Dîrzu Andrei-Ovidiu

Bine ca se gandeste lumea la Bacovia, care, desi, odihneste in sicrilele de plumb va mai trage o geana la noi, la cel care inca il mai citim, si-l preamarim in acest fel...
Ca pe multi altii, si pe mine Bacovia a fost un fel de alinare a singurtatii si a durerii in momentele pesimiste ale vietii si inca mai este.
Iti multumesc ca l-ai comemorat cum se cuvine, ca pe un invingator!

M-am regasit si eu printre visarorii tai.Ce-ai scris tu e un fel de gand tragi-comic.Iti sugerez sa scrii proza, ai putea sa scoti niste texte remarcabile, poate iei vreun premiu, cine stie...
Bafta in continuare

Mi-a placut versurile astea, ar trebui recitita de mai multe persoane, aici ma refer la femei, care, ca si barbatii, sunt oarbe in fata iubirii adevarate si dau cu bata in balta.Si inca ce valuri fac...

\" doar un iubit in plus
pentru o alta
mare iubire-n minus \"

versuri pesimiste

Sa citim si speranta in poeziile tale, nu numai pesimismul!

Mesaj catre Chakass I.Elena

In primul rand iti multumesc pentru apreciere.
Ok.Voi face modificari.Sunt multe de lucrat la poezie.

\"trebuia să-mi pui harta sofiei în loc de gură\"
greutate in exprimarea gandurilor si a vorbelor

\"cearșafuri virgine în loc de aripi\"
dorinte si idealuri puse la zid de restrictii sau bariere

\"un stol de porumbei albi în loc de nas\"
simturi ascutite, chiar iesite din comun

\"trandafiri-îngeri în loc de poezie\"
gratie si efemeritate a universului literar

\"un paratrăsnet în loc de ochi\"
timiditate si/sau vulnerabilitate in fata fetelor/femeilor

\"un uter de sticlă în loc de stomac\"
nu gasesc nici o semnificatie, poate mi-o spui tu mai direct...

\"și mai ales nostradamus în loc de suflet\"
probabil ca ai vrea sa citesti gandurile oamenilor ca pe niste carti deschise

\"ce bucuros aș fi fost mamă să nu am suflet
și să privesc pe ceilalți copii cum își joacă sufletele în nisip
iar eu să stau lângă
după gardul de veacuri
poleit cu eul meu inoxidabil\"
aici e vorba despre firea ta calma, pasiva care priveste lumea dinspre exterior neimplicandu-te afectiv in vreun fel

\"si mamă, inima trebuia să o înghesui
la stânga inimii alexandrei\"
nepasarea in fata dragostei, mai baiete ai cumva \"inima de gheata\", mi-e asa imi pare

Titulul poeziei spune totul.Crede-ma nici daca ai fi fost dulap nu ai fi scapat de suferinta...

Eu nu fac decat sa-mi exteriorizez sentimentele care dau navala peste mine...deseori singuratatea mai rece decat moartea imi sufla in ceafa.cred c-a simtit-o fiecare pe pielea sa intr-un moment sau altul. Om darz - darza poezie!

La parau,la scaldatoare
Ei se-arunca vijeliosi
Doar pe mal ca melcii-n soare
Stau aia mai fricosi

\" Când te mai joci cu epigrame,
Și dai cu praștia, că-ți place
Spun pentru domni, dar și madame:
Să ai și scut...pe lângă ace! \"

Pentru doamne epigramiste
Oferim doar ace mandre
Pentru cele feministe
Mai avem cazari in tundre

Barbatilor epigramisti
Le dam scut ca aparare
\"Mai, tu stii de ce existi
Nu gati a lor mancare!\"

Aceasta insiruire de versuri alandala nu poate fi considerata nicidecum poezie, e mai mult blasfemie in fata lui Dumnezeu.Daca nu crezi in Divinitate de ce mai pui problema cercetarii? In plus te si adresezi cuiva, din cate am citit eu(\"Cine ești tu Dumnezeu?), n-ai pic de logica...Ma amuz cand te citesc.
Daca taceai filosof ramaneai.

De vaduve suntem satui
Caci tot mai plang mereu, mereu
De trai, de cat le e de greu
Se dau in ceasul mortului

Nu stiu de e dorinta
Ce vesnic ma-ntarata
In celule,-n toata fiinta
O rozatoare ciuta

