E vremea zâmbetelor triste,
E vremea când ar trebui să râd,
Totuși gândurile-mi sunt închise,
Pentru tine în ascuns eu plâng.
Aproape ești, atât de departe,
Nu pot în brațe să te strâng,
Sunt
Materie creată,
Și trup ești pe pământ.
În ochii tăi se-arată
Lumină și gând sfânt.
Fătură făurită
De Dumnezeu Cel Sfânt,
Chip de înger, mică
Purtat în al meu gând.
Suflet de
de-aș sta cu moartea-n față,
un singur lucru aș vrea să o întreb:
\"unde-ți este moarte viața?\"
de-aș sta cu moarte-n față,
aș vrea să o îngrop...
să simtă si ea întunericul pămâtului.
cu
Viața este doar o floare
A cărei petale cad pe rând,
În urmă rămân vorbe goale
Vise care au trecut prin gând.
O adiere de vânt trece prin minte,
Amintirile ce au rămas pe rând..
Se trag ca
În negura trecutului
Pe unde am trecut odată
Viața e schimbată
Pomii mi se par că spun
Că a mai trecut un an de mult
Mi s-a părut puțin de când
Nu am mai trecut prin….
Zăpada se așterne
Lumea o acoperă cu stele
Fulgii de nea cad voioși
Și sunt foarte credincioși
Moș Crăciun le-a poruncit
Să vină necontenit
Brazii sunt împodobiți
Iar copiii multumiți
Ei
Din negura pământului
În valul trecutului
Trec pașii rupți de vânt,
Trec toți duși de un gînd.
Vin sclavii rând pe rând
Cu toții lăcrimând,
Conduși de un strigoi
Strigând cu glasuri
Aș vrea, steaua ta să fiu doar eu,
Dar mă tem că m-ar bate Dumnezeu,
Și jos aș fi dat de pe cer,
De chipul tău aș fi desparțit, mereu.
Aș vrea să fiu lumina ta,
Doar tu să te calăuzești de
O stea pe cer din nou apare,
Chipul ei mereu răsare.
A fost a mea cândva și mă iubea,
Dar eu nu am știut să țin la ea.
Acum ea pentru mine este rece,
Căldura ei vrea să mă înghețe,
Lumina ei
O stea pe cer demult s-a stins
Însă acum s-a reaprins
Și-un văl de dragoste-i cuprins în jurul ei
Ea trebuia să fie a mea
Dar totul în jurul ei se răcea
Acum o rază de lumină a atins-o
Răceala
A fost odată ca niciodată un palat, un palat mare, frumos, luminat, în care trăiau crai din poveste și multe prințese. Toți trăiau fericiți așa cum se trăiește în poveste.
Într-o seară, când o
Þi-am zis la primul fulg de nea,
Să nu mai înveți în rate,
Traiu-i greu iar lumea-i rea,
Ai carte, ai parte.
Îmi amintesc și eu cândva,
Mereu fugeam și m-ascundeam la unchi.
Dar cum întoarce
Înainte ca regulile lumii să fie bine stabilite, era o armonie pe pământ pe care azi nu o mai întânlim.
Se spune că atunci fiecare anotimp avea un duh al său care-l conducea, desigur că și Iarna
O scumpă doamnă a vieții mele,
Te privesc cu ochi fanatic
Chipul tău, o stea,
ce-mi luminează viața...
Lumină...ce mă duce-n
întuneric...
O scumpă doamnă a vieții unui om,
Iubire,
Odată...demult, a existat neorânduire în rândul lumii. Nu exista nici zi, nici noapte, Soarele răsărea dar niciodată nu apunea.
Într-o zi, Soarele, fiind conducătorul lumii, trebuia să
Picură-mi în suflet,
lacrima uitării.
Sărută-mă,
un ultim sărut al durerii.
Închide-mi ochiul,
să nu-ți vadă pașii plecării.
Privesc fereastra sufletului meu,
Umbra ta...
o văd prin ea
Acum foarte mult timp in urma, pe vremea stramosilor stramosilor nostrii, pe vremea cand zeii vorbeau cu oamenii, era un tanar al carui chip era neasemuit de frumos. pe nume Zadeu. Multi zei il
Pe marginea visului adorm
Adancul ma duc sa il cuprind
Nimic nu mai am aici a face,
Un drum nou mi s-a deschis,
un drum spre o alta viata...
Ranile acum nu ma mai dor,
Sa simt ceva, macar,
Dintr-o lacrimă de trandafir
A răsărit o rază de lumină.
Ea a inundat bolta cerească,
A umplut tot cerul de iubire,
S-a născut o stea, steaua iubirii...
Din gândul unei stele au curs
Ploi de
Hai să jucăm un joc:
Uite îți spun un cuvânt
Iar tu îmi răspunzi:
Lună ,
Întuneric și mister?
Asta crezi tu că înseamnă?
Hai să îți spun altceva,
Mare, necuprins și depărtare?
Asta spui
Din moarte am ieșit,
Dar în acea dimineață
Soarele a apus...
Mi-am întors privirea...
Și mormântul...
Era încă deschis.
Din moarte am ieșit,
Pământul încă e pe mine
Aș vrea să simt
La umbra unui stejar bătrân
La marginea unei păduri, în colțul unei lumi,
Am venit să te aștept pe tine.
Pe cer sclipeau stele doar câteva,
În depărtare se întrezărește umbra ta
Te apropii
E noapte. Întunericul a cuprins toată lumea. Nici măcar vântul nu mai adie, nici măcar o stea pe cer nu mai este, ci doar luna în singurătatea ei luminează o lume parcă de tot uitată. Din când în
Hai să jucăm un joc.
Eu spun un cuvât,
iar tu, îmi răspunzi.
Să vedem ce vei spune tu.
Afară plouă. Ce zici?
Sunt lacrimi? De ce?
Soarele a răsărit.
De bucurie? Cine?
Lacrimile sau
DN