respectul se castiga nu se ofera gratuit

odata ce inima e de piatra totul e de piatra pentru ca iata perceptia unei inimi de piatra. Daca era o inima de dragoste, totul era dragoste, pentru ca iata perceptia unei inimi de dragoste

Sigur ca are rolul ei, numai sa i-l gasesti.Si balbaitii se repeta, asta nu inseamna ca recita neaparat poeme sau scriu literatura.

Interesanta proza, Cristina, sau cel putin asa ai incadrat textul, poate-l faci si cantec, unul mai suparat, asa

pana la urma m-am descurcat eu si am ajuns pana la capat, Incearca si tu putin ritm interior, daca vrei, ca prea le rupi

Pai eu sunt destul de bun constructor, ai gresit la versul 8 din a doua strofa ca ai mancat o litera plus ca deznodământul ala palimpsest dar si imuabil m-a uluit de-a binelea si inca nu mi-am revenit. Si cam multe resturi

aaa, e greu cu \"te sovaiesti\" asta, de unde l-ai scos ca nu mi se pare cunoscut. Si, si era mai bine sa incadrezi textul la personale decat la poezie, sau poate la scenariu

Am vrut sa-ti scriu ieri, dar ieri nu m-am putut loga, poemul asta nu e chiar de atelier, sunt altele mult mai slabe, mie mi se pare destul de curatel si...sentimental

Foarte frumos, Ioana Lavinia, sper sa te citesc si peste zece ani la fel de induiosator si cu aceleasi sentimente curate. Mi-a placut imaginea pestelui de sub ocean :)

Ba mie mi se pare mult prea trist, mai ales acum de sarbatori, prea trist, Ioana, asa-mi trebuie daca m-am bagat in personale si doar am spus ca nu mai intru

M-ai ademenit pe pagina ta, bravo tie!

Sa fie intr-un ceas bun! Felicitari si mult succes!

Draga Maria care te cheama si Marineasa,

eu cred ca ai un final de nota zece si un cuprins mai zemuit dar sclipitor cum e in pasajul cu babuta bolnava de TBC.
Stii ce mai cred eu? Ca viata si starea asta a actorilor merita discutata mai pe larg, dar numai daca esti inauntru problemei, daca esti pe dinafara ajungi spectator ca mine si intelegi exact atat cat trece prin tine si nu cat ajunge la tine. Mie tema imi scapa, fiind atat de voalata, desi mi s-a suflat la ureche. De la intrebarea „E rău să fii simplu?” si pana la e rau sa fii sarac se poate alerga de voie sau se poate bate pasi de defilare. M-ar tenta (personal) mai mult partea cu inrobiti de desfrau (tot actorii, saracii), insa tu treci prin ea intr-un galop de sanatate
Si: sper ca nu mai astept un an pentru urmatorul text. Gandeste-te la prieteni

Vreau sa-ti spun ca am incercat sa-ti citesc proza, dar m-am nervat dupa primele fraze ca-ti lipsesc majusculele dupa punct. Cred ca nu voi mai intra niciodata pe pagina ta, ca m-am nervat rau

Domnule Ducan,

Mie nu mi-a aparut nici o carte dar o sa-mi apara vreo sase ca am eu un fix cu numarul asta. Si pe urma o sa fiu si eu membru prin vreo filiala dar imi trebuie niste referenti, sper ca pot conta pe matale daca ai scris atatea carti faine. Si mai sper ca nu sunt carti despre unguri, ca varul meu e ungur si s-ar supara mai ales ca e fun al lui Bölöni
Asa ca…
Asa ca eu prin Tarnaveni n-am trecut, dar prin Toplita vai de mine, m-a lasat trenul acolo, un accelerat nenorocit, numai in camasa si tocmai de 1 aprilie. Paltonul mi-a ramas in tren, actele in tren, bagajele in tren. Noroc ca biletele le tineam in ciorap sa nu le pierd si banii in celalalt ciorap. Daca stiam ce-o sa se intample, bagam si paltonul in ciorap. Urmatorul accelerat abia in ziua urmatoare pe la aceeasi ora. Ce-i de facut. Mai intai m-am imprietenit cu un om care casca gura peperon si ma aplauda pe mine cum alerg dupa ultimul vagon fara sa-l ajung.
- De ce aplauzi, nenea?
- Nem tudom
Eu am inteles ca vrea o tigara si cum tigarile le tineam tot in ciorapi, m-am aplecat dupa ele. Nu stiu ce-o fi crezut nenea ala ca vreau sa scot, s-a cam speriat
- Lasa domnu brisca, vorbesc si romaneste pentru matale
Asa ca ne-am imprietenit la toarta. Noaptea am dormit la el cu ciorapii sub cap iar restul zilei ne-am imbatat ca porcii la singurul restaurant din oras pe vremea aia. Pe urma ne-am schimbat adresele, eu mi-am recuperat ciorapii si m-a condus la gara peperon.
Peperon l-am intrebat cum il cheama.
- Depinde.
- Cum asa?
- Pai, pentru romani ma cheama Simion, iar pentru unguri Arpad
Avea numele clonat, insa pe atunci nu stiam eu ce-i aia o clona
- Pai esti ungur sau esti roman?
- Depinde, ca daca sunt roman ma bat ungurii si daca sunt ungur ma bat romanii. Ca daca as spune corcitura m-ar bate si unii si altii
- Si-atunci ce le spui pana la urma?
- Depinde