Textul tau a atins punctele nevralgice ale omenirii. libertatea de care avem atata nevoie..
\"Alege viata\" mai mult decat o simpla lozinca, un mod de a FI, o propoztie existentiala primordiala.
Alege viata ar trebui sa scriu si la intrarea in spitale, chiar si la morga, trupul e invelisul, insignifiant in comparatie cu sufletul si amintirea celui ce a plecat dincolo...
La fel ar trebui sa scrie si pe cersetorii de la colt, pe tricourile sportivilor s.a.m.d.
\"Ii vad pe toti cum se târăsc ca niște ologi, tragand după ei imense pietre de moară care ii tintuiesc de lumea asta infecta, îndreptandu-se zi de zi, hai! un pas, inca un pas, spre clipa izbavirii de care nu pierd nici o ocazie sa strige in gura mare ca le e atat de frica.\"-hmmmm, imi da de gandit si ma sperie in acelasi timp.
Cei neputinciosi poarta povara marilor pacatosi, cei care ne conduc.Avem nevoie insa de schimbare, in bine, desi nu cred ca va veni prea curand, chiar daca sunt un optimist convins.
E dureros sa traiesti si sa vezi cate se mai intampla, macabru.Uneori stau si ma intreb cata suferinta mai poate indura omul, romanul in special.
Drepturile de autor nu le au conducatorii, ci parintii cum ai punctat tu.Asa ca cine va vrea sa ne inrobeasca va trebui sa calce mai intai peste cadavrele strabunilor.ori vor trebui sa obtina cumva un acord de la ei...deci nu vor putea sa ne AIBA niciodata.
Atat am avut de spus, ramai cu bine.

Striga a nocturn amorul disperat
Cufundandu-se in amalgamul de servetele
Umplute cu stranuturi de agrafe de par
Ale ei, ale altora
Gramezi de usi ma priveau
Inlemnite
Parca mai moarte ca ieri
Si-mi radeau in barba
Se hlizeau in fata mea
Indiferente

Incisivi cum le e felul
S-ar manca pe saturate
Insa altu\' le-este telul:
Scriu poeme cutivate

pruncii nenascuti au mare insemnatate
ca vesnic sa ramaie in remuscarea lor
a celor triste, slute si stricate
ce au lasat tarana pe trupurile LOR

Foarte trist textul tau, m-a atins si pe mine, sincer.Si foarte realistic, desprins din viata cea de toate zilele.Este dureros cum vezi copii ca alexandru ducandu-si veacul intr-o lumea numai a lor, o lume a visurilor...M-ai facut sa nu raman indiferent ori de cate ori vad vreun copil cu probleme pe strada.
Plecaciuni

Ai afirmat ca \"exista în ultima vreme o tendinta accentuata, aproape o manie: a scrie poezie\"-lucru partial adevarat. Si asta, fiindca tendinta accentuata exista in a crea si a lasa cuiva sa citeasca cele mai intime ganduri dar de manie nu cred ca poate fi vorba. Cand dezbati un subiect asa de interesant si de delicat totodata, nu vorbi la persoana a-I-a plural, nu te raporta la o intreaga comunitate literara fiindca o mie de guri fac sa iste o mie de pareri.Si, in final, nu o sa se ajunga la nici un rezultat comun care sa multumeasca membrii acestui site si nu numai.

Cei care au decis sa scrie ceva, pozie sau nu, fie au decis sa iasa din \"mediul obscur al subculturii cartierului\" (adolescentii creatori) sau sa-si vada cumva tiparit numele pe vreo publicatie doar din dorinta de a fi cat de cat remarcati (acele minute de faima de care se tot vorbea) sau, spera ei, sa cucereasca prin acest mod faima care sa-i urce undeva pe culmile gloriei...O prietena care este membra a Agoniei imi spunea candva ca, prin poezie, doreste sa ajunga celebra, celebritate rivalizand cu cea holywoodiana.Despre cei mai maturi in ganduri nu pot sa ma pronunt fiindca, tanar fiind si eu, n-am reusit sa le cunosc prea bine mentalitatea.

Cand vorbesti de faptul ca cu totii ne inchipuim ca lumea ne va aplauda pentru succesul unei respectivei poezii, din nou incadrezi o mica parte a agonistilor.Apoi spui ca nefiind apreciata creatia \"geniul\" se va gandi ca nu este inteles. Nu stiu in ce masura se intampla acest lucru. cred ca unii se enerveaza, nu mai publica poezii in urma acestui esec.Cum zicea si Nacu Ovidiu multi ignoranti publica pe site poezii doar ca sa iasa cumva in evidenta iar evidentierea asta sta sub semnul norocului chior, fapt pe care eu il accept si care, din pacate se intampla tot mai des.Fluxul crescut de poezii face ca unele poezii valoroase sa fie lasate pe \"tusa\" iar in cazanul valorilor sa fie incluse alte poezii care nu se remarca prin nimic.
Te-am lasat cu parerile tale si las si pe altcineva sa ia cuvantul.
Numai bine!

Poezia ta ma indeamna sa fac o plecaciune si sa recunsoc justa ei valoare.Faci prapad printre \"agonisti\"! Cuvintele sunt de prisos.Atat am avut de spus.

Numai bine

Pe umaru-ti m-asez ca pe o iarba moale
De umezita vara cu ten de primavara
Si sap tot mai adanc in tine un catren
Si-n roua-ti cant amorul terestru si etern

De ce n-am stins cu degetul primii scaieti
Aprinsi in coada ta precum vulcanii
De nu ma luptam pentru tine cu baietii
De ce te-am venerat ca pe un cantac...
ah, de ce dor anii