Moartea morții

...\"în mințile voastre îl voi aștepta pe Dumnezeu / tăcând / ca într-un văzduh...\"
beatific...

Ideea de moarte-trecere în celălalt prin gând-rostit, faptă, gest (\"moartea mea / e-n cuvânt\") este o idee filozofică mai veche (îmbătrânim de la primul țipăt la ieșirea din pântec; nu-mi mai amintesc exact a cui este, nu contează prea tare asta); dar continuarea (\"iar moartea morții / e-n tăcerea mea\" - asat îmi amintește de toaca ce cheamă la slujbă; întreagă, aceasta strofă îmi imaginez că este zicerea Domnului ce se aude în bătaia lemnului) arată o conștiință vie, trează.

Personal aș renunta la prima strofă, mi se pare ceva nepotrivit cu restul poeziei! Sper sa nu va supăr cu părerea aceasta! Dar strofele 2-3-4 mi se par o bijuterie!

cu respect,
pt.

cel ce trece întru Domnul...
Este un moment suspendat acest text!
Strofa 2 poate fi ruptă de text și privita din orice direcție, pentru că este rotundă! Dar este păcat să o rupi de restul, pentru ca acolo, în continuarea ei, se aude glasul omului!

același,
pt.

este o idee originală ai așezat bine cuvintele

deoarece acolo (in loc de pentru ca acolo)
scuze!

imi place poezia, cuvintele bine asezate, dar are asa un aer morbid, trist..apropierea de Dumnezeu emana o iesire din spatiul lumesc, un nou inceput, o tacere care aude totusi alta viata.
cu drag ,
Ioana Bolba

poemul tau e meditativ,
plin de esenta divina. aveti un typo la primul vers.
Cu stima,
Radun.

tuturor celor care au comentat aceasta poezie, petru teodor, rața vasile, ioana,radun, pentru trcere și apreciere.

ioana, legat de preomnitie, moartea e un musafir asteptat care poate sosi in orice clipa.

paste fericit