O stea pe cer din nou apare,
Chipul ei mereu răsare.
A fost a mea cândva și mă iubea,
Dar eu nu am știut să țin la ea.
Acum ea pentru mine este rece,
Căldura ei vrea să mă înghețe,
Lumina ei
O stea pe cer a răsărit
Chipul ei s-a oglindit în ea
Mi-e greu să cred că nu-i a mea
Mi-e greu să cred că ea-i o stea
O stea ce foarte greu e-atinsă
De-o rază de lumină stinsă
A cărei flacară
Aș vrea, steaua ta să fiu doar eu,
Dar mă tem că m-ar bate Dumnezeu,
Și jos aș fi dat de pe cer,
De chipul tău aș fi desparțit, mereu.
Aș vrea să fiu lumina ta,
Doar tu să te calăuzești de
Zăpada se așterne
Lumea o acoperă cu stele
Fulgii de nea cad voioși
Și sunt foarte credincioși
Moș Crăciun le-a poruncit
Să vină necontenit
Brazii sunt împodobiți
Iar copiii multumiți
Ei
În negura trecutului
Pe unde am trecut odată
Viața e schimbată
Pomii mi se par că spun
Că a mai trecut un an de mult
Mi s-a părut puțin de când
Nu am mai trecut prin….
E noapte. Întunericul a cuprins toată lumea. Nici măcar vântul nu mai adie, nici măcar o stea pe cer nu mai este, ci doar luna în singurătatea ei luminează o lume parcă de tot uitată. Din când în
Tot timpul pe care l-am petrecut
A fost și este în trecut.
Stau și îți aduc elogii,
Ca și cum ai fi murit.
Dar nu tu…ci eu se pare că mă voi stinge,
Deoarece firul vieții este
La umbra unui stejar bătrân
La marginea unei păduri, în colțul unei lumi,
Am venit să te aștept pe tine.
Pe cer sclipeau stele doar câteva,
În depărtare se întrezărește umbra ta
Te apropii
Afară plouă cu găini
Pământul e un dreptunghi cu rechini
Un copil doarme dus
Soarele asfințește la apus.
Două păsări zboară pe un tablou
Ele au aripi din piele de bou
Seara la masă mâncăm
Din cer am auzit un glas de înger,
vocea ta,
Am purtat-o din gând în gând,
mereu
În gând, în suflet și în ochi
Sufletul meu a căutat iubirea,
până când
prin Foc și Lumină...
prin Pământ
Lumină picură-mi în ochi
Să văd altarul vieții
Pe care sfinții și-au jertfit
Rărunchii tinereții.
Robește-mi gândul să poată zbura
Scaldă-se în rugăciunea ta
Primește-mi sufletul lângă
Odată...demult, a existat neorânduire în rândul lumii. Nu exista nici zi, nici noapte, Soarele răsărea dar niciodată nu apunea.
Într-o zi, Soarele, fiind conducătorul lumii, trebuia să
O scumpă doamnă a vieții mele,
Te privesc cu ochi fanatic
Chipul tău, o stea,
ce-mi luminează viața...
Lumină...ce mă duce-n
întuneric...
O scumpă doamnă a vieții unui om,
Iubire,
Vara era pe sfârșite…în fiecare seară trecea pe acolo, prin fața acelui loc minunat, unde o întânlise pe ea…în fiecare seară privea cerul care era din ce în ce mai înstelat, și chipul ei se
Hai să jucăm un joc.
Eu spun un cuvât,
iar tu, îmi răspunzi.
Să vedem ce vei spune tu.
Afară plouă. Ce zici?
Sunt lacrimi? De ce?
Soarele a răsărit.
De bucurie? Cine?
Lacrimile sau
Din negura pământului
În valul trecutului
Trec pașii rupți de vânt,
Trec toți duși de un gînd.
Vin sclavii rând pe rând
Cu toții lăcrimând,
Conduși de un strigoi
Strigând cu glasuri
Nu vreau
să mai scriu cuvinte.
Un punct, două doar
câte îni vin în minte.
Nu vreau,
să mai zic nimic.
Un punct să văd
aruncat în dric.
Nu vreau
să mai văd lumină.
În liniște să
Uite!
aici este o lacrimă...
și aici, și aici,
și-n sentimentul ...cui?
este o lacrimă.
Mi-e silă să privesc
la mine...
Mi-e silă să gândesc.
Pierdut printre firele
de iarbă,
printre
Pârâul înghețat al vieții
curge neîncetat peste mine;
E frig, e întuneric,
sunt singur și mă înec.
Mă lovesc din mal în mal,
Nu are cine să mă salveze.
Simt că îngheț...
simt că nu mai simt
Pe marginea visului adorm
Adancul ma duc sa il cuprind
Nimic nu mai am aici a face,
Un drum nou mi s-a deschis,
un drum spre o alta viata...
Ranile acum nu ma mai dor,
Sa simt ceva, macar,
E vremea zâmbetelor triste,
E vremea când ar trebui să râd,
Totuși gândurile-mi sunt închise,
Pentru tine în ascuns eu plâng.
Aproape ești, atât de departe,
Nu pot în brațe să te strâng,
Sunt
Mi s-a spus cândva... să nu mai plâng
Și mi s-au arătat oameni de rând,
Care trăiesc greu pe pământ, dar li se pare firesc,
Care-și feresc privirea de tot ce le arată firea.
Și mi s-a spus,
În jurul meu, nimic nu există...
Eu nu sunt sigur că trăiesc.
Nici un lucru se pare că nu e viu
Doar câteva lacrimi ce curg încet.
Trăiesc o durere...
Nu zic nimic, deși aș vrea,
Să-mi