Asa ca, draga domnule Ducan,
pe unde iti ti cartile alea, ca eu nu le-am vazut, sper ca nu in ciorapi. Iar daca ultima are atatea pagini, musai trebuie sa fie interesanta, altfel si-ar fi cotonogit contribuabilii primarul. Si mai am o intrebare, cate carti mai scoti, ca daca ma sfortez iti scriu eu o prefata de or sa cada toti criticii pe jos ca mustele. Deja, la viitoarele mele sase carti mi-am scris prefatele si as mai scrie cateva ca sunt foarte foarte bun, mai intreaba si matale, eu te laud in ultimul hal, fiind laudaros din fire. Te fac geniu, luceafar, planeta marte, tot ce vrei. Pe-o bere

Costin,
citeste ce am scris. Exista o solutie. Cel care incarca texte trebuie sa specifice sursa, autorul (traducatorul) si acceptul autorului sau al editurii. Atunci cand e cazul. Pe Cosbuc nu e cazul.
Exista o rezolvare si cu clonele. O propun chiar acum: cei care doresc sa incarce materiale in biblioteca, sa solicite un statut aparte. In solicitare isi declina identitatea (o identitate verificabila) si ca sunt raspunzatori de materialele incarcate in biblioteca virtuala.
Solutii exista intotdeauna, insa cele mai simple sunt cele radicale. Inchide! Scoate! Pajli!
Unii chiar se bucura de raul altora, ceea ce mi se pare indecent

Radu,
scoate traducerea impricinata si din baza de date. Cat timp ea nu mai exista, dispare obiectul disputei. Francisc Grünberg are dreptatea lui, insa e prea incrancenat si nu e dispus la un dialog real. Ca editor principal, ai facut ceea ce trebuia facut in momentul cand ai luat la cunostiinta despre problema. Singura greseala e ca nu a fost sesizat primul e-mail pe care ti l-a trimis Francisc Grünberg, dar nici aceasta scapare nu e dezastruoasa. Legile nu sunt maciuci cu care sa amenintam lumea, legile sunt niste parghii sociale in sprijinul si folosul nostru.
Biblioteca de pe site e extrem de folositoare, eu sunt impotriva scoaterii ei. O poti ingheta asa cum e acum, in cel mai rau caz, dar nu sa o scoti. Francisc Grünberg ti-a dat o idee buna, textele incarcate in biblioteca sa aibe obligatoriu diacritice si sa contina autorul, publicatia din care au fost scoase, cat si acceptul daca acesta e necesar.
Punctul meu de vedere, in cazul de fata (care e un caz particular) e urmatorul: numai cel care a introdus textul detine responsabilitatea de a cere acceptul editurii sau traducatorului. Si am sa dau un exemplu:
Am un contract cu editura Cartea Romaneasca in care editura stipuleaza ca eu, autorul, nu am dreptul sa public nimic din continutul cartii pe durata contractului respectiv, nici pe hartie, nici electronic. Fara avizul ei, desigur. Radu Herinean sau oricare alt editor al site-ului, nu are de unde sa stie ce contract exista intre mine si editura. Ei vad doar ca sunt textele mele, semnate de mine, etc. Daca eu , totusi, postez textele fara acordul editurii, eu incalc contractul si pot fi tras la raspundere prin aplicarea legii. Foarte bine as putea sa trimit volumul altei edituri. Aceasta editura nu stie ca romanul a fost deja publicat, nu e treaba ei sa stie tot ce se publica in Romania sau in lume.
Ca membru al acestui site, vreau ca biblioteca sa ramana la locul ei si nu cred ca vor exista probleme atat timp cat cei responsabili dau atentie sesizarilor si iau masuri imediate.

am vazut ca toata lumea se pricepe si ma intrec si pe mine puterile sa scriu o epigrama

Unei vaduvioare

Dacă prind eu o văduvioară
Daca as prinde si eu chiar o văduvioară
Cred ca primele doua versuri rimeaza si se imbratiseaza
I-as face ceva (vaduvioarei) dar mi-e teama ca se interpreteaza

