Sorine, să ne faci și nouă cunoștință cu văduva în cauză (probabil că ai cunoscut-o pe la pomeni).
Cît despre epigrama, e bună dar nu ar fi și mai bună dacă ai renunța la \"Fie-iertatului\" (prea complicat de pronunțat) în favoarea a ceva mai simplu, de ex. \"răposatului\"?
am vazut ca toata lumea se pricepe si ma intrec si pe mine puterile sa scriu o epigrama
Unei vaduvioare
Dacă prind eu o văduvioară
Daca as prinde si eu chiar o văduvioară
Cred ca primele doua versuri rimeaza si se imbratiseaza
I-as face ceva (vaduvioarei) dar mi-e teama ca se interpreteaza
Sper ca-i o epigrama buna, Sorine, daca-ti place mai iti scriu si in alte parti, simt eu ca sunt talentat, iar daca nu intelegi epigrama de mai sus eu sunt disponibil sa o explic. Adica in primul vers face un fel de introducere conditionala fiindca folosesc cuvantul “daca” plus introduc titlul ca personaj principial. In al doilea vers intaresc ce am spus in primul si folosesc o rima mai mult ca perfecta desi nu e verb, ci substantiv de genul feminin si probabil la nominativ, ca sunt bun de gramatica. In al treilea vers atrag atentia asupra faptului urmator: nu-i usor sa gasesti o rima chiar atat de perfecta ca a mea!!
Iar in ultimul vers ce sa mai spun, cade poanta ca o petarda, plus ca sugerez prin cuvantul “ceva” o multitudine de subintelesuri dupa care imi exprim temerile, interpretarile putand genera sensuri mutiple subordonate vaduvioarei din titlu careia i se si dedica epigrama (mea)
Cît despre epigrama, e bună dar nu ar fi și mai bună dacă ai renunța la \"Fie-iertatului\" (prea complicat de pronunțat) în favoarea a ceva mai simplu, de ex. \"răposatului\"?