Poezie
Miercuri
e ziua mea
2 min lectură·
Mediu
E miercuri
Totul a rămas nemișcat
Veioza cea de care îți legau
Mereu năzuințele
Își așterne sub ea
Praful în clepsidră
Timp necruțător
01:35 secunda nu mai vine
nepoftită
acum e miercuri
miercuri este în fiecare zi
în anticamera draperiilor
ar trebui să-mi dăruiesc
în fiecare zi de miercuri
bucăți din tine
dar îmi este cu neputiință
să mai găsesc ceva
s-a pierdut epitetul acela
noi
căzut între noi
iazul mort ce mirosea a
străini
frânturi de ego
se răsfrâng asupra mea
ca o rugăciune rostită
cu dinții strânși
o cruce mult prea grea
îmi doresc să mă cațăr
tot mai sus
acel tot
ce-am mai sperat
din tine
gânduri cer lumina înserării
aceleași
monoton, molcom
și viceversa
întotdeauna în această doză letală
de miercuri
nu mai am seringi
cu care să-mi injectez
propriile degete împreunate
în ceas de rugă
ce nu se arată
fierbinte
dezlipesc una câte una
cojile de semințe
scuipate cu ignoranță
pe pervaz
franturi din amândoi
se întrezăresc ultimele fire
de neant
mâine
voi îndrăzni să te
chem
și să te implor să nu
apari
stai doar pitită în
dosul frunzelor de arțar
așternute cumva complice pe
fereastră
nu veni
doar
rămâi neclintită
ascultă cum
voi sfâșia aerul
adulmecându-ți urmele
prefăcându-mă
că nu te știu
alături...
013281
0
EL