Sper ca-i o epigrama buna, Sorine, daca-ti place mai iti scriu si in alte parti, simt eu ca sunt talentat, iar daca nu intelegi epigrama de mai sus eu sunt disponibil sa o explic. Adica in primul vers face un fel de introducere conditionala fiindca folosesc cuvantul “daca” plus introduc titlul ca personaj principial. In al doilea vers intaresc ce am spus in primul si folosesc o rima mai mult ca perfecta desi nu e verb, ci substantiv de genul feminin si probabil la nominativ, ca sunt bun de gramatica. In al treilea vers atrag atentia asupra faptului urmator: nu-i usor sa gasesti o rima chiar atat de perfecta ca a mea!!
Iar in ultimul vers ce sa mai spun, cade poanta ca o petarda, plus ca sugerez prin cuvantul “ceva” o multitudine de subintelesuri dupa care imi exprim temerile, interpretarile putand genera sensuri mutiple subordonate vaduvioarei din titlu careia i se si dedica epigrama (mea)

Ioane,
iti raspund la SOS-ul tau si afla ca ai acceptul meu. Stiu ca nu ti-am facut nici un comentariu, totusi, iti dau acceptul, vad ca nu ti l-a mai dat nimeni, macar sa ai si tu unul, poate umpli cartea cu comentariul meu inexistent. Ori, daca vrei, iti fac la comanda cateva, daca dai o bere de fiecare comentariu.
Iata tarifele mele:
- un comentariu scurt si sec, sa zicem 20 de cuvinte, o bere
- un comentariu mediu si tampitel, sa zicem intre 20-100 de cuvinte, o sticla de vin alb, Feteasca daca se poate
- un comentariu mai consistent, total inafara subiectului, peste 100 de cuvinte si nelimitat la dreapta, o sticla de cognac
Da si tu semne, da din cap daca esti de acord

Mie imi place poezia asta ca miroase a gradina zoologica, e plina de pasaruici, pestisori si guzgani, dar ultima strofa e cu viermisori paratiziti pe intestine de care ma feresc. Limbricii nu sunt buni ca-si pun ouale undeva si pe urma te scarpini si-ti gauresti pantalonii la tur iar oamenii care te vad or sa creada ca ai limbrici. Eu nu inteleg cum pot sa inoate libricii prin intestinul gros in fiecare noapte fara sa le fie greata, plus riscul vreunui vant zgomotos care poate sa-i imprastie de nu se vad in toate directiile.
Cand aveam limbrici, mama imi dadea sa manac usturoi pe stomacul gol, pe urma ma punea pe olita si umpleam olita de ei. Cred ca odata m-am pus sa-i si numar sa vad daca sunt toti, i-am scos unul cate unul pe un ziar dupa marimi.
- Mergem la pescuit? M-a intrebat frate-meu Troanca
Care nici n-a fost o idee prea rea, ca am prins o babusca marisoara si vreo doi carasi pe care i-am schimbat cu doua carlige la un pescar batran. Pe urma am auzit prin cartier ca pescarul ala batran a prins cea mai mare babusca de pe balta, vorbeau toti baietii, ca are niste viermi speciali, pe care tot eu i-am dat in schimbul a doi metri de nailon.
- Pai aia sunt limbrici
- De unde limbrici, ca nu cresc in pamant ca ramele, a ras unul din baieti de mine.
- Habar n-ai. Am eu o metoda cum sa faci rost de limbrici.
I-am spus cum, pe doua timbre si un tub de cartus. L-am pus sa ma scarpine in cur si sa nu se spele vreo doua zile pe maini
- Mananci usturoi si pe urma te caci la olita
Dupa doua saptamani, copilul ala a mancat usturoi si l-a durut burta si n-a mai ajuns la scoala in ziua aceea, a umplut doua olite de limbrici si a stat toata ziua pe balta, s-a intors acasa cu o gramata de carlige si nailon, iar parintii lui au venit la parintii mei sa se planga. Ca i-am dat adica limbrici baiatului lor, ca tata baiatului l-a batut cu cureaua pe baiat pana a aflat toata tarasenia. S-a aflat si la scoala unde doamna ne-a pus impreuna in aceeasi banca, a zis ca acolo ne putem scarpina in cur unul pe altul cat vrem noi. Noi n-am mai vrut desi era fain cand te scarpinai ca era senzatie. Asta pana am luat raie de la frate-meu Troanca, ca dormeam in acelasi pat si atunci am inceput sa ma rog de toti colegii sa ma scarpine pana i-am umplut pe toti. Chiar si doi profesori care m-au lasat corigent dupa aia, nu stiu ce-au avut cu mine, ca nu eram mai bleg ca alti colegi de-ai mei.
Ca parere, e fain sa ai limbrici, ca scarpinatul in cur e foarte placut, dar si ciupercile de la picioare sunt ok. Insa ca raia nu e nimic, eu stiu ca le-am avut pe toate. A, pentru scarpinatul in cap sunt recomandati paduchii, iar daca vrei sa te scarpini la pelican, tot ăia dar altii