…hm…blestemul…nu zic nimic…blestemul vieții, de a o trăi…din nou în cameră, copleșit de gânduri copleșit de tine…”tu…” blestemul vieții de a o trăi, iar de nu blestemul morții de a o
…gândesc… și gândul fuge în mii și mii de părți… gândesc… iar gândul fuge peste tot…unde te găsește pe tine…un gând peste altul, și iar și iar și iar… îmi amintesc de tot… nu știu ce să spun, mai
...a trecut mult timp, timp în care nu am mai avut timp să vorbesc... să vorbesc cu mine să vorbesc cu ei, acum sunt din nou, eu și cei patru pereți, pereți cu care aveam discuții îndelungate,
Þi-am zis la primul fulg de nea,
Să nu mai înveți în rate,
Traiu-i greu iar lumea-i rea,
Ai carte, ai parte.
Îmi amintesc și eu cândva,
Mereu fugeam și m-ascundeam la unchi.
Dar cum întoarce
nimic din suflet
nu îți voi mai spune,
nimic ce gândul
tău ar suferi;
și suflet tot va ține
la tine,
nimic tu nu vei mai
ști.
nimic din sufletul meu
va plânge,
nimic din gând va
Din moarte am ieșit,
Dar în acea dimineață
Soarele a apus...
Mi-am întors privirea...
Și mormântul...
Era încă deschis.
Din moarte am ieșit,
Pământul încă e pe mine
Aș vrea să simt
Hai să jucăm un joc:
Uite îți spun un cuvânt
Iar tu îmi răspunzi:
Lună ,
Întuneric și mister?
Asta crezi tu că înseamnă?
Hai să îți spun altceva,
Mare, necuprins și depărtare?
Asta spui
Deschid poarta sufetului meu,
Și trec peste fiecare sentiment...
Suferință și tristețe,
Bucurii și împliniri...
Peste fiecare trec,
Să te caut pe tine...
Merg dar nu te găsesc,
Te strig dar
De vorbă cu ei... fiecare spune ceva iar eu stau și îi ascult nu zic nimic, iar eu nu am ce vorbi cu ei, mă gândesc la tot ce a fost sau la ce ar fi putut să fie. Aceleași probleme le au…dragostea și
îngropat de viu
în cuvântul de amor...
scuip fiecare privire
ce mi-a întinat sufletul.
în pământul rece
din sufletul meu,
nu am mai crescut nimic.
ultima floare am rupt-o
și ți-am dat-o
de-aș sta cu moartea-n față,
un singur lucru aș vrea să o întreb:
\"unde-ți este moarte viața?\"
de-aș sta cu moarte-n față,
aș vrea să o îngrop...
să simtă si ea întunericul pămâtului.
cu
din gând îmi arunc sufletul,
să caute ce am pierdut odată.
din suflet îmi arunc gândul,
să caute ce tu ai pierdut...
un fir de gând îmi crește iar,
pe tarlaua sufletului meu.
l-am udat cu
„...din gând în gând prin gând te port…”...liniște...nimeni nu mai zice nimic...ei vorbesc iar eu stau și îi ascult...fiecare zice ceva iar celălalt îl contrazice...am obosit ... nu vreau să mai
...hm...picuri de lacrimi ale gandului mi-au inundat sufletul...nu ma asteptam...un timp scurt pt mine dar mari realizari…singur sunt acum...eu patru pereti, doua paturi masa si calculatorul, care
Acum foarte mult timp in urma, pe vremea stramosilor stramosilor nostrii, pe vremea cand zeii vorbeau cu oamenii, era un tanar al carui chip era neasemuit de frumos. pe nume Zadeu. Multi zei il
Închipuiește-ți ceva.
Gândește-te la un lucru frumos,
la o floare, o lacrimă, la soare.
Tu domini tot,
pământ și apă, și foc,
toate ție se supun.
Ce vrei să fac acum?
Culege din toate câte
Hai să jucăm un joc.
Eu spun un cuvât,
iar tu, îmi răspunzi.
Să vedem ce vei spune tu.
Afară plouă. Ce zici?
Sunt lacrimi? De ce?
Soarele a răsărit.
De bucurie? Cine?
Lacrimile sau
Materie creată,
Și trup ești pe pământ.
În ochii tăi se-arată
Lumină și gând sfânt.
Fătură făurită
De Dumnezeu Cel Sfânt,
Chip de înger, mică
Purtat în al meu gând.
Suflet de
Se spune că odată demult au fost doi tineri care s-au iubit ca nimeni alții pe pământ. Ei locuiau într-un loc departe de ceilalți oameni nederanjând pe nimeni.
Într-o zi, el se hotărî să plece
Se spune că într-o vreme-ndepărtată au fost doi tineri ce se iubeau foarte mult și doreau să-și petreacă tot restul vieții unul lângă altul. Însă o boală l-a cuprins pe el și cum atunci nu existau
A fost odată ca niciodată un palat, un palat mare, frumos, luminat, în care trăiau crai din poveste și multe prințese. Toți trăiau fericiți așa cum se trăiește în poveste.
Într-o seară, când o
Înainte ca regulile lumii să fie bine stabilite, era o armonie pe pământ pe care azi nu o mai întânlim.
Se spune că atunci fiecare anotimp avea un duh al său care-l conducea, desigur că și Iarna
Incompatibili suntem noi, sărutul din buzele moi…
Incompatibil începutul nostru-a fost, atât de frumos.
O fortă, o putere, ne-a împiedicat, împreună să fim,
Peste tot și toate am trecut fără să
O stea pe cer demult s-a stins
Însă acum s-a reaprins
Și-un văl de dragoste-i cuprins în jurul ei
Ea trebuia să fie a mea
Dar totul în jurul ei se răcea
Acum o rază de lumină a atins-o
Răceala
DN